27,730 matches
-
să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere să i-o țină. Păcat! zice Maria, aranjîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
celălalt al etajului, cîntă un aparat de radio. Cristina prinde poșeta și pachetul în mîna stîngă, să poată trage cu dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot. Pachetul de sub braț, ca un sul, îi lunecă, lovind înfundat cimentul. "Sînt ridicolă gîndește fata. El, măcar, avea scuza că băuse cînd a fost pe la mine, la magazin..." Prinde pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei și-a chemat soția, a rugat-o să aducă un rînd mare, apoi a împins bancnotele înapoi, spre Lazăr. Dacă tot le-am scos, a săltat Lazăr din umăr să rămînă. Prietenul cu care venise a încuviințat scurt cu privirea. Ceilalți doi, față în față, s-au înțeles și ei. E douăsprezece a zis Lazăr. Stau pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la uzină. Sînt hotărît: nu mai merge așa, cît o să stau singur? În fond, Sorina... Am impresia că te plictisesc. Probabil, din cauza cursei, sînt nervos și vorbesc mereu. Mi-e teamă că Sorina, cum va ajunge la autogară, va pleca înapoi cu prima cursă. Dar ce vină am eu? Te rog să mă crezi!, de ieri, am impresia... Nici nu-ți dai seama cît te poate clarifica o situație ca asta: sînt în stare s-o iau pe jos înaintea Sorinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doar să-mi spun părerea, cu atît mai mult cu cît am citit și textul piesei lui Mihai Vlădeanu. Salut, bătrîne! saltă Săveanu puțin mîna, întîlnind privirea lui Mihai. Greșeala noastră că ți l-am dat conchide directorul adjunct. Tovarăși, înapoi la ale noastre restabilește președintele calmul discuției. Victor arată el spre Săveanu a avut datoria să-l citească, fiind în consiliul de lectură. La care o să renunțăm murmură Negrea abia șoptit, dar îndeajuns ca să fie sesizat de președinte. Cît voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pielea unui miel brumăriu. Iarna dormeam învelită cu ea. Cît despre mama... Prima amintire legată de ea e dureroasă: era studentă, și eu, care probabil c-o deranjasem de la învățat, stăteam la colț și scînceam. Dacă nu taci, te duc înapoi la copii!" îmi zicea mereu. Doina tace, atît cît să-și tragă răsuflarea. De multe ori, noaptea, eram mare de acum mă trezeam și începeam să plîng. Eram terorizată de amenințarea asta: "Te duc înapoi la copii!" Într-un tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dacă nu taci, te duc înapoi la copii!" îmi zicea mereu. Doina tace, atît cît să-și tragă răsuflarea. De multe ori, noaptea, eram mare de acum mă trezeam și începeam să plîng. Eram terorizată de amenințarea asta: "Te duc înapoi la copii!" Într-un tratat de psihanaliză am văzut fotografia unui tablou cu un copil plîngînd afară, lîngă ușă, în viscol. Probabil, nu mai rețin exact, pictorul, ajuns în spital, era obsedat din copilărie de teama alungării din casă... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aiurea. Îmi făcea o limonadă, mi-o dădea s-o beau și mă trimitea la culcare, apoi venea și el. Numai o dată, cînd am deschis ușa, l-am văzut că bea din sticla cu rom pentru ceai și am fugit înapoi, în pat. A doua zi, cînd mama a venit de la spital, am observat că avea un ochi vînăt. Nu-mi dau seama cît am înțeles atunci din toată povestea, dar zile în șir am fost foarte fericită... Mai tîrziu, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strigă cu durere. Deschide aparatul de radio, însă, numai după cîteva clipe, îl închide printr-un gest nervos, aproape violent. Vrea să mănînce, dar în frigider nu găsește decît o bucată de salam de Sibiu și nu-i place. Întoarsă înapoi în sufragerie, cu privirea pierdută, în căutarea