3,427 matches
-
prin sat! Astfel de dialoguri, de multe ori mai dure, se puteau auzi În familiile În care feciorii se apropiau de vârsta Însurătorii, care nu puteau trece de douăzeci și cinci de ani. Celor care treceau de această vârstă și nu se Însurau li se spunea berbeci. Pământul, după ce se Împuțina, era lucrat mai cu multă grijă. Nici o palmă nu trebuia să rămână nelucrat. Un greș dacă se făcea din cauza bolovanilor, se săpa pe urmă cu hârlețul și cu târnăcopul. Tot ce putea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
potrivit cărora femeile ar cheltui mai mult decât bărbații, că ar fi mai pretențioase și mai risipitoare; p. 58, r. 6 7: „prietenii și babele, lehămetindu-se, l-au dat în burduhul dracului” după ce au încercat fără izbândă să-l însoare, prietenii și babele își declară indiferența față de ce va urma; p. 61, r. 2 3: „vrabia-i tot pui, dar numai dracul o știe de când îi”maturitatea unora nu elimină posibilitatea de a fi luați drept copii din cauza înfățișării și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
debut din Prințesa și mazărea de Andersen, unde povestirea predomină vizibil și unde argumentația subliniază pur și simplu planul textului (notez propozițiile cu litere, ca și în exemplul precedent): (8) [a] Era odată un prinț [b] care voia să se însoare cu o prințesă, [c] dar să fie o prințesă adevărată. [d] Merse deci peste mări și țări ca să găsească una, [e] și, la drept vorbind, de prințese era plină lumea; [f] însă nu putea ști niciodată dacă erau prințese adevărate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
am analizat structura narativă (cap. 1, p.41 și cap. 2, pp. 61-62), poate fi, de data aceasta, analizat din punct de vedere argumentativ, reperând conectorii și rolul acestora: (8) [a] Era odată un prinț [b] care voia să se însoare cu o prințesă, [c] numai să fie o prințesă adevărată. [d] Merse deci peste mări și țări ca să găsească una, [e] și, la drept vorbind, de prințese era plină lumea; [f] însă nu putea ști niciodată dacă erau prințese adevărate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ceva nelalocul lui la ele. [h] Drept pentru care, se întorcea întotdeauna supărat că nu a găsit ceea ce căuta. În primele două propoziții pot fi identificate informațiile date (premisele) [a] A fost odată un prinț [b] care voia să se însoare cu o prințesă iar de aici reiese că se poate infera (concluzia implicită) că i-ar fi simplu eroului acestei povești să-și găsească o soție. Într-adevăr, în lumea poveștilor, de regate și prințese nu se duce lipsă. Propoziția
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ceea ce va constitui punctul de plecare al oricărei povestiri ( Complicația-Pn2 a întregii piese) Scapin (2) Cum așa? Octave (2) N-ai aflat nimic cu privire la mine? Scapin (3) Nimic. Octave: (3) Se-ntoarce tata cu domnul Géronte, și vor să mă-nsoare Dialogul care urmează justifică necesitatea realizării unei întoarceri de la Complicație-Pn2 la Situație inițială (sau Orientarea-Pn1) pentru a-i putea oferi mai multe explicații lui Scapin: Scapin (4) Ei, și unde-i nenorocirea? Octave (4) Vai! Nu cunoști pricina neliniștii mele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de neam ales și dacă n-are de gînd s-o ia de soție să-și vadă de drum. Piedicile îi ațiță dragostea. Stă de vorbă cu el însuși, se frămîntă, judecă, cumpănește, se hotărăște. De trei zile, iată-l însurat cu ea. Două evaluări introduse prin "iată" punctează această Complicație-Pn2''. Urmează o Evaluare-Pn3'' care aduce cu sine anunțul explicit din punct de vedere metalingvistic din macro-propoziția-Pn4'' pe care propun să o numim "Rezolvare": Sylvestre (1 urmare): Stă de vorbă cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se hotărăște. Rezolvarea-Pn4'' este, de fapt, sub-înțeleasă: Sylvestre, conform contractului economiei în discurs, își încheie narațiunea prin enunțarea directă a Situației finale-Pn5'' din cea de-a doua secvență a povestirii din expozițiune: Sylvestre (1 urmare): De trei zile, iată-l însurat cu ea. Scapin: (21) M-am lămurit. Subliniem, pe de o parte, contrastul dintre cele două secvențe asumate de către cei doi naratori diferiți (doi naratori a căror implicație psihologică în evenimente este diferită, conform legii motivației) și eficiența lui Sylvestre
