4,199 matches
-
luni până vineri, așa că și-a ales sâmbăta ca zi de tăcere. A mea era joia, dar, cum nu era nimeni în casă până nu venea Lucy de la școală, puteam să fac cum mă tăia capul. Cântam, vorbeam singură, îl înjuram cu voce tare pe atotputernicul reverend Bob. Când Lucy și David intrau pe ușă, trebuia să încep să joc teatru. Le dădeam să mănânce în tăcere, o culcam pe Lucy în tăcere, îl sărutam pe David de noapte bună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
televiziune la filme cu buget mare. Zice că oameni precum Colin Farrell au pavat calea pentru tinerii actori irlandezi care vor să intre în joc. Îi spun că eu totuși sper că nu are de gând să se apuce să înjure și să umble cu o groază de femei ca să se facă remarcat. Râde și îmi strânge coapsa. Mă întreb dacă va aduce vorba de femeia alături de care l-am văzut fotografiat săptămâna asta. Știu că nu ar trebui să întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oraș, drum de vreun kilometru, bun pentru picioare, întâi pe drumul nisipos de țară, abia ultimii două-trei sute de metri pe drum bun. Semiadormit, dau bineînțeles în scândurile căruței postate strategic de-a curmezișul drumului dintr-un gard în altul. Înjurând înăbușit, traversez peste lemnele umezite alunecoase, pentru a-mi continua drumul. În răscrucea cu șoseaua, cineva mă fluieră îndemânatic din spate: Mergeți în oraș, domnu’? Una dintre fetele mici ale lui Țârțâc iese din râpă fugind mărunt, desculță și îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
jumătatea aia de oră sau cât o fi durat căutatul cheii pe drumul cu variabile puține pe care mă mișcam de obicei nu putea să tragă decât concluzia că băiatul ăsta nu-i în toate mințile, mai și vorbește singur, înjură, evident pe sine, rejucând o idilă din copilărie, Dacă ești incapabil să-ți asumi responsabilitățile minime, stai naibii acasă, că lumea are cine s-o vadă (cum ar fi spus Liana). Nu-i așa, că mie în casă nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
banilor! În fine, eram sigur că pe Zina n-am s-o mai revăd. Ieri beam cu ea o bere, rece de-ți paraliza gâtul, la terasa turcului pe care Ilie nu-l frecventează fiindcă-i prea ieftin (ba îl înjură tot timpul că a blocat traficul punând mese și scaune de-a curmezișul străzii principale, dar asta-i îngăduit în oraș de când au venit americanii), astăzi deja sunt în București. Mama e tot unde-am lăsat-o, în fotoliu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
douăzeci și... În plus, cârciuma aromâncei mai era și închisă duminică seara când treceam eu simțind nevoia să mă „îmbărbătez“ pentru cufundarea în criptă. Din stradă, puteam să-l văd pe dom’ profesor singur la masa lui, supărat pe toată lumea, înjurând amical și fără drept la replică: Măi ticălosule, iar bei, nu te mai faci bine? În unsprezece ani, de când a suferit primul infarct, pe dom’ profesor nu l-a mai supărat inima, el spune că vasodilatatorul dintr-un pahar respectabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se găsește, că nu suntem atât de săraci (și asta depinde de context; în alte situații, când aduceam, de exemplu, vorba de tradiționalele sărbători ale Crăciunului, eram prea săraci, zău, haideți să mai lăsăm tradiția, se poate trăi și așa... Înjurând mărunt, mă retrăgeam devreme la dormitor sau în cămară între sticlele cu licori secrete, de unde, îmbărbătat cu o gură de vodcă, suportam până și telenovela, vreo oră până la timpul normal de culcare. Din serile prozaice, care se repetă cu variații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tembel. Pe strada 89! Și repede! Femeia asta așteaptă de la șase ani să ajungă acolo! Vreți la Guggenheim? zice șoferul, uitându‑se la mine. — Ăă... da! zic, neîndrăznind să‑l privesc în ochi. Așa am zis, nu? La Guggenheim! Taximetristul înjură printre dinți și întoarce taxiul, iar eu îi fac semn cu mâna lui Kent, care face gesturi înțelegătoare gen „sărăcul, e idiot, ce să‑i faci?