4,030 matches
-
Și-a luat o plasă și am pornit-o pe jos spre Piața Mare. Pe drum a început să-mi vorbească despre fete și cât sunt ele de drăguțe, dar că dacă vroiai să le placi trebuie să arăți bine îmbrăcat, pieptănat și cu cravată la gât. Și m-a măsurat o clipă. Nu purtam cravată și pantalonii mei nu erau călcați ca ai lui... - Să vezi, zice, dacă mă uit eu la una, cum întoarce capul... Ia uite ce frumoasă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acel Manuilă, pe lângă care el insistase. Am înțeles că era bine instalat în acel institut și că numai așa, bine instalat, puteai fi scriitor... Alții nu puteau să viseze să fie scriitori decât dacă erau șefi într-un birou, bine îmbrăcați și cu relații asigurate... Manuilă, Bosch, direcție... un Pavel care putea să riște pentru unul nou, el nu, se săturase... Bine că totuși mă încredințase unui altuia... Se debarasa, dar nu fără să facă nimic. Cineva (așa înțelegeam) mai încrezător
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în dreapta. M-a pus să fac o cerere de angajare și m-a dat în primire unei doamne, care la rândul ei m-a dus și m-a predat de astă dată unei domnișoare. Era o fată isteață și bine îmbrăcată, m-am simțit jenat de costumul meu de la Taica Lazăr, care între timp se uzase la mâneci și nici cămașa nu era prea curată, era murdară de tușul de pe șpalturi, care se lua repede, chiar în ziua când o schimbai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ÎN CORPUL CORESPUNZĂTOR. ATUNCI, REDEVENIT ÎN ÎNTREGIME EL ÎNSUȘI, AR AVEA CONTROLUL SITUAȚIEI, AR PUTEA DISCUTA REALIST DESPRE INVENȚIE ȘI AR PUTEA FACE FAȚĂ TUTUROR PROBLEMELOR. DUPĂ ACEEA, NU AR MAI EXISTA NICI O DIFICULTATE ÎN JUSTIFICAREA ORICĂREI ACȚIUNI ANTERIOARE. COMPLET ÎMBRĂCAT, MARIN URCĂ PE ACOPERIȘUL CLĂDIRII ȘI SIMȚI O PROFUNDĂ SATISFACȚIE ȘI UȘURARE VĂZÂND CĂ AVIONUL LUI PERSONAL ERA PARCAT ÎN PARTEA REZERVATĂ PENTRU VIZITATORI. ÎNTR-UN FEL ERA O DOVADĂ CĂ OMUL DIN LABORATOR ERA TRASK. DATORITĂ ECHIPAMENTULUI AUTOMATIZAT DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
chiar ca un câine, un ogar482. Dar cel mai adesea, holera se înfățișează ca "o ființă de femeie". Cei anchetați sunt unanimi în privința aspectului ei dizgrațios: "o formă hâdă omenească, precum Muma-pădurii", o femeie urâtă, cu dinți mari, despletită și îmbrăcată rău, o femeie naltă, uscăcioasă și urâtă etc. Uneori ea ne este prezentată ca fiind înarmată cu o coasă sau cu o seceră, unelte cu care ucide oamenii sau animalele (vaci, găini și altele). Există, de altfel, o anumită "specializare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Vreo sută de holerici stau pe jos, culcați pe dolmane, în dezordine, unii grămădiți, câte doi sau trei, în mici corturi individuale, alții (cei mai mulți), fără nici un adăpost, sub cerul liber, expuși la soare și ploaie. Ei stau lungiți aici, unii îmbrăcați, alții fără pantaloni, cianozați, cu acel ochi de holeric congestionat și fix, în fundul capului, pe care, odată ce l-ai văzut, nu-l mai poți uita și care este suficient pentru un diagnostic aproape sigur. Soarele este dogorâtor, orizontul întunecat; muștele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
personal - notează profesorul Gerota - că, deși grupele de 4-500 căruțași trebuiau să fie sub conducerea unui ofițer care urma să aibă grija lor și a vitelor lor, totuși, în aceste marșuri de transporturi, nu gradele, ci Dumnezeu avea grija lor, Îmbrăcați numai în cămăși, plouați, obosiți, nespălați, înnegriți de praf, nebăuți și chiar nemâncați, acești martiri m-au impresionat mai mult, căci m-am convins că ei au avut privațiuni mai mari decât trupele"551. De multe ori, revizia antiepidemică aplicată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu ea un fel de sac, peticit și plin. Părea greu. Ce o fi având în el, Dumnezeu știe. Gândul mi-a zburat la Ioana. O rătăcită a Domnului pe care o știam din anii copilăriei. Era mereu foarte gros îmbrăcată, indiferent de anotimp. Purta cu ea un imens sac, căra tot timpul câte ceva. Mai râdeam, copil fiind, de femeia micuță, brunețică, cu fața blândă și surâsul ce putea să ierte orice răutate. Ioana s-a dus de multă vreme. Venise
