3,744 matches
-
pe tine să-i impresionezi, îl avertizase Neil. Le-am spus c-o să-l pun pe cel mai grozav agent al nostru, fost jucător pe piața londoneză, să stoarcă tot ce se poate stoarce din orice potențial cumpărător. I-am înnebunit cu șarmul tău și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei, iar Theo a înțepenit ca un bloc de stâncă și-a început să protesteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu capul vâjâindu-i și inima bătându-i să-i sară din piept, Hugo l-a auzit pe criminalul frustrat lătrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
grădinii. Și, contrar a ceea ce Alice îi spusese cândva mamei ei, nici unul dintre obiectele respective nu devenise un frumos ghiveci. Apoi mai erau și clopoțeii de vânt, care erau făcuți din cutii goale de fasole. Toată noaptea zăngăneau și o înnebuneau pe Alice. Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tot ceea ce spusese Alice fusese „copiilor le place repetiția“. Și se dovedise că avusese dreptate. Numai că Hugo își dorea, în fiecare seară, să fi ales să repete altceva decât casetele cu cântece. Melodioarele stupide și aranjamentele orchestrale îngrozitoare îl înnebuneau. Hugo își făcea griji pentru viețile interioare ale oamenilor forțați să intre în studiouri și să cânte „Roțile autobuzului“ pe niște voci anormal de pițigăiate și de vesele. Unele dintre versuri erau de-a dreptul ciudate atunci când le ascultai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un urlet de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape în câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rivaliza cu Stonehenge-ul. Totuși, în mod incredibil, nu primise nici un fel de comentarii adverse din partea lui Jake. Alice presupunea că acesta era încă un exemplu al efectului benefic pe care-l aveau ședințele de terapie asupra lui. Rosa, care era înnebunită după muzică, chiar și de acest gen, țopăia triumfătoare pe melodia „Domnișoara Polly avea o păpușică“, când a sunat telefonul. Era mama lui Alice. Ce mai faci, draga mea? a întrebat-o doamna Duffield mai veselă decât se simțea. În calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu era vorba despre ceva grav, ci - mai mult ca sigur - de o altă beție strașnică. Abia acum își dădu seama cât de tare îi bătea inima și duse mâna dreaptă la pieptul care zvâcnea. - Ce dracu` faci aici, ai înnebunit? Nu găseai o altă metodă, mai uscată, dacă tot doreai să te omori cu zile? Scriitorul întoarse fața către ea. Era murdar de noroi pe obraz, pe buze și pe dinți, însă asta nu părea să îl deranjeze absolut deloc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
până ajunse în faza în care prăbușirea era iminentă, iar plămânii îl implorau să se oprească. Se întinse pe asfaltul încins și își spuse că ori a murit și trăiește o interesantă și foarte ciudată viață de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum se apropie de el un popândău uriaș, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile la urechi, făcu stânga-mprejur și ieși pe ușă. Am înnebunit. Sau visez. Da, e vis, nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi făcu un semn din care reieșea că ar avea nevoie de un cuțit pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
si groaza care l-au ros atâta, s-au închegat ca un nor de spaimă, si a prins trup în această făptură... Poate!... Simțul de apărare îi strigă în ureche... să nu încerce să vadă chipul acelei făpturi, ca să nu înnebunească de groază. ”- Deci...e”dublul meu”, își zise Iorgu, lac de sudoare, amintindu-și în somn, de Zohar, din Talmudul iudaic. Trebuie să-l întreb... e în puterea lui. El poate să-mi spuie despre cele ”de dincolo”, trebuie!”. ”- Om
