2,929 matches
-
poruncile se dovedeau mai limpezi date cu nuiaua și cu bățul, iar pentru altceva decât pentru porunci nu vedeau la ce-ar fi putut fi folositoare cuvintele... Toate acestea nu erau, bineînțeles, decât simple bănuieli și presupuneri. Dar ele se înșirau atât de logic în capul meu încît în clipa aceea eram aproape sigur că adevărul nu putea fi altul. Și aș fi continuat probabil să-mi las imaginația să lucreze, dacă îmblînzitorii nu s-ar fi oprit, adulmecând parcă, în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
greu să pui în ordine ceea ce ai gândit despre asta. Și totuși, remarcați, vă rog, că rechizitoriul meu se desfășura destul de coerent. Cel puțin așa a fost până în momentul când m-au invadat amintirile. Dintr-odată, atunci, am început să înșir vorbele ca un om care are febră... "Eu știu acum bine ce este o grotă. E o închisoare fără ziduri, unde nu e nevoie de gardieni, nu e nevoie de sârmă ghimpată. Tăcerea s-a dovedit un gardian mult mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vorbit. El e puntea dumitale. Urmând sunetul de clopot, iar eu urmând dâra mirosului de fân, vom ajunge înapoi în lume. Vom ieși din grotele în care am nimerit. Vom găsi crăpătura din zid. Te vei întreba: "de ce-mi înșiră toate astea?" Pentru că mi s-a întîmplat ceva foarte bizar, un lucru pe care până acum am ezitat să ți-l povestesc. S-a petrecut în nopțile când ai avut febră și ai zăcut bolnav. Vântul bătea ca de obicei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie pe care erau înșirate, pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de pantaloni, două cămăși, o vestă, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar fi fost lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce dau localnicilor frisoane. Vizitatorii mai zgârciți sau dornici de pitoresc evită Hotelul, locuind în gazdă; cei săraci nu sunt prea bine văzuți, dorm în vale, sub un șopron sau în gară, li se zice „sulfurați”. În zori, se vor înșira pe serpentinele ce duc spre cea mai împuțită apă din lume, dar vindecătoare a tot felul de boli, mereu mai multe și mai grele. Pentru asta au venit, din tot Regatul; și ei vor mânca, împânzind birturile, pensiunile, micile restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
două hăuri adânci, tot mai adânci! Avea brațele lungi, dezordonat căzute pe lângă corp, un fel de îmbrățișare pe verticală, ancore legate de niște grinzi invizibile. Cine s-ar fi încumetat să meargă cu o furtună de mână? Pașii simetrici, parcă înșirați de-a lungul unei axe invizibile, parcă desenați la câțiva centimetri deasupra ierbii. Îi era frică să nu strivească alți pași: Poate pe aici a trecut Dumnezeu. Vorbea poticnit, în șoaptă, în gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lungul unei axe invizibile, parcă desenați la câțiva centimetri deasupra ierbii. Îi era frică să nu strivească alți pași: Poate pe aici a trecut Dumnezeu. Vorbea poticnit, în șoaptă, în gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum ar fi înșirat mărgele pe o sfoară, peste care, mai apoi, călugării ar fi înnodat rugăciuni. Zâmbea cât să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru voi, soarele se exfoliază din fotografii, pentru mine, lumina este o prostituată ieftină. Desfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
internat, îl ascultam și pe al tău. Lăsam geamul deschis: până în zori, câte o pasăre pentru fiecare vis, în fereastră. Fiecare trezire, zbor în cer. Lăpușneanu, Sărăriei, Gheorghe Ghica, de la Râpa Galbenă până la Agronomie castanii erau ca niște mărgele verzi înșirate pe ață. Parcă dansează, îi vezi? Parcă dansează. Eu sunt cel de lângă poartă, tu în dreapta mea. Se țin de mână și anul trecut se țineau. Au înflorit struguri albi. Castanii noștri sunt atât de aproape încât fac schimb de floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei. Pe ăl mare l-a făcut sub un butuc; ciorchinii erau verzi și acri, boabele de struguri ca niște lacrimi înșirate pe sfoară. Cel mijlociu a venit pe lume într-o casă nouă cu trei odăi, mirosind a pământ proaspăt și a bălegar de cal. Mezinul s-a născut în verandă lumina, ca o hemoragie albă, prin ochiuri de geam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
luna, luna s-a desfăcut în patru și a căzut nisipul. Moartea, ca o clepsidră înfundată. Firișoare subțiri de nelocuire în burțile scoicilor. Cibinul, chemare în oglindă. "Vino! Aici încape toată înstrăinarea pustiului. Nu fi trist, singurătatea spală sângele, depărtările înșiră gândurile ca pe niște cămăși curate pe funia memoriei, absența umple formele. Nu ești singur, Petre, descalță-te și intră!" S-a desfăcut luna și a căzut moartea ca o rugăciune a inimii, sângele număra monosilabic trecerea. 35. Nefericiții definesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
m-am trezit, răceala cătușei îmi apăsa gamba... îmi prinseseră urma lăsată de transferul cinetic al trachierei ranforsate pe fluierul oblu cu branker. În lumina slabă a încăperii soioase am distins niște granguri. - Domnule Babek! - Spuneți-mi simplu, Aeneus! am înșirat eu împăciuitor un rest de rânjet. - Fie!... Aparatul era ilegal, prin urmare, folosirea lui ILEGALĂ! Din cauza sinesteziei inextricabile care a acompaniat transpunerea în... Eram prea confuz ca să mă cert sau să fac asociații argumentative... Îmi verificaseră contul, facturile și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
