13,210 matches
-
plasticul care acoperea mijlocul covorului din hol. Kieran era în sufragerie, turnându-și un pahar sănătos de vin. —Jenny, nu știam că urma să vii la noi. Dacă mi-ar fi pus un clopot în jurul gâtului și mi-ar fi înmânat o pancartă pe care scrie IMPURĂ, nu m-ar fi făcut să mă simt mai puțin binevenită. Speram să fie supărat pe mine doar pentru că-i închisesem telefonul mai devreme. Am venit doar ca să stau de vorbă cu Lisa. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa că poate că am amânat primul contact. — Cred că știi foarte bine ce ai făcut. Toată lumea citea din același scenariu? M-am uitat în jur după o cameră ascunsă. Eram convinsă că vreun prezentator arătos va intra imediat pe ușă, înmânându-mi un premiu pentru comedie. Chiar nu știu. Speram să nu fi știut cu adevărat. —Danny mi-a povestit ce s-a întâmplat sâmbătă seară. În cazul ăsta, știam cu adevărat. Nu știu ce ți-a spus el, Maria. Dar nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu aia rămăsese? Bineînțeles că oricine avea ochi să vadă, și-ar fi dat seama că sunt un copil îmbrăcat cu hainele altcuiva. Am tras cu reticență draperia ca să-i arăt rezultatul Mariei. Perfect, articulă ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vedem ce părere are despre ea. Lui Henry i-ar fi plăcut o discuție mai amănunțită despre opera sa, dar actrița Își aduna deja lucrurile, pregătindu-se de plecare. Aparent, Întârziase la o altă Întâlnire. Dar se angajă să Îi Înmâneze personal textul lui Daly, cu propriile recomandări, iar Henry se Întoarse acasă cu pas săltat. O săptămână mai târziu, primi o scrisoare de la producător, În care acesta Îi declara că piesa Îi făcuse plăcere, dar nu Îl mulțumise, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ UN EȘEC TOTAL DISEARĂ.“ — Dumnezeule mare! exclamă Shone. Cine-a trimis-o? — Nu e semnată, zise Alexander, Înmânându-i telegrama. Shone cercetă documentul. — A fost trimisă de la oficiul poștal din Sloane Square, spuse el. O să fac cercetări.] Lui Minnie Bourget Îi scrise: „Este ora cinci după-amiază și, la 8.30 În seara aceasta, le sort en est jeté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
burta, În timp ce se Încheia la nasturi. Începea să fie primejdios de mulat, iar unui palton nu aveai cum „să-i dai drumul“. Își Întinse mănușile negre, din șevro, pe degete și Își puse jobenul de mătase pe care i-l Înmână Smith, confirmându-i Înclinația În oglindă. — Nu e nevoie să mă așteptați, Smith, spuse el. Mă Întorc foarte târziu. — Foarte bine, domnule. — Atunci, o seară bună. — O seară bună, domnule, Îi răspunse valetul, ținând deschisă ușa apartamentului. Sper că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mulțimea de pe trepte și din foaier, auzind mai multe comentarii pozitive la adresa piesei. După aceea, se duse În culise și vorbi cu Alexander, care Îi spuse că fusese „o sală bănoasă“, adică se dăduseră puține bilete de favoare, și Îi Înmână vreo două cronici, de Archer În World și Clement Scott În Telegraph, mult mai bune decât cea din The Times. În ambele, actul Întâi era elogiat - Scott Îl numea „unul dintre cele mai frumoase documente umane Încredințate scenei În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
expira, consideră că nu va avea dificultăți În a-și găsi un loc de muncă În vreun departament guvernamental până la sfârșitul războiului. Până atunci, intenționează să rămână pe poziție, chiar dacă este Împiedicată să facă ceva util. Când dna James Îi Înmânează cecul cu salariul lunar, Îl returnează, motivând că nu i s-a Îngăduit să Își câștige banii, dar bătrâna doamnă, evident cu mustrări de conștiință pentru purtarea ei, insistă să Îi accepte. Pe tot parcursul lunii ianuarie, starea lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de mână dispăruse. Numai că acum purtam un chipiu care chiar mi se potrivea. Mi-ar fi plăcut să-mi schimb pantalonii, al căror tur lipicios îmi era penibil. Cu recomandări pentru îngrijiri ulterioare - injecție, pantaloni noi - mi s-a înmânat ordinul de deplasare, ultimul, pe care se putea citi ca destinație orașul-spital Marienbad; această stațiune