243,594 matches
-
înființată de episcopul Giuseppe Molajoni CP în 1843. A funcționat mai întâi într-o casă închiriată, care era în același timp capelă și casa parohială. După numai trei ani, același Episcop a cumpărat pentru parohie, cu 350 de galbeni, un teren cu două case vechi și dărăpănate în str. Ștefan cel Mare nr. 13. Capela a devenit neîncăpătoare și în 1857 s-a început construcția unei bisericii, finalizată însă abia în 1864 și dedicată Neprihănitei Zămisliri. Din cauza avariilor grave provocate de
Biserica Cristos Rege din Ploiești () [Corola-website/Science/333925_a_335254]
-
Primărie („Piața Legumelor”), care a fost folosită, timp de trei ani. Multă vreme, această casă, iar după demolarea sa, chiar locul pe care s-a aflat, au purtat numele de „Bărăția”. Molajoni a cumpărat în 1846, cu ocazia unei vizite, terenul de pe Str. Ștefan cel Mare nr. 13, în care se aflau două case, folosindu-se una pentru locuința preotului și alta pentru capelă, fiind sfințită de către parohul Ludwig Bodor în cinstea Arhanghelului Mihail. La scurt timp, aceste clădiri vechi s-
Biserica Cristos Rege din Ploiești () [Corola-website/Science/333925_a_335254]
-
părintele paroh Alexandru Cobzaru și mai târziu de pr. paroh Ilie Sociu. Lângă biserică se află casa parohială. Cu sprijinul unui grup de prieteni din Cremona (Italia), preotul paroh Ion Solomon a construit în anul 2003 casa tineretului cu un teren de sport. În parcul din față bisericii s-a înălțat monumentul "Crucea de Iubire". În parc se mai află o grotă Sfintei Fecioare de la Lourdes și o statuie a Sfântului Anton de Padova. Parohia Cristos Rege mai are un cimitir
Biserica Cristos Rege din Ploiești () [Corola-website/Science/333925_a_335254]
-
Imperiului destrămat a contribuit și ea la agravarea situației eparhiei. În timpul acesta, unele parohii care fuseseră membre ale unei singure eparhii multietnice Nord-Americane s-au organizat în eparhii separate și s-au plasat sub tutela Bisericilor mamă, consolidând situația de pe teren a existenței unor jurisdicții nord-americane multiple, construite pe baze etnice și teritorial suprapuse. Cu toate că revoluția din Rusia a contribuit la accelerarea acestui proces, el era deja o realitate în 1917, sute de parohii ortodoxe din Statele Unite fiind formate fără nici o
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
și sudul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), în jurul Mării Caspice, în Turcia, Armenia, Caucaz. În România trăiește în toate provinciile țării, acolo unde găsește condiții favorabile de trai și este ocrotit prin lege. Îi place căldura. Preferă pădurile cu teren uscat și porțiunile însorite, rariștile de foioase cu luminișuri, coastele stâncoase cu tufișuri, ruinele invadate de vegetație. Este un șarpe mare cu o lungime de până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă și subțire
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu luminișuri, pe coaste stâncoase cu vegetație arborescentă și printre ruinele invadate de vegetație. Șarpele lui Esculap se mișcă relativ lent, dar se cațără în arbori cel mai bine dintre șerpii
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
la un moment dat: "„Măcar, Iancule, de mi-ai spune numai minciuni de-astea și de acum încolo!”") și semnează chiar pe patul de moarte o declarație care-l scapă pe fostul arhivar de urmărirea penală. Baronul este proprietar de terenuri arabile, livezi, podgorii și păduri întinse, dar este cu totul lipsit de simț practic, neștiind nici câte moșii mai are, nici pe unde sunt situate și cu atât mai puțin care ar fi valoarea lor. Pus să fixeze prețul vânzării
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
obținerea victoriei la Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui atac viitor german prin sectorul Aredeni-Sedan este nerealizabil. Comandanții francezi consideratu că terenul accidentat din regiune nu poate fi traversat de tancuri. Mareșalul Philippe Pétain a descris Ardenii ca fiind „impenetrabili”. Maurice Gamelin described the geographical feature as "Europe's best tank obstacle". „Bariera” râului Meuse și a Ardenilor părea francezilor să fie
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
La sfârșitul lunii martie 1940, un raport destinat lui Gamelin numea pozițiile defensive de la Sedan, ultima poziție „fortificată” de pe Meuse care închidea poarta de acces către interiorul Franței, ca fiind „complet inadecvată”. Prételat a identificat în mod corect faptul că terenul accidentat nu era un obstacol de netrecut pentru blindate. Cel mult, a tras generalul concluzia, germanii ar fi acoperit distanța până la Meuse în 60 de ore, iar traversarea râului ar fi fost făcută într-o singură zi. Această estimare avea
