2,464 matches
-
gol (de altfel, întregul text al personajului este scos din Curierul din Hessa și din scrisori ale autorului)... Woyzeck Florin Zamfirescu nu este nici orgolios, nici nebun, nici înapoiat. El este mai degrabă un rătăcit... deplângând omenirea și veșnicia ei, îngrozit de inutilitatea mișcării pământului, proslăvind morala aparențelor, prețiozitatea științifică a Doctorului (Ion Vâlcu, din păcate lipsit de nuanță în interpretare) ale cărui cercetări și descoperi n-au deloc drept scop binele omenirii, ci constituie un fel de pasiune dementă a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
comercialului, vulgarului... Mediocritatea poate fi avantajată în climatul ce ne trăiește acum și în care trebuie să rezistăm cu demnitate și să naștem trasee de creație. M-am bucurat când am fost numit director la Teatrul Mic, dar m-am îngrozit când am înțeles câte sunt de făcut! Singura soluție? Nu am altă șansă decât să încerc! Interviu realizat de Olivia ȘIRIANU 1990 Teatrul nu are răbdare cu nimeni De unde curajul de a monta o piesă ultracunoscută ca "Steaua fără nume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din urm], poziția conform c]reia „greșeală nu are drepturi”. Antisemitismul a fost o boal] major] a creștin]ț]ții (și nu numai). Ideea de tolerant] s-a înfiltrat în lumea „creștin]” în mare parte datorit] influenței acelora care erau îngroziți de intoleranță creștin], iar creștinii au înv]țâț s] disting] toleranță de o indiferent] fâț] de adev]r prin intermediul toleranței sceptice a unui om precum Voltaire. Întotdeauna au existat creștini care au înțeles acest lucru. Lecțiile amare ale secolului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
picior solid la Dunăre, pentru a se „putea întinde în viitor mai departe în paguba imperiului turcesc, potrivit dorinței politicii Ecaterinei a II-a”. S-a rotunjit Noua Rusie „dând siguranță Odesei, născută de curând, care până acum era mereu îngrozită de tătarii neastâmpărați din Bugeac”. S-a dat o puternică lovitură vieții economice a Principatului, „prin smulgerea din trupul ei a celei mai roditoare părți”. Două treimi din produsele cerealiere trimise până atunci la Constantinopol proveneau din partea Moldovei de dincolo de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
maselor iresponsabile. Așa cum sugerează și cele spuse mai înainte, minoritatea-cheie pe care insistau populiștii din Slovacia era "populația străină", mai ales minoritatea etnică maghiară. În timp ce sperietoarea cu "maghiarii în guvern" i-a oferit lui Mečiar o tactică facilă de a îngrozi pe slovaci, Fico a preluat puterea după opt ani de participare a partidelor maghiare la ministere importante. Deși coaliția lui Dzurinda dintre slovaci și maghiari nu a fost niciodată lipsită de lupte interne, a fost în bună parte eficientă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dorință de a termina ceea ce a început), de faptul că nu mai are viață socială (ea rămâne acasă, ideea de a trebui să iasă și, mai rău, de a întâlni oameni care i-ar cere informații în legătură cu sănătatea sa o îngrozește). Cel de al doilea exercițiu constă în ierarhizarea comportamentelor problemă și, pentru cel mai invalidant, în detalierea contextului psihologic conform celor cinci repere principale: emoție, gând, senzație fizică, comportament asociat, context care întărește comportamentul indezirabil. Martine alege să lucreze asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
numără kisel ’, care este pomenită într-un pasaj din Povest’ vremennîh let (Cronica timpurilor trecute - cel mai vechi text despre istoria rușilor, datat cândva la începutul secolului al XII lea). Se afirmă acolo că pecenegii asediaseră Belgorodul, iar locuitorii orașului, îngroziți de perspectiva iminentă a înfometării, s-au hotărât să-i păcălească pe asediatori. Au îngropat în pământ două butoaie, într-unul punând un amestec de miere și apă, iar în celălalt, un amestec de orz măcinat și de apă. După
