3,364 matches
-
ghicesc. — Te rog, Lisa, spune-mi. —Mark s-a găsit să-i spună lui Kieran că secretul despre Tally s-a aflat. Considerând că-i face un bine soțului meu informându-l. Am mârâit. Îi spusesem lui Mark despre întâmplarea îngrozitoare de la ziua lui Phil, de vinerea din săptămâna anterioară, dar am crezut că i-am spus să nu-i spună lui Kieran. Poate că nu o făcusem - începea să-mi fie din ce în ce mai greu să țin sub control toate minciunile. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de care trebuia să scap. Tot ce speram era ca tehnicile mele de mințit să se ridice la înălțimea cerințelor. Am uitat cu totul să întreb la o farmacie despre bubițele de pe gât până când Mark a venit acasă cu mâncărimi îngrozitoare. —O să iau eu niște unguent mâine, am promis. Îmi pare rău că nu am apucat să mă ocup de asta azi, dar am avut o zi foarte proastă. La tine cum a fost? Mark era pe podea despachetând cutiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă pot urca din nou pe cal, pur și simplu nu pot. Așa că am mers pe jos tot drumul până la grajduri, Ed ducând cei doi cai în timp ce eu șchiopătam în spatele lui, cu fiecare pas trupul fiindu-mi traversat de crampe îngrozitoare. Lucrul bun în legătură cu această tortură a fost că m-a făcut să nu mă mai gândesc la faptul că Ed nu-și dorește copii. Dar chiar și așa, mintea mea începuse să brodeze o eschivă, lucru de care doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
putea să ne vedem de viețile noastre ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Părea simplu când prezenta lucrurile așa. Capitolul 13tc "Capitolul 13" Am dormit separat în acea noapte nu din cauza vreunei jene, ci din cauză că eu încă aveam dureri îngrozitoare, iar Mark suferea de o indigestie groaznică, fiind nevoit să stea nemișcat pe spate ca să-l mai lase răul. M-am trezit prima, derulându-mi noua rutină de verificare a locului în care mă aflam, a locului în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sensibilizase un pic pe amândoi. Îmi pare rău, a mormăit el. —Așa, eu și Lynn ne-am tot gândit ce-o să facem în Spania. V-am urmărit pe voi doi încercând să... știți voi, în legătură cu căsnicia voastră. Era o corvoadă îngrozitoare pentru el să vorbească despre un asemenea subiect cu fiul său. Lynn s-a grăbit să-l ajute. S-a așezat lângă el punându-i o mână pe umăr. — Ce vrea să spună e că a fost impresionat de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
adâncit în meditații. Zitta ridică din umeri. Cele două riduri fine, de la colțurile buzelor sale subțiri, păreau în clipa aceasta, mai pronunțate. Ridicai privirea spre dânsa. Pe chipul ei cu trăsături neregulate, se așternea liniștea și nepăsarea, cele două arme îngrozitoare, cu care într-o zi mă va ucide. Intrai totuși în camera ei la ora nouă și cinci minute fără să bat în ușă. - Ramses, spune bună ziua, mă sfătui monstrul meu pitic. Zitta era singură. Ridicase nasul mic de pe gherghef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apucându-l pe Du Maurier de braț și Îndreptându-l spre cea mai apropiată bancă, fiindcă subiectul părea prea grav pentru o conversație purtată din mers. Cred că știu la ce te referi. Mi-a vorbit cineva despre ghinionul tău Îngrozitor, atât de crud. Du Maurier Înclină mohorât din cap. O umbră urâtă i se așternuse pe chip În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o investiga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
expresia de pe fața lui e una de deznădejde. Se vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact așa eram și eu, atunci. În cele din urmă, am făcut o cădere, fizică și mentală - cu niște dureri de stomac și de cap Îngrozitoare, perioade de apatie totală și crize bruște de plâns. M-am dus la doctor, iar el mi-a spus: „Însoară-te și ia-ți o vacanță“. Ușor de spus, greu de făcut, dar am făcut-o: Emma și-a convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că lumea le-ar putea citi după moartea noastră. — După moarte! Ce gând morbid. — Și nu doar că le-ar putea citi, ci le-ar putea publica și scoate bani de pe urma lor. Așa merg lucrurile În această epocă a noastră Îngrozitoare, americanizată. Nu mai există