2,778 matches
-
întrevedere, mișcătoare pentru amândoi, mai ales în acele momente tragice. Bineînțeles, nu și putură vorbi, tatăl prea suferind, copilul prea sfios. Numai mama era de față. Când însă trecu dincolo și se văzu între atâtea chipuri necunoscute, se uită speriat împrejur, ca o căprioară terorizată. Curând însă, și mai ales grație copiilor Pillat, gheața se topi și se familiariză cu noi, ba chiar se arătă doritor de a face parte din familie. Astfel, auzind pe ceilalți nepoți chemându-mă Tanti Bi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alt subiect, mai sensibil, jignindu-ne cu acuzația adusă, cum că i-am fi furat culorile. Discuția a fost întreruptă de vocea bucătăresei care ne invita la masa. Cina se servise într-o liniște deplină, fiecare arunca priviri de jur împrejur încercând să deslușească misterul ce apăruse din senin în tabără în legătură cu cele două tuburi de culori. Fiind vineri seară, după strângerea tacâmurilor, Bobiță, cu firea lui veselă și zâmbetul specific unui om care niciodată nu pune nimic la inimă, mai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a fost impresia de vastitate dezolantă. Pustiu, magazinul mi s-a părut imens, o hală fără capăt, cum nu mi se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur împrejur, cândva atât de îmbietoare, erau și ele aproape goale, căci mărfuri noi nu mai intraseră. La cassă, Teodor Manea, afundat în niște hârtii, n-a luat act de prezența mea. Undeva, într-un colț, tata stivuia niște pachete. Numai ei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care cei doi scriitori, Istrati și Eminescu devin repere și ținte diametral opuse. "Un întreg cor de emigranți literari scrie Octavian Goga într-un articol intitulat Pânze de paianjeni, din Țara Noastră (5 octombrie 1924), regretând starea de fapte bâjbâie împrejur, batjocurind altarul moștenit. Ideea națională cu toate atributele ei e târâtă în noroi. Clișee exotice năvălesc pripit, ca să falșifice aspectul local al unui vechi patrimoniu. În această invasie de străinism, presa, scăpată din mâinile noastre, are rolul de slujnică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartușe, se întorcea cu 30 bucăți la torbă. Înainte de a începe să batem miriștele, ne suiam pe un dâmb53 pentru a explora cu ochii împrejurimile. Schmid se uita roată împrejur, chibzuia, socotea și apoi cu voace sigură îmi spunea! Uite, colo o să găsim, prepelițe, colo potârnichi, dincolo iepuri, și așa se întâmpla; vorbele lui se împlineau mai totdeauna. Într-o zi de iarnă am organizat un haitaș 54 în pădurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Acolo la umbra a câtorva brazi seculari, pe un mușchi verde și moale ca o saltea de puf, lângă pârâul cel răcoros în undele căruia ne-am așezat butelcile 132 ca să le răcim, ne-am pus și noi jos roată împrejur după moda orientală a văcsuitorului nostru de cizme, iar după ce Catrințaș ne-a desfăcut saci cu merindele, apoi... halal să ne fie!... Era drept dragul să ne fi văzut cineva la lucru. Poftă de mâncare și poftă de vorbă cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zisei eu, că la un Crăciun în pădurile de la Bordea, lângă Iași, am împușcat o vulpe, cum nu s-a mai văzut, o vulpe cu un măturoi de coadă de cinci stânjeni. Aici mă oprii și-mi aruncai ochii roată împrejur. Ei, ce vă uitați așa ciudat la mine?... Nu s-a văzut copii născuți cu două capete, viței cu șase picioare?... și altele și altele. Asta-i din cale-afară gogonată, bădiță!... strigă Codreanu indignat. Ia mai lasă ceva la loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oricărui om, cred, un asemine, moment nu se uită. Am rămas, pot zice, înmărmurit, privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
