8,846 matches
-
lucrări în materie a fost scrisă de Louis Dublin, statistician care lucra pentru Metropolitan Insurance Company. El a remarcat că determinarea valorii economice a vieții umane era un subiect delicat și și-a propus să se concentreze pe un aspect îngust - valoarea netă a câștigurilor. Aceasta a implicat evaluarea costurilor de întreținere a unei ființe umane, de la naștere până la faza de persoană activă, și a valorii productive potențiale, exprimată în venituri pe parcursul vieții active. În „The Money Value of a Man
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
și pîn-atuncea să ude bățul cel uscat. Trec ani. Bătrân, slab și gârbov - au înfrunzit bățul. El îl scutură, rămân numai două mere - e tatăl și maica sa. El cade mort. [ACTUL I] 2254 (Suceava. O sală frumoasă gotică, ferești înguste. În stânga spectatorului, în prosceniu, tronurile Domnului și a Doamnei; în dreapta, în semicerc, stau boierii. {EminescuOpVIII 127} SCENA I (IUGA VODĂ și MARIA pe tron. Boierii, între cari hatmanul MIHNEA SÎNGER. E sara. ) [IUGA] Și ochii mei, senine fereștile gîndirei, Sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-s colori destule în lume să-nveșmînte A munților Carpatici sublime idealuri, Ce noată-n a lui suflet cum noată-n mare valuri, Și-n creierii[-i] aleargă de gânduri vijelii, Cum ginii se sfaramă-n ruinele pustii. 3 2257 [MUREȘANU] Cu cât mai îngust capul, cu cât mai prost, mai rău, Cu cât urăște mai mult meritul și virtutea, Cu cât își râde mai mult d-ideile mărețe A geniilor nebune, cu-atît mai mult merită Să bage -ngusta-i glavă-ntr-a globului coronă Pîn' gloria-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ea se chema Timandra. Chiar în vremile acele Când eram copii prinsesem amândoi a ne iubi Și părinții se-nvoiră mai târziu a ne uni. Fată plină de putere, preafrumoasă și robustă, Daca o vedeai cum merge pe cărarea cea îngustă, Sprijinind pe cap cu brațul snopi de grâu nescuturat, Era chiar încîntătoare și la umblet și la stat. LAIS O, destul! CHALKIDIAS Plecai de-acasă, iară ea încet mi-a zis " Nu uita că-n valea asta ca un rai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe lângă celelalte chiar acuma. Străinul îmi părea atât de extraordinari încît mai protestai puțin. El observa aceasta și-mi zise: - Va aduceți aminte, părinte, de mine, sau nu? Numele meu e Lejonswardy și cadavrul ce o să se așeze în camera îngustă e acela a consoartei mele. Eu am o cheie, cer însă și pe cealaltă; îmi veți refuza dar și acuma? Îi dădui cheia și, chiar fără un cuvânt de mulțămire, alergă în jos. Eu însă mă reîntorsei în camera mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aur și negru, sta acolo muțit și colbăit într-un colț și un ștrang gros de clopoțel cu ornaminte multe de mătasă spânzura încă în alt colț lângă un secretariu greoi, dinaintea căruia sta un scaun cu sprijoane nalte și înguste și cu picioare curbe, astfeli ca când scriindul s-ar fi sculat de-abia în momentul de față. După aceea venea un cabinet de dormit, garnisit cu același gust ca și camerele pe care le-am văzut. - Dumnezeu știe, zise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
reticulul endoplasmic iar nucleolul reapare. Fiecare nucleu conține o copie completă a genomului patern și una a genomului matern (diploidie). Citokineza Este procesul ce divide celula în 2 celule fiică. Acest fenomen necesită apariția unui „șanț de clivare”, o bandă îngustă de proteine contractile (actină/miozină), care înconjoară mijlocul celulei și începe să se contracte, strangulând celula la mijloc. Mecanismul exact nu este încă perfect cunoscut, dar se știe că este vorba de o cascadă kinazică dependentă de fusul mitotic ce
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
de curând din regiunea inamică; deci la retragerea lui apucă un drum mai scurt, însă cu mult mai anevoios și mai periculos decât acela pe care-și pusese la cale intrarea lui în munți. O strâmtoare care ducea prin râpe înguste de munte, pe lângă poboară de stânci și înălțimi piezișe, de-a lungul unui pârâu repede, neșesuit, și-n care nu se putea dezvolta pedestrimea, deci și mai puțin călărimea, dar prin care puteai să ajungi mai repede la orașul Berrhoe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natură și de artă, deci foarte greu de luat. Așezată între stânci cari cădeau drept în jos, la culme rupturile în crestături și vârfuri ascuțite, iară la bază formând o singura masă stâncoasă, neavând decât o singură cărare de intrare, îngustă și șerpuindu-se cu greu între două prăpăstii, altfel încujurată de stânci și grămezi de piatră care nu se puteau trece și pe unde abia caprele se puteau sui, încunjurată de adînc-volburătorul râu Axios (acum Wardari), care se-ncolăcea asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