adeseori pomenită în literatură și vizitată de celebrități - bătrânul Goethe s-a îndrăgostit acolo de o făptură tânără, a primit un coș și a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de fiertură, dar al cărei gust era mereu la fel, astfel încât e greu de spus care erau ingredientele. Cartelele noastre de alimente le păstra bucătăria. De săturat, ne săturam de fiecare dată. Numai cartelele pentru haine și țigări ne erau înmânate. Astfel îngrijit, mă duceam zi de zi la muncă. În fond, prin comparație cu mizeria generală din afara căminului Caritas, îmi mergea bine, dacă foamea mea secundară nu și-ar fi făcut simțită cu atâta insistență prezența tot timpul, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca o piatră capabilă să se înmoaie și era plin de elogii la adresa tuturor poeziilor lui Bachmann: „Evoluția spre marea formă“ se recunoaște cu certitudine. Lucruri asemănătoare îmi spusese de altfel și pater Stanislaus, atunci când cititul călugăr franciscan mi-a înmânat solemn volumașul de poezii ale lui Trakl. Astfel că tânărul poet a tăcut și a deschis gura abia atunci când s-a așezat pe scaun lângă bărbatul pe nume Richter și a început să le citească membrilor Grupului 47, „tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trezi, deja Înregistrat de Correas În stare larvară. Și acum, la roman. Herrera ne-a vândut ciorna acestuia, care constă În patru volume manuscrise, și ne-a interzis să le publicăm pentru moment, așa că așteptăm să moară, pentru a o Înmâna bătrânului tipograf Rañó. Chestia-i de durată, căci constituția atletică a autorului, care e din ăia care, când respiră profund, ne lasă fără oxigen, nu acreditează ideea unui sfârșit apropiat, care să satisfacă sănătoasa curiozitate a pieței. După ce ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În vecii vecilor. Exact atunci mi-a pus mâna pe umăr. Am simțit că voința lui pusese stăpânire pe mine. — Ha, ha! Te-ai dedulcit, te simți tentat, bietul meu Bustos? Vei avea nevoie de două luni pentru a-mi Înmâna totul În acțiuni. În ce privește operația, Îți fac un preț ca Între prieteni: În locul obișnuiților trei sute de mii, două sute optzeci și cinci, de mii, se Înțelege. Restul averii tale Îți aparține. Investit În cazare, Îngrijire și service. Intervenția În sine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am ieșit pă repede nainte, ca unu care Îi ie teamă că se răcește terciu. Luni, la ora fixată, mare mi-a fost mirarea când am dat În plină Constituție dă tânăru Cárdenas care, c-o moacă severă, mi-a Înmânat un plic. Când l-am dășchis știi tu unde, năuntru iera paraii. Nu știu dă ce-am ieșit cu gându numai la cârnați și ciucolată. Am oprit brusc un 38 și, ca unu din ăi 36 dă pasageri care stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la parter ie un ceasornicar. După ce-am urcat cu limba scoasă pă scara dă malmură, mi-a dășchis ușa chiar propinenta. Am recunoscut-o pă loc, că iera oglindă cum o zugrăvise Cufărașu. Iera ciufută la moacă. I-am Înmânat garoafele și cartea de vezetă și m-a Întrebat că de ce să deranjase Cufărașu. A mai ciripit și că, ca să nu mă ostenesc, o să oprească juma dân ele și mi-a trasat, fără ca să-mi deie vro para chioară, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ducă pe jos nicăieri, chiar dacă mie mi se ridica mașina, fiindcă nimic nu-l împiedica să împrumute mașina mamei sau să folosească transportul în comun. —Nu-ți face griji, tată, l-am asigurat. Dă-mi cheile! Tata mi le-a înmânat cam împotriva voinței. —Și să nu schimbi postul. Nu vreau să deschid radioul de dimineață și să mă asurzească muzica aia pop. Dacă-l schimb, o să-l fixez la loc, am spus eu oftând. — Și dacă tragi scaunul mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca el. Și n-au deloc timp pentru femeile ca mine. Mai ales pentru femeile ca mine ale căror bărbați au dat bir cu fugiții. Ca orice alt bărbat din univers, barmanul știa că eram o ratată. Adam mi-a înmânat cele două pahare de vin, după care mi-a zis: —Uite și restul. Nu mai am mâini libere, i-am răspuns eu indicându-i cele două pahare de vin. Nici o problemă, a zis el și și-a