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințați, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți trupul nostru, care, dacă va rezista mai
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
sine, și anume faptul că Își vor petrece următorii cinci ani din viață - tinerețea - În astfel de condiții deplorabile. Deși inițial li s-a spus că vor pleca pentru cel puțin șase săptămîni să lucreze, aflarea crudei realități le-a Îngrozit. Reacția imediată a fost Încercarea deportaților de a-și explica astfel de absurdități. Pentru a face față realității și pentru a supraviețui, femeile au trebuit să găsească o explicație rațională nu doar pentru faptul că au fost deportate, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
crucifica” derivă în realitate de la cuvântul care indică tortura (lat. cruciare). Scopul politic și social esențial al răstignirii era intimidarea: „Când îl răstignim pe condamnat, sunt alese cele mai aglomerate străzi, pentru ca să poată vedea cât multă lume și să se îngrozească. Pentru că scopul sancțiunilor nu este atât pedeapsa ca atare, cât efectul lor exemplar” (Pseudo-Quintilian, Declamațiuni 274; Aristofan, Thesmophoriamsae 1029; Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4,198-200; cf. Josephus, Războaiele iudaice 5.450-451). În evanghelii, soldații care l-au răstignit pe Isus și-au
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din drama Salome, a lui Oscar Wilde, pe care Richard Strauss a folosit-o ca punct de plecare pentru opera sa cu același nume. În acea reprezentare, lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul galopa și lunga lamă înțepenită în pielea lui groasă se mlădia strălucind în soarele scăpătat. Oamenii i-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care nimeni nu se gândea să-i îngroape. Și, foarte sus, în albastrul însorit al cerului, un stol de păsări migratoare dispărea încet, subliniind liniștea prin ecoul țipetelor lor înalte. Suflul greu și sincopat al lumii ruse nu o mai îngrozea. Învățase atâtea de la plecarea ei încoace. Știa că este practic, într-un vagon sau într-o căruță, să ții un sac umplut cu paie, cu câteva pietre chiar la fund. Pe acesta îl smulgeau bandiții în raitele lor nocturne. Știa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu mai pricepeam sensul replicilor lor. În cele din urmă, pășind ca un somnambul, am părăsit bucătăria și, ieșind în curte, am mers prin zăpada topită, mai străin de seara aceea limpede de primăvară decât un marțian. Nu, nu eram îngrozit de episodul din deșert. Povestit în felul acela banal, niciodată nu va putea, presimțeam, să se elibereze din închisoarea aceea de cuvinte și de gesturi cotidiene. Intensitatea lui avea să rămână tocită de degetele groase care apucau un castravecior, de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înainte de a se stinge lăsându-ți un punct orbitor în ochi. Am încercat să o sărut (credeam că acela era momentul în care trebuia să o fac); sub gura mea i-am simțit buza mușcată adânc... Și ceea ce m-a îngrozit cel mai mult e că, în secunda următoare, nu mai aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În izba mare din fața imobilului în care locuiește Charlotte a murit un băiat de doi ani. Îl văd pe tatăl copilului sprijinind de balustrada scărilor o ladă lunguiață, acoperită cu pânză roșie - un mic sicriu! Dimensiunile lui de păpușă mă îngrozesc. Trebuie să găsesc imediat un loc, sub cerul ăsta, pe pământul ăsta, în care să mi-l pot imagina pe copil în viață. Moartea unei ființe cu mult mai tinere decât mine repune în discuție întregul univers. Mă reped spre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
etýthQ Christós). (1Cor 5,7). În Apocalips, tò arníon, „Mielul”, este numele hristic cel mai frecvent (26 de ocurente). Dar acum, desi „înjunghiat” (esphagménon), el este „în picioare” (hestQkós), mijlocitor la Tronul lui Dumnezeu (5,6), iar mânia lui îi îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El are acum putere dumnezeiasca, este pe tron alături de Dumnezeu (22,1.3) și primește închinarea întregii curți cerești (5,8.13), fiind aclamat că mântuitor (7,10). În final, el este templu și făclie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e judecată În Prytaneu, În fața tribunalului competent să judece crimele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
