2,847 matches
-
care, pe marginea șoselei, ne vom opri din nou, ca atunci când ea, cèutându-mè, pe mine, pe Matei, mi-a cerut s-o iubesc chiar acolo, Tabla indicatoare de pe dreapta șoselei îmi confirmè presupunerile, e chiar satul acela, Ar trebui sè încetinesc viteza! se aude o voce înlèuntrul auzului meu, Dar auzul meu sufletesc aude altceva și-mi întorc capul spre stânga, acolo unde, la volan, ea conduce mașina, Matei! îmi șoptește chemându-mè duios, Dar Matei, la volanul unui tir lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sâni și șolduri și umeri și pulpe și toate câte au femeile ca dar pentru ele însele, îmbătrânesc fără să dăruiască nimic, fiindcă n-au întâlnit bărbatul ideal; dar eu ce eram, Doamne? Eu ce eram? Știu, bocancii prea grei încetineau și gândurile, așa spunea Gustav, singurul care înțelegea de ce profesorul de matematică și cel de astronomie și cel de fizică, atunci când strigau elev scrie formula, eu trasam linie dreaptă, lungă de la catedră până la ușă, pe care ieșeam dat afară de profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sa colectivul unei clasei cu respirația întretăiată și corpul fără viață a unui elev care avuse cele mai bune rezultate la învățătură din toată școala și, implicit, din toată Uniunea. Păream statui în jurul mormântului unui erou. Parcă și timpul își încetinise curgerea pentru a-l plânge pe cel care nu mai era printre noi. Nici piepturile nu ni se mai ridicau sub povara respirației. Încet, încet, câțiva dintre noi au început să-și revină din acea stare de șoc. Împreună cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca o sabie de flăcări în noapte. Despică întunericul, separându-l în pământ și cer. Atunci mi se făcu frig! Ca și cum aș fi fost scufundat într-o apă înghețată, pielea mi se făcu ca de găină și totul începuse să încetinească în jurul meu. Creierul îmi înghețase! Inima îmi pompa gheață prin venele cristaline. Totul în jurul meu se mișca mai greu, încetinit, parcă, de frigul care mă cuprinsese pe mine. Și eu mă mișcam mai greu. Degetele le simțeam greoaie și neîndemânatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de celelalte foarte puțin, și totuși foarte, foarte mult, asemeni unei scări de culoare, o nuanță de alb diferă foarte puțin de o altă nuanță de alb, dar totuși, în final, se ajunge la negru, atunci totul dispăru. Timpul parcă încetini dintr-o dată. O mână caldă îmi atinse gâtul gol. Atât de înceată era atingerea sa... Atât de plăcută era relaxarea pe care mi-o dădea... Era salvarea din acea furtună, iar mântuirea sa era o ușurare indescriptibilă. Ochii mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prin ladă, căci nu era tocmai ordonată. Mă uitam la el zâmbind. Era caraghios. Semăna cu un scutier din Evul Mediu care-și pregătea stăpânul pentru un turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul încetinise. Apoi am văzut abisul metalic. BANG! Un tunet străbătu sala și izul prafului de pușcă se răspândi imediat în atmosferă, contaminând-o. Veniseră Gardienii! Câțiva înghețară. Paralizară. Teama îi copleșise. Veniseră Gardienii și au pătruns în cantină! Războiul începuse! Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
foc, văpaie de iad! N-am terminat bine de zis, că în capul scărilor apăruse! Era palid de furie și în ochi îi sclipea o lumină nesănătoasă de nebunie! Pieptul îi tresălta rapid și amenințător. Trăia atât de intens! Timpul încetinea în jurul său. Dintr-o privire văzuse totul. Mă observă pe mine cum stăteam la geam și mă uitam la TEG, îi privi pe cei care țineau baricada cu greu și îi reperă și pe ei, în spatele poziției întărite cu bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că ești dispus să oferi orice? Te va durea incredibil pentru că presupune ruperea în două a ceea ce Tatăl a dat unul singur omului. Și te va slăbi îngrozitor de mult!" "Totul!" "Și sufletul?" Și!" făcu el fără ezitare. "Trebuie să îți încetinești simțămintele. Am nevoie de toți