25,809 matches
-
perioadei Consulatului, pictorii se întrec să glorifice figura noului stăpân al Franței prin picturi alegorice, precum cea a lui Callet care, în "Alegoria bătăliei de la Marengo" (Muzeul Versailles), îl reprezintă pe Napoleon în costum roman însoțit de simbolurile înaripate ale victoriei, sau cea a lui Pierre-Paul Prud’hon care, în "Triumful lui Bonaparte", îl reprezintă pe Primul Consul într-un car, însoțit de figuri înaripate. David alege să-și glorifice modelul într-o reprezentare care se apropie de alegorie, dar fără
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
hon care, în "Triumful lui Bonaparte", îl reprezintă pe Primul Consul într-un car, însoțit de figuri înaripate. David alege să-și glorifice modelul într-o reprezentare care se apropie de alegorie, dar fără simboluri. Nu este prezentă aici nici Victoria înaripată, nici carul celest și nici măcar cununa de lauri. Calul ridicat pe picioarele din spate dă impresia că își va lua zborul, iar acest sentiment este întărit de vântul care-i scutură coama și coada. Gestul comandă și arată victoria
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Victoria înaripată, nici carul celest și nici măcar cununa de lauri. Calul ridicat pe picioarele din spate dă impresia că își va lua zborul, iar acest sentiment este întărit de vântul care-i scutură coama și coada. Gestul comandă și arată victoria. Mantaua roșie amintește de pelerina lui Apollo, simbolizând puterea. Caracterul tineresc și calmul lui Bonaparte îl evocă pe Alexandru cel Mare călare pe Bucefal. Toate aceste elemente concură la crearea unui aspect eroic al lui Napoleon. Gestul este omniprezent în
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Susținută de 106 deputați în principal din PSD, dar și de câțiva din alte partide, legea a fost adoptată și a intrat în vigoare după promulgarea ei de către Președintele României în data de 23 iunie 2014. În decembrie 2014, după victoria în alegerile prezidențiale a lui Klaus Iohannis care și-a asumat între altele un proiect de primenire a clasei politice, Sturzu a susținut și a depus în Parlament un proiect de lege pentru modificarea Legii partidelor, pentru coborârea limitei de
Mihai Sturzu () [Corola-website/Science/330559_a_331888]
-
pe tatăl său în Parlament și a luat parte în campania scoțiană a lui Eduard. După izbucnirea "Războiului de o 100 de ani", el a luat parte la mai multe campanii și misiuni diplomatice și a fost prezent la marea victorie a englezilor în Bătălia de la Sluys din 1340. Mai târziu, a fost rugat să se angajeze ca ostatic în Țările de Jos pentru datoriile considerabile ale regelui, rămânând ostatic timp de un an și fiind nevoit să plătească o răscumpărare
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
din Britania, Regele din Flandra, în timp ce Grosmont a fost trimis în Aquitania să pregătească o campanie în partea de sud. Mutându-se rapid prin țară, l-a confruntat pe Comte d'Isle, în Bătălia de la Auberoche, și a obținut o victorie descrisă ca fiind "cea mai mare și unica realizare a carierei militare ale Lancasterilor". Răscumpărarea prizonierilor a fost estimată la 50.000 de lire. Drept recompensă pentru acest serviciu și mai târziu într-un război, Henric l-a onorat prin
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
Duce mai existase până atunci în țară. În afară de asta, pe lângă titlul de Lancaster, i s-a mai acordat și statutul de Palatinat pe teritoriul Lancashire, care administra independența separată față de cea a coroanei. În 1350, Henric a fost prezent la victoria navală de la Winchelsea, unde a salvat viața Prințului Negru. A petrecut anii 1351-1352 în curciada din Prusia, unde o ceartă cu Otto, Duce de Brunswick aproape a dus la un duel între cei doi, fiind opriți de intervenția regelui francez
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
lider de succes în lupte. A invadat Franța pentru a-și afirma pretenția la tronul francez pe care o moștenea de la Eduard al III-lea al Angliei, capturat la Herfleur. A făcut o călătorie la Calais și a câștigat o victorie totală aspura francezilor, în Bătălia de la Azincourt, în ciuda faptului că armata sa era depășită numeric și fără provizii. Ulterior, Henric a recucerit o mare parte din Normandia și printr-un tratat și-a asigurat căsătoria cu Caterina de Valois. Termenii
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
