4,058 matches
-
mitic, ce trebuie să fie păzit de contingența lumii trecătoare. Indiferent de cît și cum s-ar schimba societatea rurală, Țăranul trebuie să rămînă ca în miturile noastre identitare, căci în lipsa lui nu mai știm prea bine cine sîntem și încotro s-o apucăm. Putem să ne schimbăm deci oricît atîta vreme cît păstrăm credința că țăranul din noi a rămas neclintit în fața lumii și a lui Dumnezeu. „Dar tocmai aceasta ne nemulțumește azi - declara Constantin Noica în 1943 - : că am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îmi vorbea cu o voce mai stinsă decât de obicei, fața lui urâtă de acromegalic semăna cu o mască emaciată. "Sînt cumplit de obosit. N-am dormit deloc noaptea trecută, iar azi am exagerat cu scrisul. Dar nu am avut încotro. Rămăsesem în urmă nepermis de mult." L-am întrebat ce scrie și mi-a răspuns firesc, dar cu un rictus de silă: "Literatură, scriitor n-aș mai fi fost." I-am spus că mi se pare o meserie foarte frumoasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici Orlando nu se lasă mai prejos. Hai cu mine, că m-așteaptă o surpriză... - Care e? îl întrebă. Băiatul întinse brațul și i-o arătă. Femeia înainta încet, pe gânduri, și oarecum la întîmplare, parcă n-ar fi știut încotro să se îndrepte. La răstimpuri întorcea brusc capul, ca și cum s-ar fi trezit sau i s-ar fi părut că se aude chemată. - Nu, n-o cunosc, spuse bătrâna. Dar de ce credeai că o cunosc? Băiatul își mișcă încurcat, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scaun. - Dacă v-aș spune adevărul, începu brusc, cu glasul ferm, ați crede că sunt ori prost, ori nebun - și mi-aș pierde slujba, aș fi trimis la munca de jos. Dar eu tot vi-l spun, pentru că n-am încotro. Adevărul este că acum trei ani, în 1966, eu lucram tot la proiectul de care v-am spus, cel în legătură cu materiile prime. Sunt pur și simplu nul în chimia cernelurilor. Iar despre schimbarea culorilor anumitor uniforme de la Muzeul Armatei, aud
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de falnic ca pe vremuri. Și de-abia acum se vedea, întreagă, barba albă acoperindu-i pieptul. Întinse mâna, parcă ar fi căutat ceva. - Toiagul, am șoptit. Își caută toiagul. M-am dus repede și i l-am adus. - Încotro, Moșule? îl întrebă Popa. Parcă nu l-ar fi auzit. Rezemat de brațul Ilariei, și cu toiagul în mâna dreaptă, Moșu se îndreptă șovăind spre ușă. Mi se păru că șchioapătă. Dar își târșia când un picior, când celalt. - Minunea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici măcar să-i privească degetele. O văzuse alergând desfigurată de groază, urmărită de mulțimea aceea compactă, rea, fără figură. Le auzea strigătele și, din când în când, cineva se oprea lângă el, îl apuca de braț și îl întreba amenințător: "Încotro a fugit? Spune repede, încotro a fugit? unde s-a ascuns?..." Înghițînd anevoie, clipind des ca să alunge viziunea, Ieronim implora Corul: "E absurd! Nu e vorba de ea. Spuneți-le că s-au înșelat!..." Zadarnic. Vedea și auzea tot mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
O văzuse alergând desfigurată de groază, urmărită de mulțimea aceea compactă, rea, fără figură. Le auzea strigătele și, din când în când, cineva se oprea lângă el, îl apuca de braț și îl întreba amenințător: "Încotro a fugit? Spune repede, încotro a fugit? unde s-a ascuns?..." Înghițînd anevoie, clipind des ca să alunge viziunea, Ieronim implora Corul: "E absurd! Nu e vorba de ea. Spuneți-le că s-au înșelat!..." Zadarnic. Vedea și auzea tot mai clar, tot mai puternic, mulțimea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lei • Coșmaruri de duzină, Dan Stoica, 216 pag., 55.000 lei • Deratizare, Lucian Merișca, 144 pag., 55.000 lei • Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac, 154 pag., 82.000 lei • Iaduri. Povestiri (sadi) comice, Héléne Lenz, 92 pag., 61.000 lei • Încotro ?, Ion Gheție, 256 pag., 55.000 lei • Întîmplări, Alex Ștefănescu, 96 pag., 55.000 lei • Lacrima interioară, Solo Juster, 158 pag., 44.000 lei • Madia Mangalena, Michael Hăulică, 224 pag., 55.000 lei • Milionar la marginea Imperiului, Constantin Dram, 184
