2,826 matches
-
ai omenit. 30 Decembrie 1947 În 30 Decembrie 1947 a avut loc decapitarea politică a statului, abdicarea (citește alungarea) regelui, cu urmări grave pentru țară și pentru poporul românesc. Stalin pregătea hegemonia politică sovietică peste bietele popoare est-europene. Românii trebuiau îngenuncheați la același nivel cu popoarele din Uniunea Sovietică, căci din punct de vedere economic statul român era cel mai bogat. Cei așa ziși liberi au trăit din plin pe propria lor piele tragedia socializării industriei, a agriculturii cu toate fazele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în Biserică și ne rugam. De câte ori ne rugam în Biserică, la 9-10 dimineața sau la 3-4 după-amiaza, apăreau în ușă doi criminali de război. Unul era generalul Topor, celălalt generalul Macici. Se sprijineau de ușorul intrării, privindu-ne inexpresiv cum îngenuncheam și ne rugam. N-au trecut pragul niciodată, nici nu i-am văzut închinându-se; ședeau încremeniți, cu o mirare neînțeleasă. De obicei citeam câte un acatist sau o catismă din Psaltire. Când ieșeam ne priveau cu aceleași figuri inexpresive
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să aplanăm tensiunea între cei doi. Valeriu Gafencu era în urma lor pe un rând alăturat și auzise toată disputa dintre cei doi. Când au ajuns la capătul parcelei, Valeriu și-a lăsat sapa, a ieșit în fața celor doi camarazi și îngenunchind, cu emoție în glas i-a implorat: „Vă rog să mă iertați că am auzit cuvintele, frumoase ca din psalmi, pe care vi le-ați spus unul altuia”. Cu lacrimi pe obraji, i-a sărutat pe fiecare în parte și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la turnat ipsosul în forme etc., subtil aducea vorba despre armată, despre războiul anticomunist. Directorul a mărturisit că tot ce face e din oportunism, nu din devotament. Oportuniștii au fost primele unelte de care s-au folosit comuniștii ca să ne îngenuncheze. Acest lucru l-a formulat Lenin sub expresia „prietenii de drum”; toți au plătit cârdășia sub cnutul călăului căruia i-au lins mâna. Grupul Ibănescu lansa știri alarmante despre Pitești; elevii mai fricoși își făceau probleme cu privire la atitudinea pe care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apus), se afla Bisericuța paraclisului și fiindcă știam pe de rost mare parte din psalmi, rugăciunile ceasurilor rânduite la orele din zi și din noapte, „auzeam” sunetul toacei și al clopotelor, „vedeam” râul călugărilor și novicilor scurgându-se smerit și îngenuncheam împreună cu ei cerând lui Dumnezeu îndurare. „Stau aici pentru păcatele mele”, scrisese Căpitanul în Jurnalul său de la Jilava, în 1938. „Luați aminte la mai marii voștri, la al căror sfârșit privind, să le urmați credința”, îndeamnă Sfântul Apostol Pavel peste
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
m-am apucat să fac lăcaș de închinare pentru nevoile acestor suflete între care m-ai adus. Ajută-mi acum, pentru rugăciunile Sfintei Paraschiva, să termin demolarea zidurilor, ca să nu mă apuce ploile de toamnă înainte de a sfinți Biserica Ta”. Îngenunchind, a implorat-o pe Sfânta: „Sfântă Paraschiva, ajută-mă, vezi că sunt obosit și soarele dă să asfințească”. Ridicându-se din rugăciune luă un drug de salcâm ce era lângă zid, îl potrivi ca o pârghie și prăbuși zidul. Repetă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Sfântă Paraschiva, ajută-mă, vezi că sunt obosit și soarele dă să asfințească”. Ridicându-se din rugăciune luă un drug de salcâm ce era lângă zid, îl potrivi ca o pârghie și prăbuși zidul. Repetă operația și pe latura opusă. Îngenunche și mulțumi lui Dumnezeu și Sfintei Paraschiva - care va fi și hramul Bisericii. Când oamenii au văzut realizându-se forma bisericii, atunci au înțeles și s-au convins că au între ei nu un oarecare, ci un Înger trimis de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
întâlniri îmi vor amărî sufletul. După ce toți ieșiseră din cameră, dornici să stea cât mai mult la aer și lumină, am rămas doar cu Marin Naidim, ca să facem un acatist. Ne-am urcat pe al treilea rând de paturi, am îngenuncheat și rosteam pe rând condacele și icoasele în șoaptă, bucurându-ne de întâlnirea în Hristos. Am sfârșit și voiam să coborâm; atunci l-am văzut pe un părinte cu un anumit renume, întins pe un pat. Nu-l văzusem niciodată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