având fugari cu glezne repezi și pe dânșii armătură ușoară. Proba metodei de luptă a latinilor era deci făcută, și ziua trecu fără alte urmări. Curând după asta, Ioannițiu se ascunse cu oștirea între ponoară, adâncături ale terenului și văi înguste ale-mprejurimii, tăbărî după dâmburi înalte care îl acopereau și tăinui latinilor cu mare grijă poziția lui. Apoi, pentru a întărîta pe dușman, rândui o trupă însemnată de cumani să atace tabăra latină, dar li prescrise ca-n retragerea lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
si care-l înseamnă (semnalează) de prizonier a unui spirit local în mijlocul națiunei. Cât de creatoriu s-ar mișca așadar un talent dezvoltat prin bara naturală într-un comic local, cât de bine s-ar mișca în cercul său (strîmt) îngust, el totuși ne apare, (comparat) în comparațiune cu un artist liber de această piedică a naturei, (ne pare) ca o ființă dintr-o treaptă subordinată, treaptă ce poate fi reprezintată cu măiestria cea mai naltă, care însă nu poate realiza
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ușor și-a unui exametru tratat mai liber, atuncea am cam percurs în general caracterele cele mai esențiale a declamațiunii epice. La declamațiunea epopeei idilice lucrul de căpetenie e artea ca, prin modul recitațiunii, să fim transpuși în sfera mai îngustă a vieții familiare și ca prin urmare versul să se apropie mai mult de conversațiune. Dacă însă coprinsul p-ici, pe colea se ridică asupra tonului vesel și ușor al vieței familiare prin măreția descrierei sale or, ca-n Hermann
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
secolului trecut, totuși coliziunile sânt atât de generale omenești, și [au] ajuns astfel pîn-în prezent încît nu ne trebuie deloc costumul istoric al acelui timp, ba încă, din contra, prin adoptarea lui ne-am simți închiși într-un cadru prea îngust. Numai trebuie să domnească în piesă unul și-acelaș ton fundamental și să nu vedem fraternizând o veche uniformă italiană cât se poate fără gust la Odoardo fraternizând c-un pardesus scurt și modern la principele. În a doua linie, costumul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apriori din principie. De aceea metafizica moravurilor e adică și proprie morală pură, căreia nu i se pune de temei antropologia (și nici o condiție empirică). Metafizica rațiunei speculative este cea care se obișnuiește a se numi într-un sens mai îngust metafizică; dar întru cât morala curată aparține totuși trunchiului deosebit de cunoștință umană, recte filozofică, din rațiune pură, voim să-i păstrăm acel nume, deși în acest moment o lăsăm deoparte, ca neaparținând scopului nostru de-acum. E de o estremă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noastră; sigur este însă că popoarele cele vechi - și cele clasice - nici au cunoscut-o, nici au întrebuințat-o, că lor le-au lipsit noțiune și cuvântul, în mare parte și obiectul. Noțiunea apare pe de o parte atât de îngust mărginită și determinată în sine pe cât e de nemărginită și de ilimitată e pe de altă parte aplicațiunea ei. Rezolvarea întrebărei noastre trebuie să fie așadar posibilă; și ea o și este în faptă dacă îndreptăm întrebarea la aceea că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intimă cu scopul general. Cele mai particulare se anină aicea nemijlocit de celea mai generale, tocmai așa precum omul se unește nemijlocit cu omenirea, vede, împlinește și pricepe scopul și chemarea sa în ea mai mult decât în comunitatea mai îngustă a familiei, comunei și statului cu cari el stă oarecum în referință faptică. Toată moralitatea omului singular, referească-se ea la raporturi individuale sau publice, își are întemeierea în natura și chemarea sa ca om, așadar în lucrul cel mai general