“ Ne îndepărtăm din nou spre nord și, câteva clipe, nu găsesc curajul să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de mine o dată pentru totdeauna. Haide, ce mai stați, dacă nutriți atâta ură fața de mine și de tovarășa Jian Ching. Ce mai pierdeți vremea!? Precum o insectă care se aruncă singură în foc, Tan se ridică și începe să înjure. Rușine! Mao își încleștează dinții. Țigara i se frânge între degete. Când vorbește iar, în glasul lui e o răgușeală ciudată, din gât, de parcă ar vrea să expectoreze. Mie mi-e totuna că ați ales să deveniți reacționari. N-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu ți le-am dat, am martori, și șterge-te la cur cu ele! * — Ce nesimțit! Ce spate mai are alcoolicul ăsta, tovarășul locotenent, de-și permite să vă vorbească așa? — Pensia, Nuți! O să-și bea pensia și o să-și Înjure colegii, dacă nimeni nu intervine! E un individ periculos, care de la Început nu avea ce căuta În aparat! Speri să nu te superi că o să deschid puțin fereastra! O să-ți dictez, că are un scris oribil, greșeli de logică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
peisajul alb din spatele ferestrei și trase câteva fumuri, strângând tare capătul fierbinte al ciubucului în căușul palmei. Tocmai aflase că „distrugătorul de lume”, autoîncoronatul împărat Napoleon, fusese deranjat de alegerea Bucureștiului ca loc de negociere dintre ruși și turci și înjurase teribil de furios când descoperise că acele negocieri se purtau, de acum, chiar în hanul lui, adică exact acolo unde nu putea intra nici o „ureche” străină și din care nu răsufla nimic în afară. Informatorul mai scria că, la aflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
peste noapte la București. Și unde anume? Chiar în hanul lui închis ca o fortăreață, de unde nu intră și nu iese nici măcar o muscă. Toate încercările de a afla ce se discută și se petrece acolo au fost zadarnice. Merde! înjură total nediplomatic consulul, aruncând paharul gol în focul din cămin. Trebuie să frângem gâtul acestui armean blestemat! Trebuie s-o facem, înainte de a fi prea târziu! ― Nu i-ați pronunțat încă numele, dar bănuiesc că armeanul sau zaraful despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
foarte târziu. Diplomatul se simțea obosit și ușor dezorientat. Călătorise mizerabil, săltând din groapă în groapă și prin noroaie interminabile. Cum Dumnezeu mai fac ăștia comerț? Cum comunică ei cu restul lumii? se întrebase tot drumul, de când trecuse granița principatelor, înjurând printre dinți și de unul singur. Dar prezența prințului, disponibilitatea acestuia îl cuceriră până la urmă, iar rafinamentul bucatelor și vinul acela ca o ambrozie îi descleștară maxilarele. Se trezi vorbind cu plăcere. În fond, pentru asta venise: ca să vorbească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în sală. Cea rusă sau cea turcă? La ora fixată, însă, plenipotențiarii rezolvară situația venind de capul lor, într-o ordine aleatorie. Un rândaș încă mai azvârlea cu târnul după cerșetorii și câinii vagabonzi care călcau mereu covorul de la intrare, înjurându-i tare de Hristoși și de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din suita amiralului Pavel Ciciagov. Apoi începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Hoinărea în cuprinsul sau prin împrejurimile Brașovului. Drumurile erau pline de soldați austrieci, grofi, negustori unguri și evrei, armeni și greci, diverși târgoveți și localnici. Pe cei veniți din țara Românească îi recunoștea de departe. Purtau haine orientale, vorbeau tare și înjurau de mama focului. O grămadă de boieri fugiți din diverse motive își găsiseră aici un adăpost. Cei care îl cunoșteau se grăbeau să-l invite în casele lor. Erau dornici să afle amănunte despre ultimele evenimente și despre schimbările intervenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sărita și l-am băgat În mă-sa. Pe românește, se-nțelege. Dacă Hantătarov nu știa boabă românească, iar În rusește abia se ținea pe... picioarele lui strâmbe, de călăreț, Înjurăturile le știa, al naibii! Așa se-nvață limba rusă: Înjurând... Și cum cuvântul acela de rușine și de sărbătoare din Înjurătura noastră națională ne vine din slavă... - Nu-i sigur: se zice că exista În... ăsta, În substrat... - Unde altundeva decât În sub...strat? Dar e sigur: tot cam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar tatei i se adresează - În glumă, cică: - Nu-i mai boci, dom’ director, că tot nu-i mai Învii! - și dă să-l bată pe umăr cu prietenie. Tata holbează ochii albi-albi. Îl loveșe peste mâna Întinsă. Și-l Înjură. În românește și-n rusește, Îl ’izduiește dintr-una-n alta, Îl face porc și svoloci și mișel și hahol; și ceva de stuchin-sân Îi zice - asta, Moș Iacob mi-a spus că e cea mai cumplită Înjurătură la Ruși, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