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vasilica îi făcea semne cu mâna tot mai disperate... Vru să oprească trenul, care venea spre el cu toată viteza. In ultima clipă, sări din fața lui... și, se pomeni lângă pat, înspăimântat și nădușit de sudoare... - O, Doamne, Doamne... am înnebunit, Doamne!... strigă fărâma de creier, rămasă teafără din creierul lui. - Linisteste-te, omule... linisteste-te, a fost doar un vis!” îi sopti un gând. La marginea patului, cu capul în pumni, se căznea să-i găsească înțelesul, să-l dezlege
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
George la piept, suspinând de atâta plâns. Petre nu putu să doarmă și veni peste ea. Dădu plapuma la o parte cu intenția de a face dragoste cu ea. Frusina se feri și îi căzu poza lui George pe pat. Înnebunit de gelozie, când văzu poza, o luă, o rupse în bucățele. -Tu vorbești de înșelat? Tu, care nu ai fost fată mare când te-am luat și nu m-ai iubit niciodată? Tu, care nu ești în stare să-mi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și cred că și ea mă place. Asta am vrut să îți spun. Să fii de acord cu divorțul și s-o lași în pace. Când auzi toate acestea, lui Petre i se ridică tot sângele la creier. Simți că înnebunește și se stăpânea să facă vreo mișcare violentă. Avea în față un rival, un viitor soț al nevestei lui pe care o și vedea în brațele acestuia. O voia înapoi cu orice preț, zi de zi se gândea cum să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cum, pe obraji, au Început să-i alunece lacrimile. În cursul acelei zile, ca să Întrebuințăm puținele merinde, pe care le mai aveam, surorile mele au mers pe deal, prin pădure, de-au cules ceva bureți. Când aceștia Încă mai fierbeau, Înnebunit de foame, am luat câțiva și i-am mâncat cu sare. S-a Înnoptat, am intrat În pat și am Început să halucinez. De la picioare, urcând la genunchi, apoi sus, până la coapse, Îmi simțeam corpul cum răcește și aveam senzația
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
el făcându‑mi cu ochiul. — Și nu ți‑e teamă că vei sfârși cu un glonte În cap ? — Ori cu un glonte În cap, ori altfel - ce importanță are ? Nu am de gând să fug la adăpost ca un șobolan Înnebunit de frică, spuse el săgetându‑mă cu privirea. Am Înghițit În sec. Pentru prima oară l‑am privit cu admi‑ rație pe Teo Haiduc. — Și Întotdeauna ai fost așa... detașat ? am Întrebat eu Încer‑ când să‑mi temperez entuziasmul colecționarului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
De mutra ta sunt sătulă ! Hai, gata, spectacolul s-a terminat, spuse ea scoțându-și pălĂria și mustața. Finita la comedia, spuse ea deschizându-i larg ușa. — Și la proiect când lucrăm ? protestă negriciosul, ieșind cu coada Între picioare. — Ai Înnebunit ? i-am spus eu amicei mele când am rămas singure. Ce căuta maimuțoiul Ăsta pe-aici ? — Nu te grăbi să vorbești așa despre el fărĂ să-l cunoști. E băiat bun. — o să-mi spui că a avut o copilărie grea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Poate chiar de la pianină, al cărei cântec ne unea și ne despărțea În același timp, chiar În acea secundă ? Ce ar fi putut sta vreodată În calea iubirii noastre ? oricât mă străduiam, nu puteam găsi nimic care să nu mă Înnebunească la el. Față de cum Îl văzusem prima oară, era fărĂ Îndoială mai obosit, poate mai bolnav. În timp ce făcuserăm dragoste Îi cursese sânge din nas. Sângele se scursese chiar pe obrazul meu și m-am grăbit să-l gust. o vreme
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înțelege ce m-a apucat. Nici nu mi-am dat seama că am rostit ultima frază cu voce tare. — mi se pare că sunt la un pas de a-mi pierde sufletul. Nu mai pot să fiu amanta ta. — Ai Înnebunit ? Cum să fii amanta mea ? Știi bine că nu am nimic de ascuns față de nimeni. Simpla ta prezență la recepția de astă-seară sau acasă, În patul nostru, alături de mine și de Jaqueline, o dovedesc cu prisosință ! exclamă el uimit. — E