oricând ne este dat prilejul să-L mărturisim pe Hristos. Și locul, și timpul ne-a fost dat acolo, la Aiud, celor din generația noastră. „Păcatul meu înaintea mea este pururea”, zice David, Împăratul și Proorocul. Lasă-mă, îngăduie să îngenunchez alături de sfinția ta, să plângem împreună păcatul meu și al tău, doar va auzi Dumnezeu glasul rugăciunii noastre izvorâte din inimi umilite și zdrobite, pe care nădăjduim să nu le urgisească. Iartă-mă! Alt moment dureros a fost prilejuit de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
d-aia l-a condamnat așa, că n-a vrut să spună la proces toate hoțiile care s-au făcut la moară, de alde Gherman și de securitate. Procesul s-a ținut cu ușile închise... Și iarăși au plâns. Am îngenuncheat apoi și ne-am rugat cu toții, în lacrimi și suspine, Tatăl nostru și Născătoare de Dumnezeu, cu frunțile la pământ. Mama a repetat singură, plângând: „Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, acum și în ceasul morții...”. Din cauza emoției mult timp
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
răului absolut, o viperă care amenința să le sugrume țara. În 1930, atunci cînd Carol cobora din cer în Transilvania ca un Siegfried blond, poporul îl idolatriza. Milioane de români erau atît de fericiți de întoarcerea prințului viselor lor încît îngenuncheau în praf în fața lui. Dar Carol era tot timpul pregătit. O partidă de bridge în Aleea Vulpache (locuința de la București a Lupeascăi) sau un tîrg care trebuia încheiat cu colonelul Gavrilă Marinescu sau cu Max Aușnit. Poporul lui își manifesta
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
drepturi. Sfatul lui era că, din moment ce "el se afla în fruntea naționalismului românesc de 50 de ani, ba, mai de mult, de cînd îl crease", acesta trebuie să rămînă un naționalism românesc și nu să imite modele străine. Nu putem îngenunchea în fața Berlinului". Iorga le amintea tinerilor de nesfîrșita bunătate a poporului român și le cerea să se abțină de la violență. "Poporul român a absorbit creștinismul, nu l-a maimuțărit". "Zvastica nu este Crucea lui Hristos". Cu toate acestea, isteria, trăsătura
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
smoc lung, pe spate. Buzele îi erau palide și întotdeauna reci; și când, închizând ochii, i le atingeam, copilărește, cu buzele mele, mă sfredelea un fior rece, ca o spadă; cred că e senzația pe care o încearcă pelerinul când îngenunchează ca să sărute o relicvă sfântă, dătătoare de viață nouă. Umerii ei frumoși, gambele lungi, aveau aceeași paloare și răceală. Nu am văzut-o niciodată complet dezbrăcată. Era subțire, foarte subțire, cu picioare lungi, pură și foarte puternică. Nu mă îmbrățișa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
decolorate și îndoite la colțuri. Majoritatea erau instantanee făcute de mine. Hartley, zâmbind sau râzând întruna, cu vântul suflându-i părul sau umflându-i fusta pe podul ce traversa canalul, sau ținându-și bicicleta, sau rezemată de un zăplaz, ori îngenunchind pe o pajiște presărată de piciorul cocoșului, ori uitându-se la mine cu o față radiind de iubire. Continuam să detectez similitudini, să încropesc legături între fața tânără și cea bătrână, între fața veche și cea nouă. Dar imaginile erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ți spun... nu-i ce-ai fi... a fost unchiul meu Peregrine... da. Unchiul Peregrine. Dumnezeu să-i odihnească sufletul drag, a fost un om bun, bun. Și dacă va exista o Judecată de Apoi, întreaga mea familie blestemată o să îngenuncheze în urma unchiului Peregrine, în speranța că o să pună o vorbă bună pentru ei ca să-i scape de focul genunei. Iar eu o să zac întins pe jos, așteptând ca el să mă ridice, și o să mă ridice. Era un om blând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așa, îți aduci aminte? Dar se împotrivea. În lumina adumbrită, i-am văzut sânii presând năsturașii corsajului, gata să plesnească, atât de plăcut, atât de asemănător cu vechea ei imagine, de parcă cine știe ce duh vrăjit al pădurii o întinerise din nou. Îngenunche lângă mine, încleștându-mi o mână, și privindu-mă fix, cu ochii ei mari, întunecați. Pe urmă, impulsiv, tandru, îmi ridică mâna și își lipi buzele de ea. Gestul acesta m-a mișcat și m-a răscolit până-ntr-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reclamându-și drepturile asupra casei. Ședeam pe perne, pândind ușa camerei lui Hartley și ascultând. Uneori, când o auzeam sforăind, ațipeam și eu. Desigur, stăteam des și cu ea în cameră, discutând sau încercând să discut, sau, în deplină tăcere, îngenuncheam alături de ea, mângâindu-i mâinile și părul și dezmierdând-o așa cum ai dezmierda o pasăre. Picioarele îi erau goale, dar stăruia să poarte halatul meu peste rochie. Totuși, prin ușoare atingeri, făcusem cunoștință pe furiș cu trupul ei; cu greutatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în tăcere grupul de bărbați care o înconjurau. Perry, beat turtă, stătea în picioare, cu brațele încrucișate la piept, lângă ușa bucătăriei. Din când în când încerca să se legene în ritm. Gilbert, surâzând sentimental, ședea picior peste picior. Titus îngenunchease, cu buzele întredeschise, cu fața concentrată de emoție și plăcere, cu ochii larg deschiși. La început nu l-am putut vedea pe James. Pe urmă l-am zărit, culcat pe iarbă, chiar sub mine. O petrecere de familie. „Voi che