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
aveam când eram la madam Geblescu ? Șaișpe să fi avut ori poate optșpe, zicea ea. Că tăticu, dacă s-a mutat la Mârlancă și i-a făcut și la aia copii, pe ei, pe copiii dintâi, i-a dat care-ncotro. Pe ea a băgat-o la croitorie, pe Niculaie l-a dat la meserie, ce nebun și ăsta, că-n fiecare seară fugea de la stăpân, și tăticu îi ardea o mamă de bătaie și-a doua zi îl ducea la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
turnul de fildeș ! Și Puiu e cel care m-a închis, Puiu e cel care, metodic, perseverent, mi-a creat noile deprinderi ! Noua natură, care nu este natura mea ! S-a ținut de capul meu, până n-am mai avut încotro și am făcut ca el ! Puiu, metodic, din umbră, i-a dat pe toți curtezanii mei la o parte ! Până m-a închis în turnul de fildeș ! M-a scos din anul doi de la Litere și m-a făcut nevasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-și părul negru, drept, îngrijit, și o zbughi în jos pe scări, încheindu-și nasturii din mers. Hattie, care citea I Promessi Spasi în camera de zi, cu una dintre cozi atârnându-i despletită și papucii de casă zvârliți care-ncotro, sări în picioare, începu să-și strângă părul și vârî un picior gol într-un papuc, pe celălalt neizbutind să-l găsească nicicum. Pearl deschise ușa când John Robert ajunse aproape. Filozoful intră, trecu pe lângă ea cu o ușoară încruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la fugă. Acum nu mai putea evada. Poate că Diane observase și ascunsese compromițătoarea urmă, dar poate că nu. Își spuse: „O să fie mai rău pentru ea dacă George le descoperă și eu o să fiu plecat. Acum nu mai am încotro, trebuie să dau ochi cu George, trebuie să-l înfrunt și să încerc să-i explic, oh, Doamne, cine m-a pus să vin aici! Nu fac nimic rău și totuși le fac tuturor rău...“ Tom trase adânc aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să plece, lasă-l, interveni Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din cauza copacilor, mă determină să bat în retragere și să caut o altă cale de ieșire. Incerc prin altă parte, zărind în față două persoane ce se plimbau, probabil, dar care apoi au dispărut, fără să- mi pot da seama încotro s-au îndreptat. O altă cărare se înfundă între vii și copaci și încerc să ies printr-o altă direcție, când, deodată apar în fața mea trei câini, unul mare, negru, lățos, un altul maro ce seamănă cu un buldog, și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în trecere capetele țepoase și ciufulite. Niciun petic de pământ nu era cultivat cât vedeai cu ochii, iar drumul pe care trebuia să-l păzească Eugen nu se știa sau el cel puțin nu știa nici de unde vine și nici încotro duce. Undeva către mijlocul câmpului, la o distanță apreciabilă, se zărea o gospodărie sărăcăcioasă, singură și părăsită în toată acea imensitate uitată de lume. Când își întoarse privirea din nou în lungul drumului, Eugen observă apropiindu-se un băiat de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de azi trebuia să nu vină, nimic nu mai era imposibil! Și bătrânul mototol în pufoaică îi tot dădea zor răcnind răgușit: știu încotro ai luat-o! Nu scapi! Te-ai tot dus în sus pe strada Judecătoriei, până unde? Păi n-aveai prea mult de mers. Ai dat de Bulevardul Carol! Nicio casă de prin părțile alea nu-i de nasul tău, muiere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Băieții sunt cinci la număr. Traversează, la rândul lor, pe urmele profesorului lor de matematică, în grup răzleț, mimând graba și hlizindu-se unul la altul. Se opresc la piciorul scării care urcă până la intrarea în