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu era așteptat decât peste două luni, descoperirea tainei căsătoriei de către unchi și cealaltă căsătorie pe care vor să o pună la cale cu fiica domnului Geronte de la nevasta lui de-a doua, cu care se spune că a fost însurat la Tarent. Octave: Unde pui sărăcia în care se zbate ființa iubită și neputința mea să-i vin în ajutor. Apare din partea lui Scapin o reacție de evaluare a situației (Evaluare-Pn3), care vine să închidă ceea ce putem considera o povestire
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și în acest caz, să exprimăm în doar câteva cuvinte efectul produs". În Vicleniile lui Scapin, în scena analizată mai devreme, am recunoscut deja cele afirmate în replica lui Octave: "Se-ntoarce tata cu domnul Géronte și vor să mă-nsoare" Povestitorul poate avea și alte intervenții secundare (accesorii): * Exclamația de intrare care punctează sosirea în scenă a viitorului povestitor este în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se manifestă surpriza și se trezește interesul auditorului pentru cunoașterea faptelor care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
amintește cum, pe vremea când căuta în amor satisfacții superioare, estetice, fără amestecul impur al socotelilor profitabile, avusese ghinionul să cadă în plasa unei femei unse cu toate alifiile, care, primindu-l în gazdă, își pusese în gând să-l însoare cu fiica ei vitregă (Bianca), devenită o povară după moartea soțului. Dar, văzând că avansurile fetei rămân fără rezultat, femeia întinde tânărului o cursă: își obligă fiica să facă pe victima unui act de seducție și să rămână goală în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
beneficia de experiența tragică prin care a trecut înaintașul său îndepăratat, Dumuzi, tot păstor, recunoscîndu-și natura limitată, de ființă muritoare. N-avea motive săteanul să se adreseze, cu fast și cu ifose, vreunei autorități cultice, cînd se hotăra să se însoare sau să întreprindă vreo afacere, cum se întîmpla adesea la Delfi. În asemenea treburi domestice și de interes personal, îi stătea la îndemînă baba Ioana din capul satului, cu „măestriile” pregătite în fapt de seară. În schimb, Mioara (și nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la fel de intens și după același scenariu) și motivul „maica bătrînă”. Limbajul criptic nupțial ei i se adresează: tînărul, înainte de a muri, roagă pe tovarășii săi, în cel mai autentic spirit mioritic, s-o anunțe pe mama lui că s-a însurat, apa fiindu-i mireasă, iar lăutarii-brazii. Dar nu asemănarea româno-polonă a alegoriei pare să fie centrul de interes al lui Petru Caraman, ci constituirea ei în materie poetică. În această privință, autorul se află, într-adevăr, în largul său. El
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
picioarele ei, un băiețel, tot tuciuriu, ca ea. Ce-o fi găsit bunicul la femeia aceasta, stau și mă întreb și azi. Se spune că bărbații orbesc (la figurat) când le vine ceasul cel rău, adică atunci când trebuie să se însoare, căci în nouă cazuri din zece, dau chix în căsnicie. Părinții noștri iubeau mult cartea. Cartea de beletristică, dar și de știință. În camera unde dormeam noi, copiii, tata amenajase pe o jumătate din spațiu rafturi de jos și până în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
paiele aestea bune. Și ca să fiu în același timp și gata pentru a înțepa peștele, chiar dormind, mi-am legat capătul firului de nailon de degetul cel mare de la piciorul drept. Apăi, când a tras crapul, tocmai visam că mă însuram cu o crăpoaică, știți voi de care... - Mitică dragă, l-am întrerupt eu, ai confundat nevasta cu o crăpoaică, ha, ha, ha... Și? - Păi, când a tras crapul la el, am tras și eu spre mine, așa, fără să vreu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de damblaua asta. Dacă averea mea toată, adică cea rămasă după ce am dat zestrea fetelor - că mi-am măritat fetele de la doisprezece, treisprezece ani cu boieri mari - și după ce le-am făcut stare lui Drăghici și Șerban de s-au însurat, rămâne lui Șerban. Acum e domn, dar mâine dacă îi aduc dovezi că are gânduri de răscoală împotriva turcilor, ei bine, toată averea mea o ia vizirul și sultanul, iar voi rămâneți săraci lipiți, golani în Țara Românească. De-aia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe pământ. Doar că mama a avut o patimă, averea. A adunat și a lipit una lângă alta moșie lângă moșie, până când i s-a dus faima în lume. Fetele le-a măritat cu alte moșii și noi ne-am însurat tot așa. Iar când a fost de i-a spus sultanul tatei că-l pune domn la București, mama c-o fi, c-o păți, nu l-a lăsat să primească firmanul. ,,O să pierdem tot ce am de la părinți și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