strecurat mâna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de îmbrăcat. Dar aveam un bărbat pe care trebuia să-l impresionez. Am plătit totul cu cardul de credit. Sau presupun c-ar trebui să zic că James a plătit totul. Am fost chiar mirată că, atunci când vânzătoarea mi-a înmânat sacoșele cu haine, n-au început să sune sirenele de alarmă, iar în magazin n-au năvălit o mulțime de polițiști cu câini-lupi care să mă târască în dubă. Asta fiindcă eram sigură că depășisem cu mult limita de creditare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iau haina? Ca și când ar fi fost un om care venise și încerca să-mi vândă o centrală electrică de casă. — Da, cred că da, a zis el cam împotriva voinței și s-a extras din haină, pe care mi-a înmânat-o apoi cu neîncredere, având excesiv de multă grijă ca mâinile să nu ni se întâlnească. Și-a privit jacheta cu jind, de parcă era ultima oară când o mai vedea și voia să-i memoreze fiecare detaliu. De ce-i era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prin suburbiile adormite și, într-un final, taxiul m-a depus în fața casei. Care era cufundată în întuneric. I-am mulțumit politicoasă taximetristului că mă adusese acasă. El mi-a mulțumit politicos pentru suma de bani pe care i-o înmânasem. Și ne-am luat la revedere. Era unu și zece. Mi-am deschis singură ușă și am intrat în tăcere. Nu voiam să trezesc pe nimeni. Mă tem însă că nu din grijă pentru ei. Ci pentru că nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cei mai mulți tund oile, și doi titani halucinanți, Jos Saramago și Antnio Lobo Antunes, ce-l vor sili pe Alfred Nobel să sară de aici Înainte În fiecare an pe pluta de piatră, situație inconfortabilă, la vîrsta lui, pentru a le Înmîna alternativ premiul din hîrtie suedeză de la 1901, deoarece dinamită nu are de ce să le mai ofere, cei doi conținînd Împreună mai multă dinamită decît toată istoria maritimă a literaturii contemporane pe care-o tot aruncă-n aer de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inima În piept. Preston Îi zise: — Te Întîlnești cu șeful Parker la Pacific Dining Car diseară la opt. El o să facă rezervare pentru o cameră separată, În care veți putea discuta. — Care dintre depoziții să i-o prezint? Preston Îi Înmînă hîrtiile. — Asemenea ocazii nu se ivesc prea des. Eu am avut cazul Atherton, tu ai avut clipa ta de glorie la Guadalcanal. Citește albumul cu tăieturi din ziare al familiei și amintește-ți de aceste precedente. — Bun, de acord, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
formidabil! Stanton Îi ridică mîinile ca pentru cadril. — Eram un copil răsfățat. Jack, du-te să-l vezi pe Max. Vrea să discute ceva cu tine. Jack se duse În spatele decorului: liniște. Muzica se auzea În surdină. Max Peltz Îi Înmînă două plicuri. — Asta e prima ta pentru sezonul ăsta și un supliment pentru domnul Loew. E de la Spade Cooley. Pachetul pentru Loew era burdușit de-al naibii bine. — Ce vrea Cooley? — Să zicem o asigurare că n-o să te legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Rice și nici Johnny Stomp. Jerry Katzenbach a spus că vinovați sînt soții Rosenberg, care au dat ordinul masacrului din celula condamnaților la moarte - deci Jerry era din nou pe heroină. O fată de la Cazier apăru lîngă el. Ea Îi Înmînă o foaie de hîrtie. — Nu e mare lucru. Nimic despre anturajul lui Cathcart, În afară de ce scrie În cazier. Nu am putut obține prea multe date În legătură cu acuzațiile de corupere de minore - doar că fetele erau blonde, aveau paisprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
O strîngere de mînă sănătoasă. — SÎnt onorat, domnule. Și felicitări. — Mulțumesc. Felicitările trebuie să le Împart cu tatăl tău. Preston, fiul tău are gusturi bune În privința femeilor. Preston rîse. — Domnișoară Soto, rareori a dat Edmund dovadă de atîta bun-gust. Îi Înmînă lui Ed o bucată de hîrtie. — M-a sunat acasă un om de la Biroul Șerifului. Pe tine te căuta. Am preluat mesajul. Ed palmă hîrtia. Inez roși prin văl. Dieterling zîmbi. — Domnișoară Soto, ți-a plăcut Dream-a-Dreamland? —Dumnezeule, da, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]