Sfetnicii. Pentru că ei nu ocupă doar o parte din minte, ci și o parte din spiritul tău." Se concentră și, cât mai rapid posibil, își aduse la un minim durerea. O stinse cu fericirea adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și ceilalți. Trecurăm de vreun minut de locul unde era Sala cu cei Patru Piloni. Gâfâiam deja! Vedeam în apropiere o ramă care semăna cu cea a unei uși. Era distorsionată și lucrată în grabă. Trecut de ea, mi-am încetinit pasul. Ne găseam într-o cavernă imensă, în formă de dom, cu pereții cenușii de piatră prelucrați într-o anumită măsură. Peste tot se găseau cutii și saci plini aruncați fără noimă. Astea trebuiau să fie proviziile duse pe Perir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu ea, și sunetul hornului. Venea din depărtare ca o stea și aducea cu el tot atâtea speranțe cât ne puteam închipui. Era un tren! Un tren! Hornul izbucni din nou și lumina locomotivei electrice inundă discret caverna. Începuse să încetinească și în curând abia se mișca. Nu se opri, ci doar continuă să se târâie de-a lungul primei căi ferate. Când trecu de marginea cavernei și lumina ei nu mai orbi pe nimeni din dom, puturăm vedea vagoanele albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar unii bucătari începură să fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în bucătărie. Însă nu exista așa ceva. Era prins în cursă. Se uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise în spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și frumos, vrei să auzi că genele tale te-au făcut așa. Asta îți permite să te simți superior altora, să simți că îți meriți succesul. Iar apoi, poți să le spui altora orice prostii vrei ... Stai, s-au oprit. Încetinește. — Ce facem acum? întrebă ea. Erau pe un drum lateral și se vedea o intrare de serviciu, drept în față. — Cred că sunt în parcare. — Și? Să-i prindem chiar acolo. Nu, spuse Henry, clătinând din cap. În parcare există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
altfel, n-aș fi putut fi artist... Maestrul strânge volanul cu mâinile lui frumoase, ar vrea să omoare vocea din el, strigoiul, dar plâng iar amândoi... Brezoi... mai e puțin și vine satul, Cristeștii lui de tinerețe. Trece prin Poieni, încetinește pe lângă bisericuța veche vreo 400 de ani, cu hramul Toți sfinții, el iubește în mod special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
brusc sensul. Nu ai timp să gândești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară bagaje, se varsă băuturi, una dintre Însoțitoarele de zbor a căzut de pe scaun, Încearcă disperată să se prindă de un scaun... O, Doamne. O, Doamne. OK, acum Încetinește. E... e mai bine. Fuck. Pur și simplu... nu pot să... nu pot... Mă uit la american și Îl văd că se ține și el de scaun, la fel de tare ca și mine. Mi-e rău. Cred că-mi vine rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în șir, până când Dora a început să plângă de foame. I-am povestit nașterea, în cele mai mici amănunte, i-am descris toate procedurile, protocoalele, etapele, i-am spus cum, de ce, când am cerut anestezia peridurală și cu cât a încetinit asta ritmul natural al nașterii. I-am spus cum e timpul la Fribourg, cum m-am plimbat o dată cu bibliomobilul prin biblioteca subterană, cum l-am văzut zilele trecute pe un prieten din România plimbându-se pe Route du Jura și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
l-a adus pe acest drum, pentru ca în același timp să-și facă planul de mers pentru a doua zi. Mă gândesc că la fel mi sa întâmplat și mie de mai multe ori, tentațiile de a ceda, de a încetini ritmul fiind destul de puternice. Intru în vorbă și cu două doamne franțuzoaice și discutăm despre sistemul scolastic din Franța și din România. Printre altele, toți constatăm că tânăra generație nu găsește motivații profunde, atrăgătoare în timpul studiilor și că domină o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cumpăra apă, sucuri, fructe și ce trebuie pentru nelipsitul sandviș. Nu întâlnesc niciun pelerin pe cale. Nu știu unde au dispărut cele două franțuzoaice. Am timp de mine însumi, de gândurile, reflecțiile, rugăciunea mea, toate însoțite de oboseala drumului, de tentațiile de a încetini ritmul, sau de a te opri. Nu există însă nicio posibilitate de cazare pe unde trec și nici nu vreau să mă opresc, așa că voi ajunge în orașul Auch. Ultreya! Înainte de a cădea seara ajung la Auch și pe strada