numește ispravnic pe toată împărțeala averii pe Dinu, celălalt frate mai mare, stolnicul, și ne lasă toată averea nouă, feciorilor mai mici, că zice că lui Drăghici și lui Șerban le-a dat ce li se cuvenea când s-au însurat. Diata o scrie părintele Ștefan, duhovnicul ei, dar și al lui vodă Șerban, martor fiind Constantin, nepotu-meu, Constantin Brâncoveanul, coconul Stancăi. — Stai, măria ta, că pierd șirul. Al surorii matale, cea de se teme de comete? — Da, fiul ei, Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împărați și împărătese dintre greci, dar fiecare este gata să vândă aproape pe nimic împărații pe care-i visează vecinul său, prietenul lui. Tata cu tâmplele cărunte și unchiul Nicos, pe care l-au cules de pe drumuri și l-au însurat cu tanti Sofula pentru că era șchioapă din naștere, s-au dus fără nici o reținere să-l pârască pe Nicos al meu. Ce le făcuse? Ea se opri. Pașii nervoși ai unchiului Ianache răsunau pe dalele de piatră. La lumina candelei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu sarea o înghiți domnia ta, eu nu prea cred în asta. — Lavinia, uite cum e treaba. Vodă Constantin vrea prieten în Moldova. Îi este frică de Cantemirești acum mai tare ca oricând, în special de când beizadea Dimitrie Cantemir s-a însurat cu Casandra, fata lui vodă Șerban, fratele meu, Dumnezeu să-l ierte. Ah, deci asta-i politica. Lavinia se ridică râzând. De asta stau eu aici și înnod firele? Să lăsăm cearta. Mai bine spune-mi despre fete, despre nepoți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce hram poartă? — Tușa Mihna, nevastă-sa, toată ziua stă cu măria sa doamna. Atent, beizadea Constantin preluă firul. — Și dânsul? — Marele logofăt Diicu nu știe nimic din cele ce le pune la cale moș Mihai. Nici fiu-său Chircă, deși însurat cu vara măriei tale, Ancuța a lui moș Mihai, tot nu știe nimic. La moș Diicu în casă cântă găina și tușa Mihna este supusă doamnei. — De unde știi? — Măria ta, am și eu un ochi să privesc și să-mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a spus că a studiat medicina chiar cu dumneavoastră. Da, am primit rapoartele, dar aci au sosit prin boieri supuși măriei tale tot felul de zvonuri. — Înălțimea ta știa că ginerele nostru, Scarlat, era bolnav încă înainte de a se fi însurat. Am crezut amândoi că viața liniștită în aerul curat al Târgoviștei îl va însănătoși și, pentru aceasta, deși l am înălțat la rangul de paharnic, am consimțit să-i ținem departe de noi pe dânsul și pe Ilinca, fiica noastră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l au pus pe Brâncoveanu să dea haraci mărit. Totuși nu trebuia să-i zădărnicească planurile. Dorea pace cu Dimitrie și cu Casandra și acesta era prețul: scaunul Moldovei pentru Antioh. Știa ce urmează, beizadelele Constantin și Ștefan să se însoare cu fete din marea boierime de la Iași. Parcă-l aude pe vodă cum o să caute să-l împace cu vânzarea sării de la Slănicul Prahovei. O să-l oblige pe vizir și pe Mihai Racoviță să respecte înscrisul privind interzicerea vânzării sării
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bălăcenii, veni porunca spusă aspru de gura cu dinții încleștați a voievodului. Stolnicul răsuflă greu, mai degrabă oftă și, cu privirile în podea, îngăimă: — Cum să fie? Bălăceanului, om cuminte de altfel, i-a luat Dumnezeu mințile de cum s-a însurat cu nepoată mea Maria, fata răposatului Șerban, frate-meu. Credea că împăratul de la Viena și cu soacră-sa or să-l facă domn în Țara Românească. Vise... Mitropolitul nu mai moțăia, deschisese ochii mari a mirare, marele spătar Mihai ridicase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era încurcat, probabil că îl supăra faptul că îl bănuise meschin pe finul lui rămas văduv. De fapt așa era drept, averea Bălașei să treacă asupra Măriuței, Ștefan este tânăr, o să se însoare din nou, curând alți copii vor veni, dar partea Măriuței să rămâie de la maică-sa, se scuză bătrânul în sinea lui. Doar marele spătar Mihai tot măsura desenul îngustându-și deschiderea ochilor ca o linie. Se îndrepta de spate și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]