infinită de urcări pe tron și abdicări, o serie nesfârșită de regi Întinși În paturile lor În așteptarea unei morți care nu va veni niciodată, un șir de regi jumătate vii jumătate morți care, În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele palatului, ar sfârși prin a umple și În final prin a nu mai Încăpea În panteonul unde fuseseră depuși antecesorii lor muritori, care n-ar mai fi decât oase desprinse din balamale sau rămășițe mumificate și mucegăite. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Ana, care zici că mă iubești așa de tare, cam cât de tare mă iubești? ANA: Eu te iubesc, Măria Ta și tată, cum iubești mierea cea dulce și plăcut mirositoare pe care ne-o aduc prisăcarii din știubeile noastre înșirate prin fânețe, prin grădini și pe sub copacii înfloriți, și care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A, ha, ha, bine-mi pare de ce-aud și mi se răcorește rânza! Iaca, ziua mi se pare mai frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
numit Meletie. Poftim să ni se dovedească și să ni se spună cum se numește slujitorul cu arcan." GÂND: Ei, ce părere aveți domniile voastre? SFETNIC II: Cu adevărat, încâlcită cimilitură, Măria Ta! SFETNIC III: Ne trebuie table și tibișir, să-nșirăm semne și prepusuri. Greu ne-a fi să ajungem la un capăt numai în trei zile. GÂND: Atuncea cum vom face? LIANA: Măria Ta, dacă-mi îngădui, aș spune că eu am mai întâlnit istoria asta într-o carte veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe... Cuvinte șterse peste-o clipă; un madrigal, o amintire a unei clipe viitoare, sau o poemă de iubire pe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizară, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se apropie, ba chiar se petrece de multă vreme. Dacă sfârșitul lumii ar putea fi localizat într-un punct precis, acesta ar fi observatorul meteorologic din Petkwo: un acoperiș de tablă sprijinit pe patru stâlpi de lemn cam șubrezi acoperă, înșirate pe o etajeră, barometre, higrometre, termografe, cu bobinele lor de hârtie gradată, ce se-nvârt cu un ticăit lent de ceasornic, sub presiunea acului care oscilează. Rotația unui anemometru în vârful unei antene înalte și pâlnia bondoacă a unui pluviometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
coborând scara avionului, în autobuzul care traversează câmpul de zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fetiță îmbrăcați ca niște câini savanți. Ajuns la masă, el așteaptă ca nevasta să ia loc, apoi se așează, și cei doi căței pot în sfârșit să se cocoațe și ei pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și copiilor, îi înșiră celei dintâi tot soiul de răutăți politicoase și cuvinte sentențioase moștenitorilor: ― Nicole, dumneata te arăți suprem de antipatică ! Și fetița e gata să plângă. Asta se și urmărește. Azi dimineață băiețelul era foarte excitat de povestea cu șobolanii. A vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se ridicau tot mai mulți zgîrie-nori, Începuseră să nască pînă și sexagenarele, planeta era mai vie ca oricînd. Rusoaica ar fi gîndit, poate, altfel, dacă și-ar fi adormit, la vremea potrivită, strănepoții În poala ei, În vreme ce le-ar fi Înșirat În șoaptă nemaipomenitele isprăvi ale croitorașului cel viteaz. Ar fi atins, sigur, suta de ani, ar fi legănat și fiii strănepoților, ar fi devenit, poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe anticar, i-ar fi spus acestuia o poveste despre un amic, din alt oraș, om la locul lui, care, cîndva, În studenție, donase, pentru bani, sămînță de om. Acum, prietenul acela vroia neapărat să... Și tot așa, să Îi Înșire, de fapt, propria sa poveste. Berg, care lăsa impresia că le știe pe toate, ar fi avut, desigur, ceva interesant de spus, poate folositor. Nu a mers la anticar și nici nu credea că Îi va spune cîndva acestuia, fie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
picioare. Pupici, Julie Mulțumesc cerului, Julie era încă cu Charlie. Deși fusese, indiscutabil, răutăcios în legătură cu incidentul Advil și luasem hotărârea majoră să nu-i mai vorbesc vreodată, o făcea fericită pe Julie. Nimic altceva nu conta. Celelalte mesaje de la Julie înșirau diversele ei cumpărături în detalii dikensiene. Scotocise, mai ales, după toalete semnate Marc Jacobs, expuse la Colette. Cam ciudat, de vreme ce putea să le cumpere mai ieftin acasă în New York, din Mercer Street. Dar, după cum spunea ea: „Uite ce-i, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
furioasă... — Și, evident, după asta... — Nu, s-a întâmplat ceva mai târziu și pe alt drum. Și anume, într-o bună zi, stând amândoi cu fetița, eu o țineam pe genunchi și-i spuneam povești, și-o sărutam, și-i înșiram tot felul de fleacuri, când s-a apropiat și maică-sa și-a început și ea s-o mângâie. Și-atunci ea, sărăcuța, mi-a pus o mânuță mie pe umăr și cealaltă pe umărul maică-sii, și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i așa? Poate că inima i-a presimțit moartea. — Eu una - zise Liduvina - cred că i s-a tras de la cap. E drept că a mâncat nebunește la cină, dar parcă nu și-ar fi dat seama ce face și înșira bazaconii. — Ce bazaconii? - întrebă medicul. — Că nu există și altele de soiul ăsta... — Bazaconii? adăugă medicul printre dinți, parcă vorbind cu sine însuși -. Cine știe dacă sunt sau nu bazaconii? Cine știe dacă exista sau nu, și cel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]