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cercuri a istoriei politice, de cultură, literară, religioasă, ș. a. m. d. După asta se lasă stabilită o măsurătoare ideală și generală pentru înălțimea cât și pentru modul corect a progresului în cultură *, adică acela de-a merge de la cercul mai îngust tot mai departe și mai departe. Cultura și dezvoltarea omului în privirea inteligenței constă în apropierea acelui coprins spiritual care constituie totalitatea vieții spirituale a omenimei ș-a intereselor ei, și asta nu din altă cauză decât pentru că e o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu are numai interesul general uman al cunoștinței, ci totodată, ba proprie înainte de asta, un interes determinat individual. În metafora noastră de mai sus fiecare nu-și are centrul său în centrul cercului general, ci într-un cerc deosebit, mai îngust. Datoria acestui om așezat într-o chemare anumită este, așadar, înainte de toate, ca să lucre și să cugete în cercul ce-i aparține lui și, pentru ca aceasta să n-o facă unilateral și-n strâmtoarea spiritului, de-aceea va trebui să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
face tot ce îmi stă în putință să suprim sursele voastre de comunicare! Vassur se mulțumi să încline din cap. În această privință avea câteva surprize pentru Abate. Își reluă apoi mersul molcom și privirea fixă din ceafa călugărului. Culoarele înguste abia dacă permiteau trecerea a trei oameni. Dibaci... Pot fi blocate oricând, gândi Vassur când observă că o simplă masă din lemn putea obtura întregul culoar. Pereții erau acoperiți în întregime cu basoreliefuri care înfățișau scene de luptă. Zări chiar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate spune asta, Aloim. Trebuie să înțelegi singur. Altfel, se poate ca imaginea văzută să nu fie cea adevărată. ― Vorbești în dodii... ― Se prea poate. Sunt obosit. Veștile zilei de azi nu au fost tocmai fericite. Aloim privi prin fereastra îngustă și zăbrelită care dădea dincolo de zidurile Abației. Se înnoptase și cerul era senin. Și el fusese unul dintre cei care îi dăduseră vești proaste Abatelui. În dimineața aceea zăbovise pentru câteva ore în fața porții principale a Satului de Clone. Profitase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fac să deveniți mai capabili de a urma calea devenirii întru slava Domnului Vostru. Ai acum lame lucitoare cu care să tai copacii pentru coloanele templului, ai cazmale ascuțite pentru a săpa în jurul fântânii, ai cuie și ciocane pentru șipcile înguste... Harron s-a apucat chiar să șlefuiască o piatră cu o bucată de metal aspru și speră să-i poată da chipul lui Ustin. Și celelalte unelte pe care ni le-ai trimis, îl ajută foarte mult. L-ai binecuvântat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
frîngîndu-și mîinile: ― E grav? I-am pierdut? Ce poate fi atât de neașteptat încît să trebuiască să ceri ajutorul Abației? La rândul său, pradă unei agitații evidente, tânărul călugăr se ridică de pe scaunul său și începu să meargă prin cabina îngustă, ciocnindu-se de Crey, dar neluând în seamă acest lucru. ― Se cheamă blocaj mental. În visul profetic de acum două nopți i-am transmis cum se utilizează principalele unelte și ce se poate construi cu ele. De aceea, știe de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
el, fața primului om care avea să pătrundă în cabinet ar fi putut constitui un prilej extraordinar de a-și evalua prietenii. Ușa întîrzia însă să se deschidă, iar tremurul pământului părea că nu se mai sfârșește. Văzu o crăpătură îngustă cum brăzdează în zig-zag tencuiala tavanului, lăsând în urmă nori minusculi de praf. Când cutremurul încetă, ochii Abatelui erau scăldați în boarea reținută a unor lacrimi amare. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, și ție, Sfinte Augustine, că mi-ați mai arătat o dată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Maria nu avea să-l afle decât dacă avea să-i ia locul. Abatele râse ușor și rosti din nou, cu glas subțire. ― În nomine Augustini, in nomine Dei. Întregul perete culisă și bărbatul se grăbi să pătrundă în deschizătura îngustă și întunecată. O trase fulgerător pe Maria la adăpostul unei nișe săpate grosolan în perete. Femeia simți un ușor curent de aer pe lângă obrazul stâng. Un fâsâit sonor se sfârși într-un ropot sec. Abatele ieși din firidă și vorbi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea a unui tânăr care abia învață ce e politica! ― Folosești cuvinte care parcă ar dori să ascundă ceva, viclene Murellius, se răsti Stin. ― Teamă îmi e, conducătorule, că ascunziș pentru cuvintele mele nu pot fi decât limitele unor minți înguste. Ce e de neînțeles în vorbele mele? îl zeflemisi din nou Murellius. ― Să spună ceilalți atunci dacă au înțeles ceva, zise Stin făcând un gest larg. ― E simplu, strigă și Benedict. De vreme ce până și noi știm că e nevoie de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]