4,963 matches
-
putea juca. Doi medici, unul după altul, ridicaseră câte un deget și îi atrăseseră atenția că nu are voie să iasă afară. Ce nesuferiți! Oboseala o sili să revină în pat. O rază de soare gâdila nasul ursului cu blana întinsă pe podea. Ursul acela fioros, cu gura deschisă și colții mari, o intimida ori de câte ori se simțea vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde, flori sau mărgele colorate. Gătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
angajat al cancelariei imperiale, fără noțiuni prea clare de geografie, a confundat Bucureștiul cu Budapesta. ― Oh!... Așa?... Oh!... În cazul acesta... Desigur... Desigur... Oaaah!... Ador normalitatea! Relaxarea nervoasă a contelui fu atât de totală, încât căzu pe canapea cu mâinile întinse pe speteaza acesteia și cu picioarele lăbărțate. Realiză imediat că nu se cădea să rămână în poziția asta dinaintea unei femei și reveni rapid la o verticalitate plină de demnitate. ― Cred că sunt puțin copleșit de această veste. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tăiară picioarele. Se prăbuși. Încercă să se târască în patru labe, dar nu mai avea pic de putere. Ca prin ceață, întrezări albastrul unor minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și argintii și Încovoiate, de parcă n-ar fi Întregi, de parcă așa ar fi ele, gata-strâmbe de la fabrică. Horpăiesc soldații, dar nu prea vorbesc. Moș Iacob umblă de colo-colo, printre ei: le toarnă vin fiert din ceainicul nostru cel mare. Celor Întinși pe zăpadă, În stânga focului, nu le dă vin. Nu le dă nimica. Nimica nu le dă nici Întinșilor din dreapta, cinci, cu toate că se oprește În dreptul lor și le vorbește - unora În românește, altora În rusasca lui. Când stă de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știința ne Învață că, pe Întuneric, e mult mai odihnitor... - Mai odihnitor și mai odihnitor ar fi la noi, la Mana, cu lampa aprinsă. Toată noaptea, aprinsă! Mama nu mai vorbește. Nici măcar nu mai oftează. Ne culcăm, orbește, pe plapomele Întinse pe dușumea. Mă Întind pe-o parte, pentru ca mama să-mi țină cald și bine la spate. Îmi ține. Sunt gata să cad În somn, dar nu mă lasă mirosul rece, de tutun. - Mamă, de ce ți-a zis Domnul Director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
femeii care alăpta. Jessica stătea pe podea, înconjurată de jucăriile din plastic viu colorate. Copila nu avea decât un an și începuse de puțină vreme să se târască peste tot cu mare viteză, așa că una din mâinile lui Jake era întinsă astfel încât s-o țină de spatele vestuței, ca să se asigure că fetița nu scăpa pe cine știe unde. Haide, dovlecel, a spus el ridicând-o pe Jessica și descheindu-I vesta cu Winnie Ursulețul. E vremea să facem băiță. A mângâiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
treaptă. Și cu fiecare treaptă se apropia mai tare de teribilul adevăr. Nick a găsit-o pe Caitlin în dormitorul lui Milly, cu fața în jos, lipită de covor, cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii roșii și inflamați, semn clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să se întoarcă la hotel cât mai repede cu putință ca să savureze apartamentul de la ultimul etaj al hotelului minimalist și foarte la modă, Royalton. O oră mai târziu, cei doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect. A luat rochia și a prins bretelele din panglică pe umerașul hotelului, după care a lipăit către șifonier. Picioarele goale i s-au cufundat în covorul delicios de catifelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în sus. Dar Fiona nu părea convinsă. — Ultima dată când l-am văzut, ne-am certat la cuțite pentru că Jessica aproape că s-a înecat din cauza lui. Nu știu de ce, dar nu prea cred că puștiul o să-mi accepte mâna întinsă de prieten. Voi ce ziceți? Ai răbdare, a sfătuit-o Susan. Nu te băga cu forța în sufletul lui. O să mai apară vreo ocazie și atât timp cât ești pregătită psihic pentru chestia asta, ai să poți să-ți