luptă fie cu un alt „campion” pentru supremație, fie cu o oaste de războinici incapabili să i se opună: de exemplu, Cuchulainn Învinge singur Întreaga armată a reginei Medb, Heracle Își Înfrânge toți adversarii, luptători-eroi sau armate, iar Ahile Își Îngrozește dușmanii numai prin „puternicul glas de aramă”. La fel, În eposul românesc, Novac sau Gruia Înfruntă singuri, uneori cu mâinile goale, armate Întregi de turci (vezi pe larg M. Coman, 1980, pp. 147-174); b) dificultatea ieșirii din furor sacer: elanul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi negată nici în cazul grotescului, a cărui emergență se datorează tocmai exagerării, a "îngroșării", a căutării excentricităților, a tendinței de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mulțumește numai cu atât, resimte și o sete de echilibru între forțele smucite ale informațiilor și îngrămădirilor ce devin în interiorul ființei un adevărat bazar. Cineva care ar putea să ne deschidă capacul țestelor ca să citească ce scrie acolo s-ar îngrozi de ce ar vedea: totul "aranjat" după ordinea haosului [...] Setea aceasta se numește nevoia de stil. Artistul, scufundător specializat în adâncul propriului ocean, n-are altă îndatorire decât să descrie ce se află în/ pe fundul abisului în care plonjează, să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Sud, Golful Tonkin (1688), Peninsula Malacca, după care revine În Anglia, Încheind prima sa călătorie În jurul lumii. A doua călătorie la bordul navei de război „Roebuck” (1699), urmărea cercetarea coastele Noii Olande, unde va ajunge În luna august, fiind Îngrozit, din nou, de ariditatea solului și a faunei Întâlnite, ostilitatea aborigenilor. Se Îndreaptă spre țărmul apusean al insulei Noua Guinee, continuă să navigheze În 54 Întors În țară, William Dampier va scrie trei interesante volume de memorii New Voyage Round
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a provocat o criză permanentă a locuințelor. Problema locuirii a fost mai întâi preocuparea filantropilor, apoi a marilor proprietari industriali, înainte ca statul să fie somat, la începutul secolului al XX-lea, să facă față responsabilităților sale în această privință. Îngroziți de amploarea prejudiciilor cauzate de epidemiile care făcuseră ravagii în secolul al XIX-lea, sensibili la riscurile de contaminare care nu cruțau nici o clasă, filantropii au combinat în acțiunile lor compasiunea, moralizarea și igienizarea. Inițiativele lor stau la originea legii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
guvernului. De altfel, așa cum releva Jean-Marc Berlière, cele două tabere își rezolvau disputele prin violențe și confruntări. Represiunea permitea guvernanților republicani "să facă economii, neaplicând politici sociale costisitoare, să arate că nu sunt slabi, că pot distruge orice încercare revoluționară, îngrozind majoritatea moderată; acest fapt este clar în cazul guvernului Clemenceau, sub care forțele de ordine se simțeau într-o oarecare măsură încurajate la violență de atitudinea unui om ajuns la putere cu reputația de propagator de dezordine și care, din
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de niciun fel de chibzuinșă (G.H. Schneider, Der tierische Wille, p. 203). Un exemplu hazliu și totodată emoționant apare în scrisoarea Lui Goldschmidt Min Onkels Tömmerplads (Locul de muncă al unchiului meu). Bătrînul negustor e într-o stare de tensiune, îngrozit din pricina unuia dintre vasele sale, la al cărei căpitan ține în mod deosebit. Deodată, ușa magazinului se deschide și căpitanul intră. "Unchiul își ridică privire și, în clipa următoare, sări peste tejghea, aruncîndu-se în gîtul celui care intra". După ce i-
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]