3,412 matches
-
în fluxurile trofice, fapt care poate genera efecte distructive ireversibile, cu consecințe catastrofale pentru anumite entități naturale, de la specii la peisaje. De asemenea, acțiunea umană este reconsiderată atât sub aspectul consecințelor neașteptate, cât și al temeiurilor ei. Se consideră că întemeierea nomologică a acțiunii, adică luarea în considerare a legilor naturii descoperite de științe, trebuie să fie echilibrată și printr-o întemeiere axiologică, realizată prin asumarea unor valori care pot servi drept țel sau scop al acțiunii. În al cincilea rând
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
De asemenea, acțiunea umană este reconsiderată atât sub aspectul consecințelor neașteptate, cât și al temeiurilor ei. Se consideră că întemeierea nomologică a acțiunii, adică luarea în considerare a legilor naturii descoperite de științe, trebuie să fie echilibrată și printr-o întemeiere axiologică, realizată prin asumarea unor valori care pot servi drept țel sau scop al acțiunii. În al cincilea rând, etica mediului necesită o nouă metodă de cercetare. În locul metodei științifice obiective care izola și individualiza obiectul cercetat, este propusă o
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de o anumită parte a dihotomiei dintre fapte și valori, ia în seamă o lume așa cum ar trebui ea să fie, iar nu ipostazele ei factuale. Orice teorie etică, oricare ar fi punctul ei de pornire în care își găsește întemeierea, depășește orizontul descriptiv al propozițiilor asertorice și propune un imperativ din care sunt derivate norme și coduri morale. Ca demers prescriptiv, etica pornește de la judecăți de valoare și instituie obligații, drepturi și datorii. Etica mediului, prin specificul constituirii ei, este
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și ar replica îndată că Aristotel, ghidat de asemenea presupoziții, a încercat să justifice sclavia. Cred că mai degrabă reîntoarcerea la conceptul de natură al vechilor greci și chiar la gândirea biologizantă a lui Aristotel ar fi mai folositoare pentru întemeierea eticii mediului și găsirea unui mod de gândire adecvat decât asemenea încercări de recuperare a unor proiecte care, deși sunt prezentate ca aplicații practice ale ideii holiste, se dovedesc a fi construcții de tip politic. O expresie maximală a interpretării
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu ar fi drepturi ca atare. Ajungem astfel, urmându-l pe Bentham, la justificarea unei poziții conservatoare și la respingerea unei inițiative privind o discuție despre drepturile animalelor. Mill acceptă însă ca valabilă cerința pentru anumite drepturi, dar susține necesitatea întemeierii ei. Rezultă că un asemenea demers întemeietor este necesar și în cazul unei discuții despre drepturile animalelor. O depășire a acestui blocaj teoretic generat de dominanța presupozițiilor filosofice tradiționale, specifice modernității, este realizată de către Tom Regan 216. Acesta face observația
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
prin lege. Este posibil ca un individ să aibă o cerință validă pentru ceva și societatea să nu o recunoască și, prin urmare, să nu o protejeze juridic. Dar pentru ca invocarea unui drept să nu fie simplă retorică este necesară întemeierea oricărei revendicări. Teza lui Mill deschide astfel posibilitatea aducerii în discuție a cerinței privind legitimarea pe bază de temeiuri a anumitor drepturi care nu au fost încă recunoscute la nivelul societății. Regan face două observații importante pornind de la teoria lui
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
holiști ai mediului sunt interesați în primul rând de păstrarea stabilității și echilibrului ecosistemului ca întreg. Teoreticienii mediului consideră că merg mai departe decât apărătorii drepturilor animalelor. Doar extinderea sferei moralității astfel încât să cuprindă entități de toate genurile naturale asigură întemeierea unei etici a mediului, ca un nou gen de etică, deosebită de etica tradițională. Altfel, dacă am rămâne doar la drepturile animalelor am rezolva problemele cu ajutorul eticii tradiționale, susțin teoreticienii mediului. Cred că avem aici o dezbatere cu consecințe pentru
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
drepturile juridice pornind de la abordarea propusă de Tom Regan 359. Este evident că drepturile juridice variază de la țară la țară și, în timp, în aceeași țară, în funcție de legislație, pornind de la legea fundamentală, constituția, pe când drepturile morale au alt gen de întemeiere. Conceptul de drepturi morale diferă de cel de drepturi juridice în mai multe privințe. În primul rând, drepturile morale sunt universale, ceea ce înseamnă că indivizii cu anumite caracteristici relevante comune au aceleași drepturi morale. Rasa, sexul, religia, locul de naștere