intimitate, nu mai există decență. Jurnaliștii, reporterii, biografii sunt niște paraziți, niște lăcuste care devorează orice frunzuliță. Arta pe care o creăm... eforturile noastre... de a da naștere unor lumi imaginare... nu-i mișcă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încheie cu un toast “În cinstea lui Henry și a strălucitei lui piese“. Din păcate Însă, criticii nu Împărtășeau părerea lui William. Cronicile nu erau tocmai proaste, spuse Compton, dar nici bune nu erau. Lui Henry i se părură oribile, Îngrozitoare, crude. Cel mai tare Îl dureau insinuările că piesa era prea melodramatică În părțile serioase și prea generală În cele comice, fiindcă exact acestea erau defectele de care el Însuși acuzase teatrul englez. „Este oare cu putință ca adaptarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
foc, În aceeași seară, schiță o idee pentru o piesă, o melodramă Întunecată pe care o intitulă provizoriu Promisiunea. Ea avea să conțină, pentru prima oară În cariera lui, o crimă - uciderea unui copil. Rămase el Însuși șocat de faptele Îngrozitoare pe care le inventase, dar, ca de obicei, simpla confirmare a capacității de a genera idei noi se dovedi imens de Îmbucurătoare. Pe data de 29, le scrise lui William și lui Alice: „Nu am petrecut niciodată un Crăciun atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mohorâte fusese cu siguranță provocată, În parte, de moartea ei. Avusese nevoie de aproape un an pentru a-și reveni, dacă se putea spune că Își revenise. Parcă totuși nu, pentru că deja amintirea dureroasă a sentimentelor cu care primise veștile Îngrozitoare, În episoade din ce În ce mai cumplite, i se ridica nestăpânit În conștiință, ca valurile de greață din coșul pieptului. Mai Întâi, șocul și refuzul de a accepta știrea primită, la sfârșitul lui ianuarie, Într-o telegramă de la Clara Benedict, sora lui Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intenționa să mai riște Încă o umilință asemănătoare. Presimțirea eșecului, pe care o trăise traversând St James’s Square, nu Îl pregătise pentru legarea la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unei copilării nenorocite, spuse Du Maurier. Nu a beneficiat de o educație morală Într-o școală. S-a dăruit artiștilor, În tinerețe, pur și simplu din generozitate, fără să i se pară că ar fi ceva rău În asta. Și Îngrozitoarea ei mamă a Încurajat-o. Abia când vede cât de supărat e Little Billee descoperind-o pozând goală Începe să se rușineze. Și, din clipa aceea, rămâne castă. — Da, ai făcut un lucru foarte inteligent plasându-i toate derapajele sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Minnie. O fabrică de muniție. — Minnie, cum poți să spui așa ceva?! zice Joan Anderson, șocată. — Și de ce nu? o sfidează Minnie. Leafa-i bună - și pot să contribui și eu la eforturile de război. — Dar fabricile astea sunt niște locuri Îngrozitoare, spune Joan. Am o nepoată care a Încercat o dată, dar n-a suportat. Înjurăturile, vorbele urâte, purtările. Și o să trebuiască să porți pantaloni. — Pantalonii nu mă deranjează, spune Minnie. Dar e o muncă murdară și periculoasă, Minnie, spune Burgess. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am fi fost atunci... Eu însă nu am avut, nu am fost. Unchiul dispăruse, colegul de școală nu a mai apărut. Dar băiatul acela pe ale cărui urme trebuie să rămân poate fi găsit acolo unde s-au petrecut lucruri îngrozitoare: cu aproape un an înainte de începutul războiului. Violență luminată din plin de lumina zilei. Când, la scurt timp după cea de-a unsprezecea zi de naștere a mea, la Danzig și în alte locuri sinagogile ardeau și vitrinele erau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