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
străini, care erau turiști, încerca să fie de ajutor. Îl întorsese pe Titus cu fața în jos și-i apăsa, fără nici un rezultat, umerii. Peregrine spuse, adresându-se parcă tot lui James: — Sărutul vieții ar fi, cred, mai eficient. James îngenunche, incapabil să rostească o vorbă, și făcu semn ca Titus să fie iar întors cu fața în sus. Urmă un moment de zăpăceală, oamenii vorbeau toți o dată, apoi se auzi sirena unei mașini de poliție. Mai târziu am aflat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai poate elimina flegma. Devine foarte slăbit, trăsăturile feței i se schimbă. Capelanul curții începe rugăciunile. Respirația se oprește. Koch constată încă ceva bătăi ale inimii. Ora 9 și 15 minute survine moartea scumpului tata. Îi închidem ochii dragi și îngenunchem cu toții în jurul patului. Este adunată toată casa. Sunt aprinse lumânările. Pe fața lui iubită este liniște și împăcare. Rămânem până la ora 12 lângă corpul lui. Sunt trimise depeșe. La ora 10 ne-am retras pentru liturghie în capelă. După-amiază împodobim
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
sintagma prezumtivului prezent), monovalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND: cânt-ÎND, lucr-ÎND. Observații: La verbele a căror rădăcină se termină în vocala -isau într-o consoană palatală (sau palatalizată), sufixul tematic prezintă varianta fonetică -IND; apropiind, veghind, îngenunchind. Tipul II de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugările a IV-a și a V-a. Se caracterizează prin patru teme distincte, dintre care o temă polivalentă (de această dată, trivalentă) și trei teme monovalente. Din tema polivalentă s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temei verbelor din tipurile II1 de flexiune: dormind, sosind. Observații: Mai prezintă sufixul -ind verbele din tipul I de flexiune și tipul III, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala i sau în consoană palatală (sau palatalizată): apropiind, scriind, veghind, îngenunchind etc. În relație sintactică cu formele scurte ale pronumelor personale și reflexive, care secondează totdeauna gerunziul și cu care se constituie într-o unitate fonic-sintactică, intervine vocala de legătură u: căutându-l, apropiindu-se. În prezența ambelor forme pronominale (de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Moise pusă în scris, deci se trece de la memorie la carte. Scriptura este memorie ‑ profeție a unei realități impreg‑ nate de viitor. ‑ cartea este tezaurul unei comunități, ea fiind prima destinatară a acelui mesaj deoarece poporul se implică, ascultă, îngenunchează, plânge, sărbă‑ torește. Prin urmare, Biblia este Cartea poporului, născută din comunitate și este destinată comunității. În biblie totul începe și se termină cu Dumnezeu. Nu este vorba de un Dumnezeu abstract, specific numai filosofilor, ci despre un Dumnezeu viu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
lui Moise pusă în scris, deci se trece de la memorie la carte. Scriptura este memorie ‑ profeție a unei realități impreg‑ nate de viitor. ‑ cartea este tezaurul unei comunități, ea fiind prima destinatară a acelui mesaj deoarece poporul se implică, ascultă, îngenunchează, plânge, sărbă‑ torește. Prin urmare, Biblia este Cartea poporului, născută din comunitate și este destinată comunității. În biblie totul începe și se termină cu Dumnezeu. Nu este vorba de un Dumnezeu abstract, specific numai filosofilor, ci despre un Dumnezeu viu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Dumnezeu și pentru prima dată de la revoluție încoace am sperat să apară o înaltă față bisericească și să-și justifice misiunea oprind această vânătoare barbară. Dar și acum, ca și atunci când se dărâmau biserici, nici un cap al Bisericii n-a îngenuncheat în fața forțelor dezlănțuite și nu s-a rugat. Deși minerii nu lucrau pentru bandele legionare, ci pentru președintele „legitim” al țării care le e credincios și care, împreună cu toți credincioșii din jurul său, își face cruce de câte ori are ocazia. L-am
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]