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase, se vedea, să fie politicos. Ați fost uitată aici. Vă rog să mergeți cu mine. Găsi celula aerisită și măturată. Pe ciment se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se furișă, precaut, în balcon. Cer perforat de aștri. Reveni în cameră, se întinse îmbrăcat, peste cuvertura roșie, cu privirea pierdută în pătratul de var al planșeului. Întinse mâna, apăsă butonul lămpii. Întunericul îmblânzi încăperea, culoarea de bitum albăstrui venea și prin fereastră, prin ușa întredeschisă a balconului. În patul de alături, colegul dormea. „Ce-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Consuela, zisă Lala, zisă Cățelușa. În jurul protagonistului rămân, așadar, familia Manole și Ortansa Mitulescu. Lucian Vornicu stă, ca și altădată, chiar lângă dânsul ! Aceeași subțire mustață, aceeași ostili tate de neînțeles față de vechiul prieten. Manole rezervat, Vera agitată. Ortansa Mitulescu îmbrăcată ca o doamnă din vremuri de demult. Și acum, mestecați cu toții semințe ! Ca la un semn, cu toții... se stinsese lumina, A.P. auzea din toate părțile sunetul sec, repetat, al dinților desfăcând semințe. Joi, Vornicu se ceartă cu desenatoarele care lucrează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Pantofii lunguieți, fără toc, picior mare. — N-am chef de mâncare. Pe căldura asta, am să-mi fac o cafea. — Coboară la noi, bem împreună. Am un nes rece. Dar repede, altfel iar adormi. Te aștept peste zece minute. Spălat, îmbrăcat și treaz. Trântește ușa. Zece minute trec repede, abia te dezmeticești. Și-apoi, la familia Mitulescu nu te poți prezenta neglijent, ca un servitor, chiar dacă ți-au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
contribuise și dânsul cu un "da" foarte convins, și totuși n-a fost în stare să-i potolească zbuciumările, până ce a dobândit o credință nouă... "Sufletul are nevoie de o merinde veșnică, își zise Apostol, plimbîndu-se în odaia de culcare, îmbrăcat, neîndrăznind să se așeze în pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta în zadar o cauți pe afară, în lumea simțurilor. Numai inima poate s-o găsească, fie în vreo tainiță a ei, fie în vreo lume nouă, mai presus
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și se plimbă de ici-colo, din ce în ce mai repede, ca și cum ar fi vrut să grăbească mersul vremii și apropierea clipei hotărâtoare. În sfârșit nu mai putu răbda lumina și stinse lampa. Mai umblă câteva minute prin odaie, dar neliniștea nu-l părăsi. Îmbrăcat cum era, se lungi în pat. Întunericul și tăcerea îl mângâiau. Își auzea bătăile inimii, ca niște gâlgâiri înăbușite. Ca să înșele vremea, se apucă să numere; nu ajunse nici până la zece și pierdu șirul... Trecu așa o veșnicie... Apoi deodată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ogradă. Apostol intră grăbit, ca și cum ar fi întîrziat. Ușa tinzii era dată de perete ca totdeauna de când se încălzise vremea. Păși în odaia lui, căută pe masă, în locul obișnuit chibriturile și le găsi. Aprinse și văzu în pat pe Ilona, îmbrăcată, cu ochii deschiși, ca și când I-ar fi așteptat, sigură că are să vie. De altfel nici el nu se miră. Chibritul se stinse, dar Apostol, și prin întuneric, vedea ochii ei. Apoi Ilona se ridică și Apostol o îmbrățișă cu disperare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
auroră răcorește lumea lor; Iar în fruntea-acelei bolte pe un tron cu spata mare, Odin adâncit în gânduri vede-a luptei lungi grandoare Și coroana-i de-aur luce pe-a lui frunte arzător. Pletele-albe cad c-argintul pe-umere-n fir îmbrăcate. Lin își netezește barba și priviri întunecate Ochii lui cei mari albaștri spre luptași au îndreptat; Freia albă ca zăpada, sveltă, în albastră haină, Capul ei muiat în aurul pletelor, c-o dulce taină Razimă de-umerii aspri l-al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de corăbii. Pintre crenge strălucesc Pete de lumină, Peste vârfuri cari cresc Trece luna plină. {EminescuOpIV 484} ] Și sub arborul cel gros Și în umbra deasă La mormântul marmoros Doamna cea frumoasă. Ți se pare cumcă vezi Pe o veche-icoană, Îmbrăcată prea frumos - Palida madonă. 