unui punct de sprijin, se oprește în fața tabloului de pe perete ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am văzut că și noaptea asta cursa va sta la Sălcii, ba legătura telefonică cu restaurantul fiind și aia întreruptă din cauza vîntului, Radu a luat echipamentul meu și a plecat cu schiurile înaintea ta. Nu-ți fă griji, mîine e înapoi, seara asta a rămas acolo, că deja plecase cam tîrziu... Ai nevoie de ceva? A, nu; mulțumesc ! Lăsîndu-se încet în fotoliu, topită de bucuria veștii primite, Aura se cuibărește mai bine, învelindu-se iar cu pătura, să stea așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult, la un pahar, ați exclamat: "Și ce dacă nu-i a mea?!", iar aseară ați reînnoit afirmația, amintindu-vă cum mama dumneavoastră sădea pomi, îi îngrijea, îi altoia... Poate că aveți dreptate face Mihai un gest de încuviințare, așezîndu-se înapoi la birou, față în față cu Săteanu -, asemănarea cu Aglaia vine din acel altoi de spirit... Tac împreună mult timp, fiecare cu gîndurile proprii. Și-n tăcerea dintre ei, doar vîntul, afară, izbește cu ură ferestrele mari, zgîlțîindu-le, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîmpla să-l viziteze cîte unul cu care a făcut armata -, ne trimitea să dormim afară, dacă era cald, ori în grajd, iarna; străinul avea întreaga cameră la dispoziție. Sor-mea a scăpat mai repede, măritîndu-se. Dar eu? Mă voia înapoi, acasă, ca un sclav, să fie cel mai grozav din sat; mereu se lăuda că nemul Sătenilor e mai ceva ca al vostru, al Vlădenilor. Voia să mă bage în pămînt, cu munca, așa cum a băgat-o pe mama. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
băutura asta! arată el spre paharele goale se topește repede. Ieșea cîntec mare dacă mă duceam la cucoană a doua zi? Ieșea... De ce nu te-ai dus? Cîștigasem prea mult și mi-era teamă. De fapt, puteam să le dau înapoi tot ce cîștigasem, dar nu mă lăsa inima. Îmi propusesem mai de mult ca, la prima lovitură, să cumpăr Istoria... lui Călinescu. Încă mai speram să ajung mare critic... Da' văd că tremuri binișor, fratele meu omul... Mai luăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decepționat, a dat cu palma în birou, exclamînd: " Deci tipa a vrut amor? Ba te-a și plătit!" "Exact! i-am confirmat. E o nimfomană, mi-a și fost teamă să mai trec pe la ea, să nu-mi ceară banii înapoi dacă..." "Aa, înseamnă că nu-i nimic adevărat" a gîndit ăla cu glas tare, "deci, sigur nu te-a aprins, ca apoi să te lase cu soțul?", m-a mai întrebat cu o răceală în glas că mi se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu ea în brațe în restaurant. În urma ei, aruncat la perete de vînt, profesorul privește în gol, pe lîngă creanga cea mai de jos a stejarului. "Înainte nimic, înapoi pete multe. Pînă și Doina, de care mă mai legam cu gîndul, e-a altuia; la propriu și la figurat; vrea să urmeze Filozofia, să... Maria e-o parșivă, și-a bătut joc de mine atunci... Ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
picioare, pe toată lungimea lui de atlet olimpian, dar pierdut ca un elev scos la colț. Șefu', se aude glasul lui Cornea de pe la intrare hai; microbuzu-i la poartă. O! tresare maistrul mecanic văzînd-o pe secretară, gata să facă un pas înapoi bună ziua, tovarășă Roman! Bună ziua, tovarășe Cornea! Tocmai voiam să-ți spun că la pomul lăudat nu-i bine să te duci cu sacul. Da-da, și de dumneata e vorba. Montajul a fost raportat, dar rezervorul stă afară întroienit. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