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
În fapt, etica globală presupune o discuție critică pornind de la faptul că putem avea în realitate convingeri morale diferite și, prin urmare, trebuie să regândim valorile morale în general dacă vrem să recunoaștem valabilitatea unor valori universale. Probabil că o întemeiere de tip kantian a unei etici globale este în acest sens cel mai bun demers teoretic cu putință. Dower face o distincție, nu doar gramaticală, între etica globală și etici globale 363. Astfel, etica globală ar fi un set de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care vorbește și apare în ipostaza sa de corp poetic și, deopotrivă, ființa imaginii poetice, prinsă în țesătura vizibilă a discursului. Această ființă este destructurată de intuiția eidetică a înțelegerii albe, destituită din manifestarea sa explicită, expozițională, privată de atributele întemeierii și de imperativele semnificării. Ea e străpunsă până în punctul obscur în care semnificabilul e abia posibilul, autorevelarea posibilului însuși, donație a inaparentului în trupul poetal al unei infra-imagini, în miezul ireductibil al unei pre-imagini sau - așa cum l-am numit - al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care dă strălucire lumii poemului. Locul posibil - zarea dintre lucruri Ce arată paradoxala manifestare a inaparentului, prin imaginea în care ceva stă să înceapă, să vină în prevenirea sa originară? E ceva de văzut, de întrezărit în pre-realul neînchegat al întemeierii, al lumii poetale care ni se dă din nimicul încă posibil? Nu este aceasta tocmai donația inversă, vederea obliterată, ștearsă, a ceea ce nu se dă vederii, nu apare decât în adâncul insondabil al inimaginabilului? Căci "înainte ca văzul care vede
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât alcătuiri fragile, plăsmuiri transparente sclipitoare în lumea plăpândă a unui luminiș. Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce se află între a nu fi și a fi s-a dovedit, într-un sens, de pe acum mai semnificativ decât neființa sau ființa în fixația lor", un ar fi să fie care, aducând posibilitatea și astfel un început de întemeiere, invocă "legea de dinainte ca lucrul să fie"19. Înainte ca lucrul imaginii să fie, ea e în lucrarea (în)ființării. "Paradoxul posibilului este că, înrudit fiind cu posse și în ultimă instanță cu potentia, este lipsit de orice putere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sfera sublimării pure, ca imagine înaintea gândirii și deasupra limbajului semnificant? Spațiu care nu arată decât felul în care se arată, spre exemplu în poemul Privești cum zboară norii, de Al. Philippide 4. Ceea ce se arată e desprinderea din ființa întemeierii, trecerea din vechea stare - a totului semnificant în afirmarea cunoscutului - spre starea de ființare liberă, desprinsă din propriul temei, detașată de orice determinare: "Privești cum zboară norii ca niște continente/ Desprinse dintr-o veche planetă istovită". Imaginea ce apare în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
izolare nu e închidere; dacă ar fi așa, nu ar mai fi nimic de văzut. Dimpotrivă, a te retrage rămânând deschis lumii, dăruindu-i cântecul, nu e acesta actul prin care "tot restul" celor apuse e înzestrat cu o nouă întemeiere? Nu e un rest ce rămâne după ce toate s-au sfârșit, nici restul rămas dincolo de sinele închis în sine. Tot restul lumii e lumea fără rest, a înstrăinării de sine, chipul celui străin care ne privește. Mai multă presimțire decât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină, în cuvântul care luminează și însămânțează. Căci a vorbi poetic înseamnă a vedea nemăsurat; cuvântul nu doar dă de văzut ci se vede, strălucește în lumina propriei apariții și în cea a lumii în care aruncă germenii unei noi întemeieri. Cuvântul de aur al poetului e temeiul lumii, iar ceea ce pare ireal - dacă nu chiar in-utilul imaginar al unei pure închipuiri - este de fapt viziune a realului însuși, perspectiva care reașază lucrurile în adevărata lor lumină 22: "Pe câmp ai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai firav" se spune altfel pentru a putea fi văzut. Se spune cum nu a fost niciodată spus, în imagini creatoare de imagini, în manifestările vizibile ale invizibilului. Doar acestea vorbesc în înțelegere, căci în ele înflorește sensul nespus al întemeierii. Nu se vede decât ceea ce nu se spune, iar în lumina nevăzută imaginea ia forma genuină a nespusului, strălucește în caratele poemului. Imaginea retrasă (Gheorghe Istrate) Faptul că nespusul se absoarbe inspirator în fondul originar al semnificabilului nemanifestat arată imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