joci rolul astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card și i-a returnat-o chelnerului. — Știi, am venit încoace așteptându-mă să cazi răpusă de șarmul meu, să-mi accepți umilă și recunoscătoare mâna întinsă de prietenă. Dar te-ai dovedit a fi o adevărată revelație - de fapt, ești o scârbă în toată regula. O spui de parc-ar fi ceva rău în asta. Deborah nu zâmbea, dar sclipirea din ochi dădea de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a mers prânzul? a întrebat-o Susan cu ochii măriți de curiozitate. Momentan, propriile ei probleme fuseseră date uitării. — Spune-ne! —Deborah! Sunt așa de încântată că ai reușit să ajungi! Julia s-a îndreptat foșnind și cu mâna manichiurată întinsă către femeia în cauză. Deborah i-a strâns-o, dar Julia a sesizat că strângerea de mână era la fel de moale și de lipsită de viață ca și data trecută - caracteristici care se asociau deseori cu o personalitate similară. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cred că te-ai lovit la cap atunci când ai căzut pe trotuar. Susan a deschis ochii larg. —Doamne! Și bietul șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine. Se pare că a încercat să evite un puști căzut de pe bicicletă, așa că n-a fost vina lui. Bărbatul a arătat cu capul în direcția ușii. — Asistentele mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
majoritatea locurilor din lume. Fiona trecuse deja la al doilea pahar de șampanie și-ncepuse deja să se simtă mai relaxată. Ochii i s-au umplut de lacrimi. Nu-mi vine să cred că ești aici. După ce te-am văzut întinsă pe trotuarul ăla, n-am prea crezut c-o să-ți mai revii. Da, am fost cam varză, nu? i-a răspuns Susan râzând, în încercarea de a restabili atmosfera optimistă. În ultimele luni fusese înconjurată de oameni cu expresii triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu trebuie să le dăm ocazia să constate că și-ar putea schimba cămilele în Cadillacuri de aur. — De asta ai venit? — De asta și ca să sfârșesc o dată pentru totdeauna cu Abdul-el-Kebir. Era o mare de trupuri de femei goale, întinse la soare, cu pielea aurită, uneori de culoarea aramei și chiar roșie pe crestele culmilor mai vechi, dar erau trupuri imense, cu sâni ce depășeau uneori două sute de metri în înălțime, funduri de un kilometru în diametru și picioare lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
parcă, încă o dată să uite totul, dar ecoul lor se pierdu între urletele sirenelor, strigăte și aplauze. Targuí-ul simți că-i vine să plângă, ochii i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții, iar polițistul care stătea cu brațele întinse în fața lui se întoarse să-l privească, surprins de o frază al cărui sens nu-l pricepuse. Grupul de motocicliști trecu, acoperind totul cu vacarmul motoarelor, apoi sosi mașina cea neagră și, în acea clipă, Gacel lăsă să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stare să-i rupă degetele, să i le taie cu cuțitul, și mai mult nimic, să-și recupereze inelele. Păi, nu-ncăpea tocmeală, idiotu’ dracului. Bine c-a dat Dumnezeu să scape de el. Dormea cu Mugurel pe o pătură întinsă pe linoleum și n-ar mai fi prididit să se încurajeze de una singură, că las’ că tot răul spre bine. Aia e, și-o făcuse cu mâna ei. N-ai fi avut la ce să-ți pară rău, Mirelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai putea de bine. De atâta bine și fericire se prostise și se tâmpise. Zi după zi amâna... 