restaurant, uitându-se care încotro și afișând o mină de totală indiferență. Cu alte cuvinte, vezi bine, sunt rupți de tot și de toate. Domnul Panciu a împins ușa și a dispărut în interiorul restaurantului. Cei cinci se îndeamnă unul pe altul prin semne și intră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-și păstreze silueta, dar uite că nu se putea abține și, mult mai des decât s-ar fi cuvenit, dădea iama în prăjituri. Bineînțeles că primii la care s-au gândit au fost colegii de liceu. Se răspândiseră cu toții care încotro după absolvire, iar despre mulți dintre ei nu se mai știa nimic. În legătură cu asta și-au amintit amândoi de acel extemporal memorabil din primăvara anului final când, în loc de un subiect din lecția la zi, doamna Lupașcu le-a cerut să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în care ființele supranaturale se caracterizau prin corpuri asemănătoare cu acele ale oamenilor, trupurile ființelor supranaturale și ale sportivilor erau perfecte și oamenii îi imitau pe Zei și îi prețuiau pe eroi și sportivi. Aceste întrebări: cine suntem?, de unde venim?, încotro mergem? sunt părți ale gândirii sportivilor și suporterilor, adepți ai religiei, mai mult sau mai puțin fanatici. Unele analize pot distinge și o interpretare a relației societății cu sportul în funcție de sistemul religiei: -doctrina religioasă protestantă induce anumite valori aderenților ei
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
atunci <foarte bineă tot plutonul? Și cine a fost vioara întâi? El!... Oare trenul ista ne duce numai pe noi? N-au pus ei ditai garnitura de tren pentru treizeci de oameni. Uite ce înseamnă secretul militar! Să nu știi încotro și cu cine mergi. Doar pe câmpul de luptă îți spun lămurit pe cine ai în stânga, pe cine ai în dreapta și ție ca cercetaș cam ce trebușoară delicată ai de făcut. Așa de-o pildă... Trecerea în spatele inamicului și observarea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să fii lângă domn’ locotenent și lângă mine în orice misiune. Am înțeles, domn’ sărjănt!... Mergeau de câteva ore. Purtau asupra lor arme automate grenade și explozibil. La o vreme, Toaibă nu și-a mai putut ține în frâu curiozitatea: Încotro mergem, domn’ locotenent? După cum vezi, spre nord-est și în curând o vom coti de-a dreptul spre est. Și care-i obictivul nostru, domn’ locotenent? Asta ai s-o afli când vom ajunge la locul indicat de șeful statului major
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
amiază-zi. Spre România. Ce știți de podul de lângă gară? E minat ori nu? Noi nu știm dacă podul are mina - a râs cel mai tânăr. Cu ce sunt încărcate trenurile care trec sau vin în gară? La tren este armate. Încotro merge armata? Nu știe noi unde merge, da’ merge la vale - a răspuns tânărul. „La vale”, la dânșii înseamnă la sud - a precizat sergentul Cicoare. Și cu ce mai sunt încărcate trenurile? - a întrebat locotenentul. Noi credem că mai duce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în care lucrezi. Ei? Ce zici? Știu și eu? Doar aveți șef de tură. De ce să mă puneți pe mine? Apoi aista o călcat strâmb și ne-o adus pagubă. Cum să-l mai ținem? Dacă îi așa n-am încotro. Bine, Toadere. De acum munca ta are să fie mai ușoară și leafa mai bună. Marți dimineață să vii la mine, să-ți spun ce ai de făcut. 144 Am înțeles. În săptămâna aceea i-a fost parcă mai ușor și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dă în bobi, când mai face și de ursită sau mai știu eu ce... Atunci ce-i? Lucru anapoda îi că știe să te facă s-o asculți. Când și-a înfige ochii în tine te trec fiorii! N-ai încotro și trebuie să te uiți într-ai ei și... și gata, nu mai ești tu... Singurul stăpân atunci îi Dochița! Și numai ea!...” Furat de aceste gânduri, nici nu și-a dat seama când a lăsat traista din spate, când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]