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
el făcându-mi cu ochiul. — Și nu ți-e teamă că vei sfârși cu un glonte în cap ? — Ori cu un glonte în cap, ori altfel - ce importanță are ? Nu am de gând să fug la adăpost ca un șobolan înnebunit de frică, spuse el săgetându-mă cu privirea. Am înghițit în sec. Pentru prima oară l-am privit cu admirație pe Teo Haiduc. — Și întotdeauna ai fost așa... detașat ? am întrebat eu încercând să-mi temperez entuziasmul colecționarului care a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
De mutra ta sunt sătulă ! Hai, gata, spectacolul s-a terminat, spuse ea scoțându-și pălăria și mustața. Finita la comedia, spuse ea deschizându-i larg ușa. — Și la proiect când lucrăm ? protestă negriciosul, ieșind cu coada între picioare. — Ai înnebunit ? i-am spus eu amicei mele când am rămas singure. Ce căuta maimuțoiul ăsta pe-aici ? — Nu te grăbi să vorbești așa despre el fără să-l cunoști. E băiat bun. — O să-mi spui că a avut o copilărie grea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Poate chiar de la pianină, al cărei cântec ne unea și ne despărțea în același timp, chiar în acea secundă ? Ce ar fi putut sta vreodată în calea iubirii noastre ? oricât mă străduiam, nu puteam găsi nimic care să nu mă înnebunească la el. Față de cum îl văzusem prima oară, era fără îndoială mai obosit, poate mai bolnav. În timp ce făcuserăm dragoste îi cursese sânge din nas. Sângele se scursese chiar pe obrazul meu și m-am grăbit să-l gust. O vreme
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înțelege ce m-a apucat. Nici nu mi-am dat seama că am rostit ultima frază cu voce tare. — Mi se pare că sunt la un pas de a-mi pierde sufletul. Nu mai pot să fiu amanta ta. — Ai înnebunit ? Cum să fii amanta mea ? Știi bine că nu am nimic de ascuns față de nimeni. Simpla ta prezență la recepția de astă-seară sau acasă, în patul nostru, alături de mine și de Jaqueline, o dovedesc cu prisosință ! exclamă el uimit. — E
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi-l veți face, și să o mâncați! Așa, ai auzit? Am. Și ai Înțeles? Da. Acest da, de pe urmă, parcă venea de pe o altă lume. Păscălin a gândit, În clipa aia, că, stăpânul absolut al lor, al tuturor, a Înnebunit. S-a ridicat din genunchi, trist și Îndurerat, și a părăsit Încăperea-cancelarie a latifundiarului. S-a dus la rubedenii. S-au sfătuit, cu calm, și au ajuns la concluzia să-l Îngroape, pe acel mort, În una din localitățile Învecinate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
performanță. Rezultatele testelor au uluit-o. Sumusul lor a produs o ruptură care nu se va mai putea repara niciodată. Acele prime momente ale adevărului, crud și crunt, au produs, În Dedițica noastră, o ruptură soră cu nebunia. Nu a Înnebunit, Însă, pe loc. Dureroasele și sfâșietoarele zile și nopți de coșmar, pe care lea suportat, după aceea, nu au rămas, totuși, fără urmări. A lăsat-o și celălalt bărbat. Cu o știră, ca tine, ce să fac, i-a trântit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Zadarnice, și iar zadarnice! Până la un moment dat. Până, Într-o imens de lungă și de neagră noapte, când, În superbii zori, care se revărsau, trepidant, peste lume, Bubu Își descoperi, cu o uimire care aproape l-a făcut să Înnebunească, de durere, superba floare, fără viață, În somtuosul salon situat cu fața spre lumina, care, În alte zile, umplea, totul, În preajmă, cu fluturi de bucurie, dar, care, acum, cufundase, totul, dar, absolut totul, Într-o nemaipomenită atmosferă de tristețe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]