gol, nimic de văzut care să fie al sufletului; sufletul nu e prezent în imaginea de sine, dezertată, evacuată până la neantizare. Sufletul e în transparența însăși, în izvorul nevăzut care îi dă ființa 59. Ceea ce apare la vedere - din inaparentul întemeierii - e doar izvorârea, văpaia suflării de duh, enthousiasmos-ul răpirii, locuirea în zeu, în nimicul din care toate se stârnesc. Toate încep, stau să apară, să se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zis aferentă a visării, la fel cum calul măiastru din basm sfârșise cazat într-un grajd ordinar, responsabil de mârțogirea lui. Domnul Ian Rechner, șeful delegației, aducea cu el toată priceperea nordică într-ale canalelor și drenajului hidrografic presupusă de întemeierile arhitecturale; ceva din excesul ce îmbibă funciar ființa umană trebuia condus în afară spre a o putea așeza, deși partajul punea mai multe probleme decât apăreau la prima vedere. În cazul nomazilor, ștergerea urmelor reprezenta tocmai garanția clandestinității, adică gestul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
putea dura în lumina judecăților publice, ci, abia născută, fu sortită să alunece inexorabil în memoria trupurilor celor doi coautori ai săi. Dedal o clădea ca pe un templu curgător dedicat zeității absente a atenienilor menționate de Apostolul Pavel - o întemeiere ce, odată ajunsă la desăvârșire, se lipsește complet de meșterul ei ziditor, perfect capabilă de autosustentație. Pasife o trăia ca pe o revelație simultană a suveranității și filogenezei: vertebrarea omului prin frumos. Se prea poate ca unicitatea individuală să fie
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
profundă, privind unitatea ființă umană-natură-Cosmos, prin caracterul abstract. Metafora terapeutică este intuitivă. Nu de puține ori, terapeuții au identificat cadrul de referință al metaforei terapeutice în paginile Sfintei Scripturi: "Îmi voi deschide gura în pilde, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii" (Matei 13, 35); " Îmi voi deschide gura și voi vorbi în pilde, voi vesti lucruri ascunse de mult, ceea ce am auzit, ce știm, ce ne-au istorisit părinții noștri" (Psalmul 78; 2-3). Metaforele terminologice /conceptuale acoperă sfera conceptual-semantică a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
acum, fiind cea mai bine situată instituție de Învățământ superior din România În clasamentele mondiale. Din păcate, nu Între primele 500! De ce Îndeamnă oare profesorul Barbu la redescoperirea acestor ținte fondatoare? După un scurt excurs În contextul care caracterizează momentul Întemeierii instituției ieșene, ajunge la o concluzie provocatoare: fondatorii nu au fost stimulați de spiritul național, de evoluția societății și a școlilor românești din epocă, ci de curentul modernizării, de spiritul european pe care l-au adus și transplantat, oarecum forțat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Lutic ne povestește, În două numere consecutive ale acestei publicații, cum s-a Întemeiat muzeul, prin ce greutăți și cumpene a trecut, ce răsplată a primit fondatorul. Profesorul de la facultatea de geografie Ion Chelcea a dus o luptă Înverșunată pentru Întemeierea acestui muzeu la universitate, a scris memorii, a adunat piese, le-a inventariat cu rigurozitate, s-a bătut cu autoritățile. Fără fonduri, fără personal, fără nici un fel de ajutoare, toate actele sunt scrise de mâna sa. Într-un manifest de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
acestui muzeu la universitate, a scris memorii, a adunat piese, le-a inventariat cu rigurozitate, s-a bătut cu autoritățile. Fără fonduri, fără personal, fără nici un fel de ajutoare, toate actele sunt scrise de mâna sa. Într-un manifest de Întemeiere, În 1943, Menirea Muzeului Etnografic al Moldovei, stabilește un program de lucru: salvarea mărturiilor de civilizație și cultură populară, cercetare și sinteză, educație publică. După venirea noului regim, continuă lupta. Domnul Lutic publică o parte din corespondența oficială, memorii și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cel Mare și fiindcă amenințarea tătărească plana asupra regatului maghiar. Tot datorită invaziei tătarilor și frânării expansiunii maghiare se datorește sistarea procesului de catolicizare a populației românești, atât în Țara Românească cât și în Moldova, unde se ajunsese chiar la întemeierea unei Episcopii catolice a cumanilor, cu sediul la Milcov. Format la școala istorică a lui Ilie Minea, care preconiza stoarcerea la maximum a izvorului istoric de informația pe care o conține, Alexandru Gonța recurge, ca și maestrul său, la o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]