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se descurce. Nu-ți fă griji - a lăudat Dumitru calul. Înainte de a ajunge la poartă, s-au întâlnit cu sergentul, care însoțea alți concentrați. „Cum să fac să nu greșesc?” - se întreba Dumitru, încetinind pasul. ― Ei, cum a fost? Unde sunteți trimiși? - i-a întrebat sergentul, apropiindu-se de ei. ― Păi ne-a trimis pe amândoi acolo unde am făcut eu armata de recrut - a răspuns Dumitru. ― Și sunteți mulțumiți? ― Nici nu știți ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui... ― Păi și eu mă gândeam la lucrul aista, iar din urmă vine fata... Și zilele treceau cu tot felul de necazuri... Aplicații peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe chip semne ale trudei. Cu doi ofițeri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl știa crescut vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de care nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a ridicat într-un cot și m-a privit multă vreme fără să clipească. După care a zâmbit: un zâmbet larg, superb, aproape îngeresc. —Rachel, păpușico, cred că te iubesc. 7tc "7" —Gata, uite, acolo e clinica Cloisters! Tata a încetinit îceea ce era destul de greu de vreme ce tot drumul, din Dublin până acolo, condusese cu douăzeci de mile pe oră, spre disperarea lui Helen) și a arătat înspre o vale. Eu și Helen ne-am aplecat capetele pe fereastră ca să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unul din scenariile mele preferate. 42tc "42" în seara în care Luke a plecat ca o furtună din bucătăria mea - da, deși făcuse totul cu o stăpânire de sine ireproșabilă, plecase ca o furtună - povestea noastră de dragoste și-a încetinit cursul, de fapt, a ajuns într-un punct mort. Timp de două săptămâni, iubirea noastră n-a făcut nimic altceva decât să trândăvească pe la colțul străzilor, așteptând ziua de salariu, fluierând cu jumătate de gură fetele care se întorceau acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simțeam că fiecare părticică din mine se sufocă de-atâta fericire. Simțeam că plămânii abia mai reușeau să inhaleze aerul, inima abia îmi mai bătea, iar sângele mi se târa cu senzualitate prin vene. Aveam impresia că ritmurile mi se încetiniseră, că sentimentele mele pentru Luke aveau asupra mea efectul unui drog. Toate senzațiile erau amplificate la maximum. Nervii îmi erau întinși, expuși în bătaia vântului. Sistemul nervos central se transformase într-un soi de centru Georges Pompidou. Fiecare gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
începea cu replica „Nu vrei să urci să bem o cafea?“. Și așa mai departe. Am mărit pasul și eram pe punctul să dau buzna în bloc și s-o iau la goană, în sus, pe scări, când Luke a încetinit. După care s-a oprit de tot din mers. M-a tras din calea trecătorilor și m-a sărutat pe obraz. Eu muream de nerăbdare să-i pun mâna pe penis, dar fusese o întâlnire atât de plăcută, de respectuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ani. Nu era departe de noi, dar casa lor se afla peste drum de cel mai teribil loc din sat, unul în care eu nu intrasem niciodată. Acolo se născuseră toți verișorii mei. Eu m-am născut la oraș. Dacă încetineai pasul, când treceai prin fața clădirii modeste, cu ferestrele foarte aproape de stradă, puteai auzi zgomote înfricoșătoare - așa spuneau ceilalți copii, de aceea eu mergeam repede, repede, aproape alergam, și chiar fără să-mi acopăr urechile cu mâinile amândouă, îmi opream auzul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]