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
unde Fortul No. 505 era cea mai vestică poziție a marii construcții defensive. Sedanul era parte a Liniei Maginot extinsă, care se întindea spre nord în spatele râului Meuse. Între Sedan și La Ferté se afla breșa Stenay, o întindere de teren neprotejată de lucrări defensive sau obstabole naturale. Mai mulți generali francezi au insistat pentru întărirea acestui sector, fără să se ia în considerație și fortificarea Sedanului. În timp ce francezii construiau fortificațiile, avioanele de recunoaștere ale "Luftwaffe" au urmărit continuu lucrările, serviciile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
un drum aflat în stare bună pentru deplasarea pe direcția Fleigneux-Saint-Menges-Glaire-Sedan. Sistemele defensive de la Sedan nu era întărit cu câmpuri minate corespunzătoare. Armata a II-a franceză trebuia să apere un front de 70 km și primse pentru plasarea pe teren doar 16.000 de mine. Dintre aceste, 7.000 de mine fuseseră încredințate diviziilor de cavalerie, care trebuiau săle monteze în calea înaintării germane prin sudul Belgiei. Pentru apărarea aliniamentului Meusei au rămas doar 2.000 de mine. Dintre acestea
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
săle monteze în calea înaintării germane prin sudul Belgiei. Pentru apărarea aliniamentului Meusei au rămas doar 2.000 de mine. Dintre acestea, Divizia de infanterie a 55-a a primit doar 422. Nici măcar toate acestea nu au fost plasate pe teren, iar unele dintre câmpurile minate au fost dezafectate sau mutate când s-a început construirea unor buncăre în zona Sedan. Armata germană a înaintat prin sudul Belgiei pe 12 mai, iar generalii Ewald von Kleist și Guderian au declanșat atacurile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
declanșaseră deja atacurile peste Meuse. Datorită acestei combinații de factori - întârzierea și declanșarea atacului celorlalte divizii de tancuri - defensiva franceză era în alertă. Traversarea zonei din extremitatea vestică a sectorului Sedan pe direcția Donchery a fost o misune executată în teren neacoperit de aproximativ 38 km. Tacurile germane au fost ținta atacurilor bateriilor tunurilor de 75 mm din cazematele din Donchery și din castelul Bellevue, aflate în estul orașului. Înaintarea tancurilor a fost oprită de focul artilerie. Tirul majorității celor 174
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a 71-a de infanterie și Corpul al X-lea în zona Rémilly,reușind să încetinească mult înaintarea germană. Atacul tancurilor germane a trebuit să fie executat de-a lungul râului trecând printr-o porțiune de 600 - 800 m de teren descoperit. Lângă orașul Bazeilles, geniștii și infanteria de asalt s-au concentrat pentru pregătirea traversării râului Meuse cu bărcile, dar barajul artileriei franceze a distrus 81 dintre cele 96 de bărci gonflabile.. Planul atacului prevedea un asalt a două regimente
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
se pregătiseră pentru o eventuală spargere a frontului de către germani la Sedan și plasaseră Corpul al X-lea în poziții pentru contraatac. Corpul ocupa poziții la la Bulson pe axa Chéhéry-Bulson-Haraucourt și trebuia să contaatace capetele de pod de pe Meuse. Terenul era unul împădurit și Charles Huntziger, Comandantul Armatei a 2-a, a considerat că trupele pe care le-a lăsat pe poziții pot apăra regiunea Bulson, iar germanii nu vor fi capabili să expoateze victoria tactică de la Sedan de pe 14
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Bulson, au aflat că germanii ocupaseră deja pozițiile mai favorabile. Lafontaine a amânat timp de 24 de ore, începând cu după amiaza zilei de 13 mai, luarea unei decizii. El a pierdut mai multe ore cu misiuni de recunoaștere a terenului și a călătorit în zonă pe la diferite puncte de comandă ale regimentelor în căutarea comandantului său de Corp de armată, generalul Gransard, ca să primească ordinul de atac. Datorită acestor întârzieri, Lafontaine a amânat de asemenea emiterea ordinelor de atac pentru
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și în această stare „vorbea cu șoimanele” (ființe demonice feminine), după care îi comunica bolnavului o dată în care trebuia să efectueze jertfa, repetând-o de atunci înainte în fiecare an, și modul de desfășurare a ritualului. Dintr-o cercetare de teren din Serbia reiese că acest obicei era practicat astfel încă relativ recent. Ulterior, data era fixată de bolnavul însuși, în urma unui vis. Această variantă a fost întâlnită și în Oltenia. Se sacrifică de obicei un miel alb, și aceasta nu