această profanare a încetat în urma unei legi de protecțiune a monumentelor istorice votată de Camerele legiuitoare. Așadar, iată-ne în locașul care a adăpostit odinioară atâtea suflete de viteji. Calcam cu piciorul pe pământul udat de sângele lor și vedeam împrejur aceleași șesuri, aceleași ape, aceiași munți pe care și-au preumblat și ei odinioară ochii, atingeam cu mâna aceleași ziduri din dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri înzăpădite, o lume de pe ceea lume, creată parcă pentru locaș de ciclopi. Și totuși niciodată n-am fost încunjurat de o mai mare adunare de oameni eleganți, veseli și vorbareți ca în acea sară, întocmai ac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când frigurile aceste au început să mă lase. Aveam simțimântul de reîntoarcere la viață ca după o boală lungă și grea. Parcă încetul cu încetul mi se limpezea dinaintea ochilor și, când într-una din zile m-am uitat deștept împrejur, am fost foarte surprins să văd toate la locul lor, să văd că pământul nu s-a prăbușit odată cu dragostea mea, precum îmi închipuisem la început. Cu toate aceste, a rămas ceva schimbat în mine. Chipul cel blond și diafan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șerpuiește prin valea Făgărașului. „Altarul” este de fapt o stâncă de vreo 6-7 metri înălțime ce se poate escalada destul de ușor, iar în vârf se poate staționa pentru a-ți clăti ochii cu peisajul montan ce se desfășoară de jur împrejur. Bineînțeles că am făcut și multe poze în acest loc, dar din păcate în prezent nu mai am nici una la îndemână pe care să o pot posta în această carte. „Altarul“ rămâne ca un punct de referință pe traseul de la
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
și a strigat cu furie: „Și mai sunt desigur mulți alții care s-au ascuns, s-au sustras vigilenței noastre, care, deși dușmănoși, s-au abținut de a se manifesta public, ca de exemplu” - și căutând cu ochii de jur împrejur, și-a oprit privirea pe un coleg modest și liniștit care stătea cuminte în banca lui, a întins degetul spre el și a întrebat „cum te numești?” „Codrin...” „Propun să fie exmatriculat”, la care nefericitul, a privit cu disperare în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și literatura timpurilor; un aspect de civilizație a bunei stări În legăturile ei cu bucuriile exultante rezultând dintr-o practică Înțeleaptă și artistă a plăcerilor mesei, cu mâncarea și băutura omului din ainte și cu o lume dedată la petrecere, Împrejur. O asemenea bună dispozițiune senzuală și firească pentru tot ce Înseamnă bunul trai al vieții - al acestei vieți a noastre de pe urma căreia, spune o vorbă Între bețivi, te-alegi numai cu atâta: cu ce bagi În gură și cu ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de maluri, ca o adâncă răsuflare a bătrânului fluviu, avea să se sature, din ceaunul cu mămăliga În clocote, toți ciobanii, purcarii, oamenii din vie și din baltă, câinii lor și cei din vecini, slujitori ai omului, prop tiți jur Împrejur În coadă, mai aproape sau mai pe de lături, după cum se simțeau sau nu la ei acasă, dar toți cu ochii țintă la mămăligă, scărpinându-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine pe tovarășul Fanache. Să trăiți, am înțeles, a strigat subalternul, era un milițian, a bătut din călcâie și a făcut stânga-mprejur. Alertat, Fanache a apărut și el cât ai zice pește. Din prag, l-a privit atent, rapid, cu coada ochiului pe primul-secretar (care era așezat la biroul său masiv, undeva în partea stângă a încăperii), să vadă în ce ape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îmboldiți să le facem de numerele de telefon, de interesele celor din jur, de un sentiment discret de culpă rămas într-o cută a memoriei, de vremea care trece... De îndată ce am ajuns în stația de metrou, am făcut scurt stânga-mprejur și nu m-am uitat în urmă. Seara, când i-am telefonat fostului coleg ca să lămurim „neînțelegerea“, omul nu era deloc supărat. „Metroul are două intrări - a zis el -, ne-am așteptat la intrări diferite. O să ne vedem altădată.“ Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Acum oamenii trebuie să Înțeleagă că, pe ruinele unui sistem doborît la pămînt, trebuie construit unul nou, care să aducă cu sine fericirea absolută a poporului. ... Ne-am convins pe deplin că există un dușman comun. Știm că toți privesc Împrejur să vadă dacă Îi aude cineva, dacă cineva de la vreo ambasadă Îi ascultă și va transmite mai departe ce a auzit, Înainte de a vorbi răspicat Împotriva monopolurilor, Înainte de a spune limpede: „Dușmanul nostru și al Întregii Americi Latine este guvernul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am făcut de-acum trei traversări și ne-am oprit, acum trei zile, pe malul lacului Podragu, care se află la o înălțime de 1995 de metri. Facem baie în lac, ne plimbăm cu pluta, ne bronzăm pe stânci. Pentru că împrejur sunt numai iarbă și stânci. Copacii cresc mult mai jos. Timpul este superb. Mâine pornim mai departe. Astăzi am privit apusul soarelui de pe munte. Apunea sub noi... Peste o săptămână vom fi probabil la Porumbacu și s-ar putea să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să fac puțină ordine în idei, să le leg pe cât posibil unele de altele, așa cum încă încercam cu vreo doi-trei ani înainte. Dezordinea asta ideologică nu mă mai deranjează - mi se pare că este parte componentă din dezordinea care domnește împrejur, în capetele și sufletele oamenilor -, sunt din ce în ce mai tentat să cred că așa a fost de când lumea și că, prin urmare, orice efort de a ieși dintr însa este zadarnic. Concluzia aceasta îmi dă o seninătate meschină și o liniște de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
S-ar părea că astea sunt toate noutățile... Pierre și Vally, din Satulung, lui Ion Omescu la București 6 august 1954 Dragii mei Ion și Mircic, nici nu mai știu cu ce să încep, atâtea minunății și atâtea frumuseți sunt împrejur și e așa de bine la casa noastră, încât ar trebui o sută de cărți poștale, nu una, pentru a le putea descrie: poiana și nesfârșita pădure de pini din dosul casei, ștrandul de la marginea pădurii, râul de munte cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total! Dar atunci când e anemic și temător, când privește împrejur și se rușinează, când ezită, când se ascunde, dezmățul e o rușine și o infamie. și atunci când altceva din tine suferă din pricina dezmățului din tine, trebuie să alegi între acest altceva și dezmăț. Să fie așa cum trebuie să fie, sau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fiind circumstanțele, se cheamă că te înscrii în normalitate; iar privirea magnetică de răspuns îți devine a doua natură și un presupus sprijin. Abia când cei ținuți sub urmărire au părăsit statul polițienesc ei se găsesc în afara cercului magnetic. Căutătura împrejur în scurte reprize, privirea aceea profund neliniștită, îndelung deprinsă și intrată în sânge, e o privire deformată. În noul mediu în care te afli și unde cei mai mulți nu posedă Privirea, ea pâlpâie pe fața ta. Privirea Străină pe care-ai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ci de-a dreptul cerând-o stăruitor. În sat se spunea: „Der Himmel läuft“ ștextual: „Cerul aleargă, sau gonește“ț. Că doar zi de zi cerul era într-alt fel tot același. Iar eu îmi ziceam că el îi mână împrejur pe cei morți, că-i fugărește fără răgaz, așa cum face în armată vreun plutonier cu recruții. Nici morții nu trebuie să-și piardă frica de Cer, credeam eu, fiindcă nu trebuie să uite că au murit ca pedeapsă pentru toate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de câteva ori de pământ. Tot mai răsufla. Exasperat de rezistența și de încăpățânarea ei care parcă puneau sub semnul îndoielii calificarea lui de călău autorizat, s-a hotărât să-și manifeste în final abilitățile sale profesionale. Aruncându-și ochii împrejur, a zărit tocmai obiectul de care avea nevoie: o bucată de cărămidă vârtoasă. Apucând pisica de picioarele de dinapoi s-a așezat la umbra salcâmului așa cum fac țiganii cazangii atunci când repară vreun vas și a început s-o izbească-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]