104,540 matches
-
Coborâm la Picături... și-apoi urcăm dealul spre Bulzeștiul nostru. - Așa e! ... Dar mai avem ceva drum! - am aprobat-o eu când am zărit, În noapte, turla Bisericii de pe dealul Motociului. Din nou, am ciulit urechile. - Auzi? Tu auzi? - am Întrebat-o. - Da, ...clopotul bisericii! Noaptea! Aud, dar de ce, Doamne, iartă-mă?! - E, de ce?! S-o mai deștepta lumea! Mă gândesc și eu... Că doarme cam de mult, altfel, vorba ta: de ce?! Chiar și când am coborât coasta la Gura Racului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o să taie porcul! Te aștept! Auzi, să vii!- a Îndrăznit ea, copilărește. Când am intrat În casă și le-am povestit alor mei despre tot ce se Întâmpla În oraș, au rămas muți. - Ia vezi, femeie, difuzorul ăla merge? - a Întrebat bunicul meu. - Nu merge! Să tot fie o săptămână de când... - a răspuns Ioana. - Mă, tataie, umbli și dumneata prin lume și...! Nai simțit nimic? - Când umbli după o pâine până amețești... Sărăcia Îți ia mințile! În plus, de când am Îngropat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Dac-o mai țineau așa, ne tăbăceau și pe noi! - Mai știi? Pe la Canal, pe la Gherla sau Poarta Albă... Am scăpat că aveau nevoie de slugi, altfel... O viață, 50 de ani, slugi! - E, ăștia, vorba ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea Într-o altă lume. Nicolae, trage, mă, trage clopotul să se ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
frățește pe frunte, pe față și-mi strânge mâna În sens de mulțumire și de prietenie, după aceea Îmi ia toată mâncarea, o mănâncă toată, bea toată apa și mie nu-mi vine să cred că mănâncă tot, fără să Întrebe dacă eu am mâncat, fără să mă Întrebe dacă nu-mi este sete, dacă am băut apa. Și eu nu am putere să-l opresc, nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mâna În sens de mulțumire și de prietenie, după aceea Îmi ia toată mâncarea, o mănâncă toată, bea toată apa și mie nu-mi vine să cred că mănâncă tot, fără să Întrebe dacă eu am mâncat, fără să mă Întrebe dacă nu-mi este sete, dacă am băut apa. Și eu nu am putere să-l opresc, nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA mă Întreabă: mai știi poete?... ce frumos a fost... TE DEUM - poetului Ion Antigel - cine n-a iubit salcâmii primăvara - mai ales când o bate bruma-n toamnă n-o să aibă de cules fetele ce-au dat În pârguri vin de printre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
părea imposibil și nu vor mai exista sarcini pe care să nu le poți Îndeplini. Am auzit o poveste: Mulla Nasruddin susținea un interviu pentru a se angaja pe o navă și era intervievat de trei ofițeri. Un ofițer Îl Întrebă: „Vine un ciclon mare, cu valuri uriașe, și vasul aproape se scufundă: ce vei face?” Mulla răspunse: „Nici o problemă, voi face ceea ce este corect din punct de vedere tehnic, voi opri nava și voi coborî ancora.” Celălalt ofițer zise: „Însă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
navă are așa ceva.” Cel de-al treilea ofițer zise: „Dar apoi un alt val uriaș...” Și Mulla spuse: „Îmi irosiți timpul degeaba. Voi face același lucru, voi coborî o altă ancoră pentru a stabiliza vasul În fața valului uriaș.” Primul ofițer Întrebă: „Dar de unde iei toate aceste ancore?” Mulla răspunse: „Ce Întrebare ciudată! Voi de unde luați toate aceste valuri uriașe? Din aceeași sursă. Dacă voi vă puteți Închipui valuri uriașe, eu de ce nu Îmi pot Închipui ancore? Continuați să aduceți câte valuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Din această spaimă de a nu-și pierde privilegiile domnul Manolescu a inițiat toată această cabală, el se află În spatele Întregii cabale, o afirm răspicat, de astă toamnă a sunat pe telefon pe domnul Lucian Vasiliu la Iași să-l Întrebe dacă eu organizez o strângere de semnături pentru debarcarea sa de la Uniune. Nu am făcut așa ceva, dar domnia-sa s-a Înspăimântat, spaimă care i-a crescut odată cu cele două Întâmplări agravante din Consiliul Uniunii Scriitorilor, la un Consiliu Înspre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
acest personaj sinistru Mircea Dinescu, și amândoi [sunt - n.m., C.A.] mână În mână, pentru mine e evidentă complicitatea lor, trebuie să spunem că avut grijă să Îl inocenteze pe domnul Manolescu dându-i verdict de noncolaborare, dar noi ne Întrebăm În continuare, dacă, sub rezerva că ne informăm și aflăm exact, dacă a fost și domnia-sa profesor la studenții străini ca doamna Mona Musca de bună seamă că a fost obligat și domnia-sa să semneze acel angajament de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
au recrutat, noua aristocrație financiară-economică socială a României, noua burghezie privilegiată, păturile superpuse care sug, asupresc și batjocoresc acest popor. 1. Vă prezint, spre exemplificare, replica domnului Turianu, membru Încă În Colegiul CNSAS, funcție asimilată celei de Secretar de Stat: „Întrebat dacă s-a dat și un verdict În acea ședință, a urmat o altă lacună. «Nu știu.... Mă bâlbâi ca un școlar... Știți ce vă propun; sunați la Secretariat. Știți doar că nu s-a dat libertatea de a da
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
acum Își mai pierde ore bune printre cărțile bogatei biblioteci cu care-și Împodobise pereții. Se așezară tăcuți. Profesorul Întrebător, musafirii stânjeniți. Nu știau cum să Înceapă. - Dacă nu vă supărați, ne puteți spune unde se află soția dumneavoastră, acum? Întrebă civilul. - Desigur. Este plecată la băi, la Herculane. - De mult? se interesă el. - De câteva zile. În fiecare an face la fel. Abia așteaptă să plece, dar odată plecată nu stă mai mult de o săptămână. Dorul de casă o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