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
sud-est și cel de la Tisa își zice în general băieși. Cel din urmă se mai definește și ca "ticsán" (de la Tisa), pe când celălalt grup din sud-vest se autoidentifică drept țigani. Anna Pálmainé Orsós consemnează ca rezultat al anchetei sale pe terenul studiat de ea, locuit de grupul din sud-vest numit în general băieși, că 67% din cei chestionați se declară băieși, 23% băieși și maghiari, iar 10% maghiari. În Croația unii spun că sunt băieși, alții se autoidentifică prin limbă, o
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
tutore al lor, iar mai târziu să-l căsătorească pe Frederic Wilhelm cu fiica sa. Margraful Frederic Wilhelm a urmărit un program generos de construire în Schwedt, atât în palat cât și în oraș, și a cumpărat în mod activ teren și imobile pentru a-ș spori averea; această mărire l-a determinat în cele din urmă pe rege să-i interzică să mai facă orice astfel de achiziții. Spre deosebire de politica tatălui său, regele Frederic al II-lea a încercat să
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
s-au împăcat numai atunci când soția era în stadiul terminal al bolii; a murit în brațele soțului ei. Margraful și-a recunoscut un fiu nelegitim, singurul lui urmaș de sex masculin care a supraviețuit copilăriei. Din cauza lipsei sale de moștenitori, terenuri și titlul lui au fost moștenite de fratele său mai mic, Frederic Henric (a domnit în perioada 1771-1788). Frederic Wilhelm a murit la 4 martie 1771, la vârsta de 70 de ani. Margraful și Sophia Dorothea au avut cinci copii
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
Ed și Alphonse Elric, a fost de acord a-i instrui pe frați pentru a-și perfecționă abilitățile lor alchimice după ce a murit mama lor. Ea extinde antrenamentul lor cu un regim de filozofie, arte marțiale, si de viață pe teren. [Ch. 20]Metodele ei sunt derivate din propria ei antrenament: a fost forțată să supraviețuiască în regiunea de nord timp de o lună (deși se pare că a reușit furând livrările fortăreței de nord). Izumi îi consideră pe frații Elric
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
arbuști, adesea aproape de malul apelor (de ex. Valea Cernei) și în pădurile de foioase (de la poalele munților Domogled). Îi place să stea la soare pe stânci. Se cațără cu ușurință pe ramuri arbuștilor pentru a se încălzi la soare. Pe teren deschis se mișcă greoi. Se adăpostește mai ales sub pietre sau în crăpăturile stâncilor. Este relativ sensibilă la frig și intră toamna devreme în adăpost pentru hibernare, iar primăvara iese ultima din hibernare. Hrana constă din vertebrate mici: șoareci, cârtițe
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
ideea unui experiment muzical inedit: acela de a interpreta cu chitară electrică piese celebre ale marilor compozitori clasici, alături de orchestră simfonica. Am reusit sa gasesc încă doi chitariști deosebiți, Remus Marius Carteleanu și George Pătrănoiu, dispuși să pășească pe un teren care nu le era familiar. După multe repetiții cu calculatorul și doar una singură cu Orchestră Simfonica a Teatrului "Nae Leonard" din Galați, cei trei au urcat cu emoție (probabil mai mică decât a subsemnatului, care a produs evenimentul) pe
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]
-
Pădurea Bârnova - Repedea și include rezervațiile naturale Locul fosilifer Dealul Repedea, Poiana cu Schit, Poieni - Cărbunăriei și Pădurea Pietrosu. Aria protejată încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Central Moldovenesc, reprezintă o zonă (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, cursuri de apă tributare râului Bârlad) deluroasă ce adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire și hrană mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de două clase de habitate (predominante) constituite din păduri dacice
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
independent cu sediul în cadrul universității — a fost selectat drept executant al lucrărilor arheologice ale proiectului. În martie 2011, a început o evaluare a sitului Greyfriars pentru a identifica locul unde s-a aflat mănăstirea, și pentru a afla care este terenul cel mai propice săpăturilor. Mai întâi s-a efectuat o evaluare de birou pentru a determina viabilitatea arheologică a sitului, urmată de un studiu topografic efectuat în august 2011 cu . Rezultatele georadarului au fost neconcludente; nu au fost identificate urme
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]