război. Mi-ar fi fost la îndemână să povestesc despre aceste griji și dorințe. Faptul că am preferat însă să strămut acțiunea primei mele opere, ce sta sub semnul omorurilor și al violenței, în era interregnum-ului, în „epoca fără împărați, îngrozitoare“ a secolului XIII, se explică numai prin înclinația mea de a mă refugia pe tărâmurile cele mai neumblate ale istoriei. Astfel, nu era vorba numai de o încercare de o schiță a istoriei moravurilor la vechii slavi, opera mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ne mai puteam opri. Cuvinte deloc sau doar neajutorate. Prea multe și mai mult decât se putea spune se întâmplaseră în decursul unui timp ce părea fără început și care nu-și putea afla punctul final. Unele lucruri, fiind prea îngrozitoare, au ajuns să fie spuse abia mai târziu sau deloc. Violența îndurată în mod repetat o făcuse pe mama să amuțească. Îmbătrânise, dădea deja semne de boală. Mai nimic nu rămăsese din veselia și zeflemeaua ei. Iar omulețul ăsta hodorogit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi găsit brusc sfârșitul. Mama iubitei mele, o femeie de la bun început amenințătoare chiar și de la distanță, îi poruncise fiicei ei, la urma urmelor ascultătoare, să se întoarcă la Stuttgart imediat, fără alte comentarii! Tăieturile din ziare confirmau lucrurile îngrozitoare pe care le citise în presă. Era vorba, preț de un articol întreg, de ucidearea unei tinere fete de către un cioplitor în piatră, o crimă brutală, comisă cu uneltele acestuia, ciocan și șpiț, care erau reproduse ca indicii fotografice. Drept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din temelii. Creatura zdruncina Întreg habitatul. Barnes se afla În partea cealaltă a camerei, Încercând să-și croiască drum către ușa peretelui despărțitor. Un braț Îi sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul Îngrozitor al metalului crăpat. O văzu pe Fletcher strecurându-se prin peretele despărțitor, apoi pe Tina și În fine pe Barnes, care lăsă În urma lui o dâră de sânge pe metal. Norman nu-l văzu pe Harry, dar Beth se Împletici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trăgea afară, de coadă! — Doamne Dumnezeule, ai grijă... Șarpele era afară din pantaloni și Beth Îl aruncă peste umăr. — Poți să te ridici, Norman, spuse ea. Sări În picioare și vomită imediat. 07.00 ORE Pe Norman Îl durea capul Îngrozitor. Asta Îl făcea să recepționeze neplăcut de puternic luminile din Încăpere. Și Îi era frig. Beth Îl Înfășurase În niște pături și Îl mutase lângă Încălzitorul cel mare din Cilindrul D, atât de aproape Încât auzea destul de tare zumzetul elementelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încă student: nu știa cum să se descurce. Se Întorsese ca să fugă din cameră, dar ușa din spatele său era Încuiată. Așa se proceda Întotdeauna când erau intervievați pacienții violenți. Whittier se apropiase de Norman. Acesta avusese un moment de panică Îngrozitoare până când auzise ușa descuindu-se și trei asistenți uriași năvăliseră Înăuntru, Îl Înhățaseră și-l traseră de o parte pe Whittier, care zbiera și Înjura. Norman se dusese Întins la Îndrumătorul său, cerând să i se spună de ce fusese „lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
n-a avut nici o obiecție, așa că am rămas însărcinată. Și am dat naștere unei fetițe. Și în punctul ăsta ați intrat voi în scenă. Cred că v-am adus la zi. Și dacă sperați sau vă așteptați la o descriere îngrozitoare, plină de sânge, a nașterii, cu detalii legate de suporturi de picioare, forcepsuri, gemete agonice și comparații vulgare cu eliminarea unui sac de cartofi de douăzeci și cinci de kilograme, atunci îmi pare rău, dar am să vă dezamăgesc. (Ei bine, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de vreo sută douăzeci de ori și-o hrănisem de vreo patruzeci și nouă de mii de ori, am făcut o ușoară criză de isterie și am cerut să o consulte un doctor. —Trebuie să i se fi întâmplat ceva îngrozitor, i-am declarat tânărului doctor care părea extenuat. E imposibil să-i fie foame și nu (am chicotit puțin când am spus asta) a făcut pe ea, dar nu se oprește din plâns. Păi, am examinat-o și, din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la fel de fericit. Vreau să mor în această stare de extaz. P.S.: Helen e o zeiță“. Apoi, de parcă nu m-aș fi simțit deja destul de mizerabil, am fost cuprinsă dintr-odată de teama acută că lui Kate i se întâmplase ceva îngrozitor. Că murise în pătuț. Sau că se înecase cu propria vomă. Sau se sufocase. Sau ceva. Am luat-o la goană înapoi, către camera mea, și am fost așa de ușurată când am descoperit că încă mai respira. Stătea întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]