25. CUM UNIVERSU-N STELE... (cca 1872) Cum universu-n stele iubește noaptea clară, Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit, Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară Pe sînu-ți să se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Lin se-mbină, se desbină Ca fășii de gaz albastru Ca și aburi cu lumină. Lin pin iarbă scotocește Apa-n prund și-n pietricele. Florile surînd în taină, Oare ce-or surâde ele? {EminescuOpIV 507} Și[-s] cu neguri îmbrăcate Lac, dumbravă și pădure. Stele palid tremurânde Ard pin negurile sure. Lumea-n rouă e scăldată, Lucioli pe lacuri sboară. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfășoară. Lunecând pe ceruri, norii Negri-acopăr tot seninul. Se sting una după alta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
parcurs în milioane de ani. Pentru retur, sunt suficiente câteva gesturi. Oare în peșteri nu eram ceva mai liberi? De când și-a pierdut coada, omul nu prea mai știe cum să-și manifeste bucuria și recunoștința. Omul este primul mamifer îmbrăcat. Omului actual i s-a diminuat vigoarea. Dar și discernământul. Dacă te prind, om te fac! Striga ovulul spre spermatozoid. Totuși, nu înțeleg! Adam a fost o maimuță făcută din lut? Evoluția presupune ruperi de ritm. Consensul deplin este emblema
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Ne naștem goi și reușim să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se poate lua la trântă. Moartea este marea poartă spre uitare. La bătrânețe, așteptăm cu înfrigurare invitația la masa rotundă a neantului. Cei slabi își topesc deziluziile în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor, 13. ca să apuce capetele pămîntului și să scuture pe cei răi de pe el? 14. Ca pămîntul să se schimbe, ca lutul pe care se pune o pecete și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? 15. Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor și brațul care se ridică să fie zdrobit? 16. Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ziua și noaptea spre a se hrăni cu pîne goală (ca dejunul ei), cum zicea ea, care-n frig, la lumina de petroleu, își rănea degetele lucrând, care era silită ca din 45 de franci să mai îmble și curat îmbrăcată, atunci întreb cine dă dreptul în lume burgezului a-i cumpăra lucrul, ca s-o silească pe această fată să moară de frig și foame pentru ca el să se-mbogățească? Sărmană față palidă de Madonă! Câte lacrimi te-or fi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mă închin înaintea lui Don Alfons: Eminescu [... ] - [... ] - întreabă D [on] Carlos, care era femeie. - [... ] - [... ] Don Carlos mă invitează să șed pe un divan-sofa, care ocupa amândouă laturele ale unui unghi al odaiei și pe care dormeau v-o trei femei îmbrăcate. Am șezut și am vorbit mai multe lucruri. Femeia Don Carlos era brunetă, avea nasul cam în sus, era palidă și din vocea [ei] se vedea o siguranță și o energie rară. Sicherer Blick, sichere Hand. Alfons era un Trottel
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
român decât românul. 386 {EminescuOpXV 387} 2292 [2] De azi nainte politicoși cu grecii: Caballa, Caballa [... ] [CABALE] 2292 [1] PROPUNERE INTERNAȚIONALEI ROȘIE Spînzurați-mi pe Ruset! și vă da[u] un mijloc de-a ucide pe împăratul Rosiei printr-un turc îmbrăcat călugărește, care să fie trimis la curte c-un călugăr bulgar c-o depeșă de felicitație [2] Caballa lui Arbore. Intrare în legătură cu toată ramificația întinsă a socialismului. Cunoaște * toate, toate firele care sapă Rusia; împușcat împăratul printr-un om c-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
deocamdată ei petrec, în timp ce alaiul se mișcă inexplorabil spre Stambul cu aur, prăzi, diverse biruri, peșcheșuri, dări și altele. Convoiul a plecat din capitala țării, Târgoviște și prin satele, pe unde trece, se adună lumea să-i privească. Sunt tineri, îmbrăcați elegant după portul vremii iar, dacă îi prinde înserarea, cei mai vrednici oameni din sat se bucură să le fie gazde înalților oaspeți. În seara asta i-a prins noaptea în satul Malu, la 15 km de satul Giurgiu, aflat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]