loc, să se întoarcă. Banii! Sînt sus, în șifonier spune ea soțului, care i-a prins brațul. Lasă-i! țipă Ovidiu, tîrînd-o cu spatele înainte, ajutat de Pavel. Afară, în zăpadă, cînd se simte slobodă, Sultana o rupe la fugă înapoi, spre intrare, dar șoferul o apucă de mînă, iar Ovidiu îi vine în ajutor, ducînd-o spre cursa întroienită, lîngă care s-au retras toți pasagerii. Opt mii! se vaită Sultana. Sînt opt mii acolo, sus... Opt pe Dracu'! zice furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o întrebe dacă n-a fost ea la telefon ieri, cînd l-a drăcuit, trimițîndu-l înaintea Sorinei. În termosul acela arată Vlad spre spate, unde e microbuzul aveți cumva cafea? Fata îl mai privește o clipă, simte cum îi fuge înapoi sîngele din obraz, vede privirea senină a tînărului, privire care a obsedat-o chiar și cînd era în brațele lui Radu, se înfioară, strînge mai bine paltonul la piept să dea impresia că a cutremurat-o frigul și pleacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am bani să le plătesc. Ce fac cu afișele și programele? întreabă organizatorul. Le vede directorul, apoi începi să le lipești; acuși e seară și are ce mă cînta ăla că nu i-am adus afișele; pariez că-mi cere înapoi tot ce-am băut de la el, chiar și apa de la robinet. Nu se știe încă dacă se mai ține premiera spune organizatorul. Irina Pop a căzut pe gheață și are o entorsă la stîngul. E bine rîde Lazăr -, altfel, aducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cafea fierbinte. Oare? o ia Vlad de după umeri, iar fata rîde încet. Care restaurant, că n-am văzut nici unul. Of, ce-or fi vrînd ăia din microbuz de claxonează atîta?! se înfurie el și, deschizînd portiera, scoate capul să privească înapoi peste cabină. Toți mecanicii stau înșiruiți, în urmă, pe marginea iazului. Disperat, Cornea îi face semn să vină și el. Vlad și Paula coboară. Cînd ajung lîngă mal, mecanicii se dau într-o parte, făcîndu-le loc să poată privi. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă buchete mari de flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind ușor, fără zgomot, yala de la ușă, punînd-i piedica. Maria... se precipită el, să nu dea timp de reacție femeii ascultă ce-ți spun; o clipă, te rog ascultă-mă, doar atît: sînt curse, rapide ori directe, care trec o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui abia cînd o vede făcînd o grimasă de durere, prin care îi sugerează că a înțepenit. Înțelege că femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei se îndeasă tot mai des în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care locuia; ușa de serviciu, de lîngă gunoier, pe unde urcam, fusese zidită. N-am fost lăsat, ba mi s-a reținut și buletinul la intrarea în bloc; a trebuit să merg a doua zi pe Calea Rahovei, să-l primesc înapoi. Cel din dosul reflectorului, care m-a întîmpinat într-un birou întunecat, mi-a rîs în nas, informîndu-mă că femeia aceea fusese pe timpuri una din prostituatele Bucureștiului; după ce s-a despărțit de mine, a plecat să lucreze în portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare". "Poate că Lazăr are dreptate" gîndește el, oprindu-se în fața unui impiegat de mișcare: Cînd am cursă înapoi spre Iași? Asta, arată impiegatul cursa rapidă pleacă peste o oră. Andrei, strigă el șoferului tragi cursa la peronul unu, pleacă altcineva spre Iași, s-au vîndut deja bilete. Șoferul bombăne ceva, nemulțumit că dă mașina pe mîna altuia. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gălbui. Dan frecventa de mult acest templu al uitării unde oficia Cealaltă Carol. Iar ea se gândise în repetate rânduri la acest tânăr simpatic, cu gusturi diversificate, căci Dan bea cam orice, de la Château Haut Brion la Emu Export și înapoi. Așa că, după ce trecuseră trei zile de când nu-l mai văzuse, Cealaltă Carol merse atât de departe încât își exprimă fățiș îngrijorarea: Tată, spuse ea, a trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]