da. Fiindcă eram... basarabean! Ca și cum noi, Basarabenii, i-am fi cedat, dat, dăruit Rușilor pe ei, pe Regățeni, cu tot cu Regatul lor! Domnule! Atunci mi-am zis că prostia omenească n-are granițe, că nu contează limba În care prostul rage, Înjură - ba chiar prostia Românului e mai... - Te ascult, zic. Deci, prostia Românului e... - ...Spre deosebire de a Rusului - care-i... precum țara: nesfârșită; cât vezi cu ochii; jumătate de glob pământesc... Spre deosebire de prostia Neamțului: În colțuri, cubică, bine gospodărită, ai crede o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să ai și ceva sânge grecesc. Însă uite cum ajung lucrurile, cu sângele amestecat: ne e rușine, Încercăm să-l ascundem, și, ca să fim crezuți de băștinași (că suntem și noi, ca ei: puri-indigeni; curați-aborigeni; neaoși-simțind-neaoșește), ne apucăm să-i Înjurăm pe ceilalți, mai ales pe aceia din care și noi, nu-i așa ne tragem (nu chiar de la Râm, dar ce: Fanarul strică?)... Ca mama: care nu-i mai scoate din grecotei, grecoi, greculici și alți greceni; ca mine, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ultimul centimetru din spațiul de parcare al vecinilor, ba chiar mânca și din cel al Fionei și al lui David, astfel că odată ce parcau, aceștia nu mai puteau să deschidă ambele portiere ale mașinii lor. — Fir-ar al dracului! a înjurat Fiona când oglinda laterală s-a lovit de jeep, iar ea a fost nevoită să iasă, din nou, de pe alee ca să repoziționeze mașina. Sperase că înjurătura a fost suficient de sonoră ca să-l trezească pe David, care sforăia zgomotos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ambele picioare, presupunând, cu naivitate, că, în timp, situația avea să se îndrepte. Acum nu mai era deloc sigură că existau șanse. O țeapă prin inimătc "O Țeapă prin inimă" — Să dea naiba! Susan avea, de obicei, grijă să nu înjure în prezența lui Milly, dar, de data asta, i-a scăpat. În fața ei, la capătul unei alei private foarte lungi, se ridica un conac alb, în stil georgian, cu o buclă pietruită aranjată în jurul unei fântâni ornamentale. — Știam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stătuse și ascultase diversele discursuri, pentru ca apoi să aștepte încheierea unei licitații de durată și anunțul cu numele câștigătorului de la tombolă. Acum se migrase în masă către toaletă unde așteptau cu ochii și picioarele încrucișate. Fir-ar al dracului! a înjurat Julia când a văzut coada. Rochia ei mulată pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut loc până în dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dat cu degetele peste un pieptene de voiaj, apoi peste amenda de parcare neplătită pe care voia s-o pună la poștă de câteva zile. Numai cheile de la mașină nu erau de găsit. — Fir-ar al dracului de boarfe! a înjurat ea știind că era deja că nu mai avea prea mult timp ca să ajungă acasă înainte ca Milly să adoarmă. Cu toate că era lângă ea în toate celelalte serile, Susan se simțea vinovată dacă nu ajungea s-o pupe de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
verde de cealaltă parte a gardului. Cât de al dracului de demn de milă poți să fii! James a arborat o expresie de dezgust. —A, nu face pe sfântul cu mine și nu-mi spune că femeile nu trebuie să înjure! Dă-o-n mama naibii și scutește-mă de teatrul ăsta! Julia era conștientă că vocea i se pițigăiase, dar deja nu-i mai păsa. —Soțul meu tocmai a făcut un copil cu fosta nevastă. Ce pizda mă-sii! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-n mama naibii și scutește-mă de teatrul ăsta! Julia era conștientă că vocea i se pițigăiase, dar deja nu-i mai păsa. —Soțul meu tocmai a făcut un copil cu fosta nevastă. Ce pizda mă-sii! Am dreptul să înjur. Încă una din trăsăturile tale lipsite de eleganță, a mormăit el. Julia și-a dat seama că n-ar trebui să pice în cursa asta, că n-ar trebui să se certe pentru ceva care nu avea nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]