13. Era ca și cum ar fi vrut să țină timpul în loc și să rămână veșnic așa, lungită și contemplându-și buricul și pielea întinsă peste umflătura burții, ca un cearceaf sub care simțea zbenguiala aia și o vedea: niște umflături apărând și dispărând precum valurile și clipocelile unei ape sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl avea pe celălalt, pe Mugurel, știindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl avea pe celălalt, pe Mugurel, știindu-l mereu la școală ori jucându-se afară, știindu-l mereu în siguranță și fără s-o oblige la nici un efort. N-avea decât să stea întinsă în pat și să creadă din toată ființa ei că nu se mai termină, măcar că toate se termină odată și-odată și reîncep de fiecare dată ca să te hăituiască și să te chinuie neîncetat, secundă de secundă, zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Replicile lui distrate, într-o doară, aveau menirea de a ocoli bârfele pe care le frecau la sânge musafirele soră-sii și din care se întâmplase, la un moment dat, să afle despre păcatele ei grele ca pământul, învârtoșate și întinse de prietene pe la ușile altor prietene și vecine, ca să știe toată lumea ce a făcut, păi, chiar că și-a vândut sufletul, dacă a fost ea în stare să-și vândă copilul, auzi, păi, ce mamă și ce femeie, o nemernică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un pahar și cu Petrișor alături, pe masa din bucătărie, înfofolit într-o pătură din care-i ieșea doar nasul. Bâjbâia cu furculița după bucățile de carne din tigaie și le îndesa în gură fierbinți, aproape s-o ardă, și întingea cu dumicați de pâine în grăsimea sfârâindă, pândind când se trezește copilul, să-i dea și lui să mănânce. Ce bine să ai un suflet lângă tine care să-ți dea curaj, Mirelo, un tovarăș de întins în tigaie. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
striga Încă Înainte să văd persoana. Vocea lui Brian, chiar când nu era decât un murmur profund, era de-a dreptul inconfundabilă. Pândea În interiorul biroului, Îmbrăcat Într-o bluză de trening care, deși fără Îndoială de măsură XXL, era totuși Întinsă pe mușchii lui masivi și pe liniile pieptului. Am intrat și eu, căci Brian nu obișnuia să pândească, iar purtarea asta nefirească Îmi stârnise curiozitatea. — Ce e, Brian? În loc să-mi răspundă, el Își feri capul și privi În jur ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îi strânse servil mâna ministrului plenipotențiar, rostind aceste cuvinte: „Excelență, guvernul meu m-a Însărcinat să vă prezint scuze, În numele său, pentru afrontul pe care l-au suferit ofițerii consulari ai guvernului dumneavoastră”. Continuând să strângă mâna care-i era Întinsă, reprezentantul țarului răspunse: „Scuzele dumneavoastră sunt acceptate ca răspuns la primul nostru ultimatum, dar trebuie să vă informez că un al doilea ultimatum este În curs de pregătire la Sankt-Petersburg. Vă voi aduce la cunoștință conținutul său de Îndată ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
blocuri erau însemnate cu litere, așa nu uitam alfabetul. De pildă, B de la Bette Davis, B de la BB, cea cu gură de copil îmbufnat, am văzut-o într-o vineri la televizor. Vinerea ne dădeau filme străine. Brigitte Bardot stătea întinsă pe o terasă la soare, mai târziu călătorea cu o limuzină, iar limuzina avea un defect la caroserie, tabla era stricată într-un loc, dar din fericire asta se întâmpla nu la noi, ci în Franța, la noi n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu ni se arătau niciodată la Telejurnal. Când venea vorba de ele, adulții dădeau radioul mai tare ori își micșorau vocile. Ce-și spuneau ei atunci avea legătură cu faptul că în magazinele noastre existau doar două-trei feluri de conserve, întinse pe nenumărați metri de raft. Sau că alte popoare, de exemplu, elvețienii, aveau mult mai mult decât noi. Și, cu toate că aveau din toate atât de mult, la ei domnea totdeauna ordinea și niciodată nu încurcau lucrurile. Telejurnalul prezenta mereu reportaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
buzele ei. L-a sărutat pe tâmple, zicând: „Giovanni, ai grijă, să nu-mi fugi cumva cu vreo tinerică”. Noi am râs. Pe urmă s-a servit și cafeaua. Tata și cu mine ne-am dus la culcare târziu. Stăteam întinși pe paturile noastre, eu pe cel de sus. Lampa împrăștia mai mult umbră decât lumină. Tavanul se afla la distanță de treizeci de centimetri de vârful nasului meu. Avusesem eu grijă să măsor. În stânga era o crăpătură lungă de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]