5,478 matches
-
nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă peste noi valențe și potențialități ale lumii învăluitoare, aspecte ce sunt ascunse neatenției cotidianului grăbit, detalii ce indică, asemeni unor mici ferestre deschise în amiaza senină, lumina unei armoni transcendente. Iar cel ce îndură suferințele cauzate și susținute de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
când nu-l văd ca pe un indiciu al retrogradării sociale. Atunci când discută însă religiosul- și nu oricum, ci la persoana a III-a -, intelectualul respectabil n-ar vreasă-i și asume esența teologică. Ne rămân deci surprizele bucătăriei balcanice, care îndură fără efort ghiveciul și cacealmaua: o cultură a divertismentului - această puerilă consimțire la moarte-, stilistica nudității verbale și patima bășcăliei nemăsurate. Sunt multe exemple de paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
curiozității vulgare, ci introduce conștiința, prin forța unui detaliu, în freamătul adânc al umanității suferinde. Pentru a nu uita ororile trecutului, edilii Germaniei au decis fixarea pe harta conștiinței noastre seculare a unor monumente istorice care ne reamintesc holocaustul. Trecutul îndură mereu riscul manipulării. Percepția istorică a unui eveniment este filtrată prin numeroase straturi de retorică ideologică. Cultul modern al memoriei istorice a degenerat adeseori într-o autocelebrare tribală a identității locale. Pentru construcția unei comunități și întărirea noțiunii de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în situații de dăruire în contumacie (e.g., o moștenire), inconștientă (e.g., iubirea) sau în anonimat (e.g., epistolarul). În aceste situații, atât donatorul, cât și destinatarul suportă „ingratitudinea” asimetriei cauzale. Această asceză nu este foarte departe de curajul cu care sfinții îndură ispita (peirasmos), adică experiența (empeiria) limitei (peras). Suspendarea relației de cauzalitate între donator și destinatar nu este însă suficientă pentru a putea vorbi despre donația fenomenologică intrinsecă. Ne putem da cuvântul, ne putem dărui în iubire, ne putem da chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu și Tatăl.” 1 Faptul că liturghia se repetă înseamnă că pocăința sfinților (numele creștinilor în epoca apostolică) nu încetează; martiriul lor include rugăciunea pentru vrăjmași, un act mijlocitor prin care creștinii dobândesc atributul preoției universale. Spectacolul terifiant al suferinței îndurate de miliarde de oameni prin robie, foamete, boală sau din pricini de îmbuibare - toate acestea inspiră inima care L-a cunoscut pe Hristos să îndrăznească încă mai mult în rugăciunea de mijlocire, lepădând totodată pretextele cu care i-a nesocotit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
refuzat mereu să aducă omagiu pontifului roman, opunînd doctrinei sale pe aceea a regelui "împărat în regatul său". Pentru a fi făcut un pas mai mult în conflictul ce-1 opunea lui Filip cel Frumos, Bonifaciu VIII a trebuit să îndure, în 1303, umilința de la Anagni. Și totuși, în clipa în care "marele secol" al Evului Mediu ia sfîrșit, prestigiul instituției pontificale rămîne considerabil. Eforturile făcute de către pontifi în domeniul legislației canonice și al administrației fac din statele lor o adevărată
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
armoniei cosmice. Rabindranath Tagore a surprins minunat de bine acest adevăr: "Numai descoperind și urmînd această lege (lege comună tuturor), creștem și ne unificăm cu universul; pe cînd, cîtă vreme dorințele noastre personale stau împotriva legii universale, dureri și înfrîngeri îndurăm" (Sadhana, Cultura Națională, București, p. 58). 3) Viața Moartea Contrar ideii tradiționale despre o seninătate olimpică nezdruncinată, care i-ar fi caracteristică, gînditorul grec, în genere, manifestă de cele mai multe ori față de viață și moarte o atitudine de un absolut și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
vor fi prezenți Virgil Mocanu, Radu Ionescu, Tudor Octavian, Pavel Șușară, iar rubrica „Radio” este susținută de Ioana Mălin (Antoaneta Tănăsescu). Note și informații variate mai cuprind secțiunile „Meridiane”, „Prezențe românești” (despre cultura română în lume), „Revista revistelor”. Deși a îndurat înainte de 1989 „sufocanta apăsare a directivelor și a cenzurii comuniste”, R.l. a năzuit să fie „un far uneori mai palid, mai șters, mai anemic, abia pâlpâind, împresurat de beznă și cețuri cum era”, dar, oricum, creator al unui „spațiu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