de un an. Unchiul băiatului a continuat campania condusă de fratele lui Henric al V-lea, Ioan de Lancaster, primul Duce de Bedford. A fost implicată și Ioana d'Arc, ajutată de forțele sale, care au ridicat asediul de la Orleans. Victoria franceză în Bătălia de la Patay și încoronarea Delfinului, au evitat numeroase atacuri. Ioana a fost capturată de burgunzi, vândută englezilor, acuzată de vrăjitorie și arsă pe rug. În timpul minorității lui Henric al VI-lea, războiul a cauzat o diversiune politică
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
Habsburg, în speranța că își va recupera pământurile. L-a servit pe Filip al II-lea în calitate de guvernator al Țărilor de Jos între 1555 și 1559. În această calitate, el a condus invazia spaniolă din nordul Franței și a câștigat victoria la Saint Quentin în 1557. Emanuel a profitat de diversele certuri din Europa pentru a-și recupera încet teritoriul, atât de la francezi cât și de la spanioli, inclusiv orașul Torino. Acesta a mutat capitala ducatului de Chambéry la Torino. Secolul al
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
sale, Zvenislava cu fartele mai tânăr a lui Vladislav, Boleslau. Nunta a avut loc un an mai târziu, in 1142. Legăturile sale cu Rusia Kieveană, i-au adus beneficii în 1142-1143, când Vladislav a decis să lupte împotriva fraților său. Victoria lui Vladislav a fost susținută de alianțele sale cu rușii, Boemia și Sfântul Imperiu Roman. În timpul domniei lui Vladislav, voievodul de Silezia, Piotr Włostowic, a avut cel mai mare și cel mai decisiv impact. Un adept ferm al Ducelui Boleslau
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
Włostowic a fugit în Rusia Kieveană, care l-a sprijinit de atâtea ori pe Vladislav, și i-a convins să rupă alianța. La începutul anului 1146, Vladislav a decis să dea atacul final asupra fraților săi vitregi. Inițial, părea că victoria Marelui Duce era doar o chestiune de timp, de vreme ce reușise să ia Masovia fără obstacole și să-l forțeze pe Ducele Boleslau al IV-lea, să se retragă din a-l mai apăra pe fratele lui, Mieszko al III-lea
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
începutul anului 1146, rebeliunea împotriva guvernării lui Vladislav al II-lea a crescut puternic, fiind provocați de soarta voievodului Piotr Włostowic, care fusese orbit, i se tăiase limba și fusese exilat din țară, la ordinele lui Vladislav. Cu toate acestea, victoria finală a lui Vladislav părea posibilă, mai ales după cucerirea Masoviei și asedierea regiunii Poznan, în Polonia Mare, în primăvara anului 1146. Datorită rebeliunii pe proprietățile lui Vladislav, și a excomunicării impuse de către Arhiepiscopul de Gniezno, Marele Duce a suferit
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
Boleslav se afla în genunchi și cerea iertarea Împăratului, primind în schimb amabilitate de la Barbarossa, care îi permitea să dețină controlul în continuare asupra teritoriilor din Polonia, însă trebuia să plătească un tribut enorm către Împărat. Din motive necunoscute, în ciuda victoriei lui Barbarossa, Vladislav al II-lea, spre marea lui dezamăgire, nu a fost restaurat pe tronul polonez. Boleslav a jurat loialitate față de Împărat în ziua de Crăciun, în Magdeburg, și l-a dat ca ostatic, pe fratelui său mai mic
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
Mieszko al III-lea să vină la Magdeburg unde a fost făcută pacea cu Împăratul, după o plată de 8.000 de bucăți de argint, iar ducatul i-a fost acordat lui Boleslav I cel Înalt, la mila Împăratului; în ciuda victoriei, Marele Duce a acceptat într-un final autoritatea nepoților săi din Silezia. La scurt timp după aceea, o altă revoltă a avut loc, aceea a nobililor polonezi care erau extrem de nemulțumiți de guvernul aspru și dictatorial al Marelui Duce. Rebelii
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
și din Polonia. Un an mai târziu, în 1110, Boleslav a inteprins o expediție armată împotriva aliaților germanilor, Boemia. Intenția lui era de a instala încă un alt pretendent la tronul ceh, Soběslav I. În timpul campaniei, Boleslav a câștigat o victorie decisivă împotriva cehilor în Bătălia de la Trutina. Ulterior a ordonat forțelor sale să pornească atacul asupra Boemiei. Motivul pentru acest lucru era lipsa de popularitate a lui Soběslav printre cehi, precum și refuzul lui Boleslav de a-și deteriora în continuare
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
lucru a fost contrar dorințelor ducilor juniori, care doreau să predea această regiune fratelui lor mai mic, Henric. Lupta a avut loc în anul 1145. După o înfrângere neașteptată, Marele Duce a fost în cele din urmă capabil să obțină victoria (Bătălia de la Pilicy), datorită aliaților săi din Rusia. A fost făcut un acord, în care Vladislav păstra Łęczyca. Cu toate acestea, Marele Duce a continuat intenția sa de a reuni Polonia sub conducerea lui. Acest lucru a provocat opoziția puternică