Aceasta înseamnă că mărturisirea se impunea ca o condiție esențială pentru ca penitentul să poată participa la liturgia euharistică. Asupra necesității aceleiași mărturisiri insistă și Sf. Clement Romanul, afirmând că este mai bine ca omul să își mărturisească vinovăția decât să îndure suferința acesteia în inima sa. În Scrisoarea către Corinteni, el spune că cei ce sunt în păcat sunt chemați să se adreseze preoților pentru a-și exprima părerea de rău pentru păcate și pentru a intra într-o viață nouă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
clădiri. Biografia „orfanului” seamănă cu a poetului catolic englez Francis Thomson, care, bolnav, doarme pe sub podurile Tamisei, și cu aceea a lui Léon Deubel, autor al unui singur volum, Régner, apărut în 1913, an în care s-a sinucis, nemaiputând îndura mizeria. Potrivit relatării proprii, S. ar fi încercat să se înece, la Constanța, în timpul războiului. Ducând o asemenea viață, fostul seminarist nu contenește să scrie. Și, cu toate că este dintre acei pe care „nimeni nu i-a primit niciodată, nimeni, nimeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
în ziarul "Românul", din 7 iunie, a unei circulare a ministrului cultelor și instrucțiunii publice către prefecți, în care le reproșa neimplicarea în susținerea unor discuții în biserici de către preoți și învățători, care să explice populației ce suferințe au fost îndurate până atunci și ce drepturi și îndatori dobândea fiecare cetățean după 11 februarie.758 O dovadă a faptului că "subiectul" Cuza provoca și după 1866 neliniști în rândul unor lideri politici era evitarea de către guvernul român a serbării, în 1867
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
funcțional. Breuer (1895/1965) evocă anumite circumstanțe în care tăcerea forțată a antrenat tulburări isterice (tulburări de vorbire), ca la Anne O., care și-a interzis să reacționeze la dispute, precum și la reproșurile nejustificate și ofensele pe care le-a îndurat. Această pacientă a ajuns în imposibilitatea de a bea vreun lichid, chiar pe vreme toridă, tocmai din cauza tăcerii păstrate „din politețe” după ce a asistat cu dezgust la o scenă în care guvernanta sa englezoaică îi dădea unui cățel să bea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
viitorul face ca prezentul să încremenească: „Momentul ce vine domină integral situația”. De aceea, așteptarea este adesea resimțită ca o povară, ea paralizând activitatea. Așteptarea este antiteza perfectă a acestei viziuni pozitive asupra viitorului aparținându-i lui Bernanos: „Nu îți înduri propriul viitor, ci ți-l faci” (în Sutter și Berta, 1991). În precipitare, subiectul acționează doar prin reacția imediată la evenimente. El pierde așadar controlul asupra activității, lăsându-se ghidat de urgențele momentului. Janet (1919, vol. II) a descris bine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-și maltratează ei înșiși copiii este evidențiată prin mecanismul identificării cu agresorul. Putem presupune că la compulsia la repetiție inerentă traumatismului se adaugă și „defectul fundamental” în dobândirea limitelor dintre persoana proprie și celălalt, prezentă la acești adulți în urma chinurilor îndurate în copilărie. Bourguignon (1984) îi descrie pe acești părinți cu „personalități narcisice, incapabili de atașament, foarte vulnerabili la critică, ce nu tolerează frustrările și au constant nevoie de gratificări. Ei caută să-și satisfacă prin copil propriile nevoi, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să creadă că viața sa avea totuși un sens și să se convingă că nu și-a pierdut cu totul interesul față de o activitate din care înainte își hrănea stima de sine. Bettelheim conchide: „Acest lucru m-a ajutat să îndur viața din lagăr”. Intelectualizarea poate fi și un mod de a evita dialogul autentic, la care persoana nu se simte în stare să participe, așa cum arată cazul următor prezentat cu Lamunière (1993). O tânără care a avut relații proaste cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
capitol apare și „detașarea emoțională”, descrisă de autor ca fiind renunțarea la atașamentul afectiv față de familie și ruperea vechilor legături. În niște circumstanțe asemănătoare, o femeie deportată la Ravensbrück evocă starea de amorțire a simțurilor care a ajutat-o „să îndure insuportabilul”. „Una dintre condițiile pentru a supraviețui era să te înăsprești, să te desensibilizezi. Anumite atitudini pot părea șocante azi, de pildă imaginea deținutelor care împingeau cântând cărucioare pline cu cadavre claie peste grămadă... Trebuia să reușești să fii insensibil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
venerația noastră a tuturor. Purta cu el povara pierderii celor doi copii și moartea Căpitanulul îl mișcase din temelii. Totuși, era de mirare cum a mai putut rezista atâtor încercări pe care un suflet omenesc a fost silit să le îndure! Profesorul observase și el tensiunea creată de cei trei miniștri și a depus toate eforturile să-i determine să se retragă. N-a dus la nici un rezultat A așteptat el o săptămână, a așteptat două, până într-o zi ne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
avertizându-l de ce urmeazâ să se întâmple cu 5-6 zile înainte. Pentru oricine cunoaște tăria de caracter a lui Nicolae Petrașcu, de la intrarea în Legiune și până la moarte, nu își poate imagina o asemenea perfidie la acest om, care a îndurat pentru Legiune și Comandant mai mult decât toți. Realitatea este că Eugen Cristescu, dușmanul neâmpăcat al Legiunii, a cusut cu ață albă, vizibilă de la o poștă, această informație, în timp ce el însuși pregătea evenimentele de la 21-23 Ianuarie cum vom vedea mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din cauză că Mișcarea Legionară de azi ar fi alta decât aceea de pe vremea când trăia Căpitanul, ci pentru că azi, ca și ieri, Garda de fier nu a renunțat la principiile călăuzitoare, pe care i le-a fixat. Pentru aceasta continuă să îndure calvarul pe care la îndurat sub comanda Lui și, legată pe vecie de misiunea încredințată de El, continuă să-i împărtășească destinul... De acum încolo însă, Legiunii îi revine sarcina să ridice neamul nostru alături de popoarele care s-au făcut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ar fi alta decât aceea de pe vremea când trăia Căpitanul, ci pentru că azi, ca și ieri, Garda de fier nu a renunțat la principiile călăuzitoare, pe care i le-a fixat. Pentru aceasta continuă să îndure calvarul pe care la îndurat sub comanda Lui și, legată pe vecie de misiunea încredințată de El, continuă să-i împărtășească destinul... De acum încolo însă, Legiunii îi revine sarcina să ridice neamul nostru alături de popoarele care s-au făcut vrednice să trăiască în noua
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
exploatând propriile lui suferințe, ale camarazilor de azi, și mai mult decât atât, sângele morților noștri; căci să nu uităm că față de țară și de neam nu avem decât datorii. Bucuria, ca și mângâierea noastră, pentru toate câte le-am îndurat, va fi deplină atunci când idealurile pentru care am luptat vor fi înfăptuite în folosul poporului nostru, chiar dacă noi nu vom putea participa la această muncă. Ca urmare a acestei atitudini, ce manifesă structura noastră intimă, legionarii vor trebui să păstreze
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
exista și o diferență esențială pe de altă parte în ceea ce privește asimilarea și aplicarea credinței creștine în liniile de dezvoltare a partidelor și ale Mișcării Legionare. Nicolae Petrașcu a arătat în modul lui concret și explicit că față de tot ce a îndurat până atunci Mișcarea Legionară nu vrea să mai declare războiu nimănui și lasă partidele să-și ducă singure lupta electorală și politică fără să sprijine pe nici unul. Palatul prin legăturile generalului Aldea a încercat deasemeni să-l influențeze pe Nicolae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să cred. Ii vedeam mereu ochii albaștrii și privirea luminoasă, privind parcă departe, spre cerul în care acum plecase. Toți cei care l-am iubit, l-am deplâns. Un tânăr, un intelectual de elită, preferă să moară decât să mai îndure infernul penitenciar comunist. Miron Chiraleu a fost prima victimă a reeducării de la Aiud. După o perioadă de timp (eu nu mai eram în fabrică) se sinucide și Cornel Pâslea, țăran cuminte și bun, de care am amintit, terorizat întrun club
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
învețe pe dinafară. După ce povesti din nou, a nu știu câta oară, ce suportase înainte de a sluji „inamicul” în mentalitatea lui de ostaș, îl întreabă pe Nicolae Petrașcu: „Nu era mai bine să-mi fi pus capăt zilelor; nu mai înduram tot ce am îndurat și nici nu mărturiseam strâmb în contra mișcării legionare și a Comandantului ei?”. Se lăsa o tăcere grea în celulă, în timp ce întrebarea plutea în aer, așteptându-și răspunsul. După câteva minute aud cuvântul Domnului Petrașcu: „Tavi dragă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
povesti din nou, a nu știu câta oară, ce suportase înainte de a sluji „inamicul” în mentalitatea lui de ostaș, îl întreabă pe Nicolae Petrașcu: „Nu era mai bine să-mi fi pus capăt zilelor; nu mai înduram tot ce am îndurat și nici nu mărturiseam strâmb în contra mișcării legionare și a Comandantului ei?”. Se lăsa o tăcere grea în celulă, în timp ce întrebarea plutea în aer, așteptându-și răspunsul. După câteva minute aud cuvântul Domnului Petrașcu: „Tavi dragă, tu ai dreptate să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]