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
pentru că erau ocupați cu propriile lor probleme; în plus, Marele Duce a trimis o parte din forțele sale, conduse de fiul său mai mare, Boleslau, pentru a-l sprijini pe Marele Prinț Vsevolod. Cu toate acestea, Vladislav era convins de victoria sa și inițial părea că succesul este de partea lui, după ce Boleslau și Mieszko s-au temut că se vor întâlni pe câmp deschis, fugind în Poznań. Cauza lui Vladislav a pierdut din sprijin atunci când a fost excomunicat de către Arhiepiscopul
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
Mai multe avioane, care încercau să aterizeze, au fost avariate sau distruse de focul defensivei și resturile lor au blocat pistele de aterizare. Parașutiștii au luat cu asalt clădirea principală a bazei și au arborat steagul german ca semn al victoriei lor. În ciuda acestei victorii parțiale, olandezii au reușit să blocheze înaintarea germanilor dinspre Ypenburg spre Haga. Cam în același timp, au fost lansați parașutiști în zona pistei aeroportului de la Ockenburg. Apărătorii de la Ockenburg nu au reușit să îi împiedice pe
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
încercau să aterizeze, au fost avariate sau distruse de focul defensivei și resturile lor au blocat pistele de aterizare. Parașutiștii au luat cu asalt clădirea principală a bazei și au arborat steagul german ca semn al victoriei lor. În ciuda acestei victorii parțiale, olandezii au reușit să blocheze înaintarea germanilor dinspre Ypenburg spre Haga. Cam în același timp, au fost lansați parașutiști în zona pistei aeroportului de la Ockenburg. Apărătorii de la Ockenburg nu au reușit să îi împiedice pe atacatori să cucerească aeroportul
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
își pregătiseră poziții defensive la marginea pistei. În timpul luptelor pentru alungarea germanilor din satul Valkenburg, artileria olandeză aflată în vecinătate la Oegstgeest a provocat distrugeri importante satului. Până la sfârșitul zilei de 10 mai, olandezii reușiseră să recucerească aeroporturile, dar această victorie tactică avea să fie de scurtă durată, atacul masiv al aviației germane împotriva orașului Rotterdam de pe 14 mai a dus la capitularea forțelor armate olandeze. Olandezii au pierdut 515 oameni. Pierderile germane s-au ridicat la 134 de morți în conformitate cu
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
care a acționat în calitate de regent al Masoviei. În 1199, el a primit Masovia și în 1205 a preluat terenurile adiacente ale Kuyaviei. În 1205, el și fratele său, Ducele Leszek I cel Alb de Sandomierz, au avut cea mai mare victorie militară în Bătălia de la Zawichost, împotriva prințului Roman cel Mare din Galicia-Volînia. Armata ruteană a fost zdrobită și Roman a fost ucis în luptă. Prințesa din familia Rurik, Agafia de Rus a devenit soția sa. În scopul de a mări
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
Jarosław, au ajuns pe câmpul de luptă prea târziu, la scurt timp după ce Mieszko al III-lea se retrăsese la Kalisz. În ciuda forțelor Contelui Palatin Goworek, care, de asemenea, venise să-l ajute pe Leszek, Silazienii au obținut o mare victorie, pentru că Mieszko al III-lea nu era prezent, această victorie aducându-le beneficii de prestigiu. La data de 22 martie 1201, Jarosław de Opole a murit. Ducatul Opole a fost moștenit de tatăl său, Boleslav cel Înalt, cu care se
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
scurt timp după ce Mieszko al III-lea se retrăsese la Kalisz. În ciuda forțelor Contelui Palatin Goworek, care, de asemenea, venise să-l ajute pe Leszek, Silazienii au obținut o mare victorie, pentru că Mieszko al III-lea nu era prezent, această victorie aducându-le beneficii de prestigiu. La data de 22 martie 1201, Jarosław de Opole a murit. Ducatul Opole a fost moștenit de tatăl său, Boleslav cel Înalt, cu care se împăcase recent. Boleslav cel Înalt a murit nouă luni mai
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
8 decembrie 1201), lăsând toate terenurile sale celui mai mare fiu supraviețuitor, Henric I cel Bărbos. Mieszko a fost determinat să obțină ducatul Opole și a început un atac la începutul anului 1202. Ducele a reușit să obțină ducatul. În ciuda victoriei, Mieszko a vrut mai multe proprietăți, însă acest lucru era împotriva voinței bisericii, care îl sprijinea puternic pe Henric I cel Bărbos. Datorită intervenției Arhiepiscopului de Gniezno, Henric Kietlicz și Episcopul de Wrocalw, Ciprian, Henric și-a menținut frontierele, însă
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]