plece, dar odată plecată nu stă mai mult de o săptămână. Dorul de casă o aduce Înapoi, lămuri profesorul cu liniștea firească a omului obișnuit cu tipicul celui de lângă sine. - Ați putea recunoaște vreun lucru cu care a plecat? Îl Întrebă milițianul cu o voce ce trăda nerăbdare și profesionalism. - Desigur, chiar eu am ajutat-o să-și Înghesuie toate lucrurile, În valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
privind imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-ar fi aprins În suflet o speranță, Îi privi pe cei doi rostind: - Poate nu e ea. Dacă astea le-ați găsit În Făurei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă civilul. - Nu este al Mariei! Îl priviră stupefiați. Ne-am continuat drumul În Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca și până atunci. Mă așteptam să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
temerile mele și nu trebuia s-o sperii pe Maria. Am cuprins-o pe după umeri. Avea trupul fierbinte. Din când În când percepeam un tremur ușor scuturându-i trupul, Însoțit de un oftat abia deslușit. - Cum te mai simți? am Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă eram singură, a spus ea cu glas convingător. Era mai bine dacă nu coboram, mi-am zis eu În gând, fără a rosti cu voce tare acest lucru. Dar degeaba mă mai lamentam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu glas convingător. Era mai bine dacă nu coboram, mi-am zis eu În gând, fără a rosti cu voce tare acest lucru. Dar degeaba mă mai lamentam acuma. Trebuia să ne ridicăm și să plecăm mai departe. - Gata? am Întrebat-o. S-a ridicat fără să-mi răspundă. Cred că era foarte obosită, dar se temea să mi-o spună, de frică să n-o părăsesc, sau din dorința de a-mi fi alături În toată absurditatea aceasta. Ne continuarăm
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și am fost admis. În acea vreme Școala purta numele simplu de Școală Pedagogică de Băieți. După primul trimestru, În ziua de 15 ianuarie 1950, profesorul nostru de limbă română, Augustin Popescu, cu pseudonimul literar Augustin Z.N. Pop ne Întreabă: „Ce zi este astăzi copii?” Unul răspunde marți, altul răspunde 15 ianuarie, iar unul dintre noi se ridică și spune că este ziua de naștere a lui Mihai Eminescu. Profesorul bucuros, Încuviințează: „Da copii, astăzi se Împlinesc 100 de ani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Viața”, - poezie postumă, găsită În halatul lui Eminescu, după ce a murit În sanatoriul Dr. Șuțu, de pe strada Plantelor nr.74, din București, pe care a publicat-o, prima dată, În vol. V, al lui Perpessicius (D Panaitescu), eu l-am Întrebat: „Cum putem să interpretăm și să știm noi ce-a vrut să scrie poetul, În poezia respectivă, deoarece el n-a făcut cunoscut acest lucru?” La această Întrebare m-a luat frumos de-o parte și mi-a spus:”Măi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-se doar traducerile mai vechi din Eminescu. Oricum, deschiderea către Occident și Internetul au facilitat contactul străinilor cu patrimoniul românesc. Apariția variantelor eminesciene ale Brendei Walker (În ciuda abordării neprozodice) este rezultatul salutar al contactelor culturale devenite acum posibile. Nu am Întrebat-o ce a determinat-o să creeze propriile versiuni, dar traducerile sale par să Îndrepte răstălmăcirile de sens din variantele romanești existente, vocabularul ales de ea fiind mult mai apropiat de firescul limbii simple din original. (Nota mea: Paragraful următor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
este Încrustată la intrarea pe terenul central de la Wimbledon și a fost mediatizata.... ad nauseam). Glossa a fost primită, că de obicei, cum nu se poate mai bine... unii minunându-se că e scrisă acum 125 de ani, iar alții Întrebându mă.... de ce nu este cunoscută... Un scenariu ipotetic de marketing necostisitor Refuzul oricărui ajutor releva cu prisosință nu doar lipsa de perspectiva culturală ci și miopia legată de „PR management”, căci adesea nici măcar nu e vorba de bani. Dacă ICR
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
au făcut carieră. Securitatea l-a chinuit și umilit cu toate torturile posibile, pentru a-l face să recunoască ceea ce declaraseră despre el niște turnători mărunți. Iar după ce a ieșit din pușcărie, a fost invitat toată viața la Securitate și întrebat ce mai face. Asta după ce, ani în șir, era dat afară de pe oriunde se angaja, fiindcă îl ajungea dosarul cu turnătorii "mici"din urmă. Fiindcă probabil că ar fi stat mult mai mulți ani la pușcărie, dacă s-ar fi
Turnătorie tîrzie,dar de neiertat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10300_a_11625]
-
ce au făcut. Pe de altă parte, într-o intervenție ulterioară discuției de la Uniunea Scriitorilor, Stelian Tănase a făcut o apreciere globală, care a fost imediat preluată în presă, că ar exista 50 de scriitori care au colaborat cu Securitatea. Întrebat pe ce informații se bizuie, Stelian Tănase n-a putut da nume sau n-a vrut s-o facă. Si atunci de ce afirmă romancierul că ar fi 50 de turnători la Securitate dintre membrii Uniunii Scriitorilor? După bănuieli? Dacă mi-
Turnătorie tîrzie,dar de neiertat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10300_a_11625]
-
se crede că a murit Hristos ori atunci când moare episcopul sau Papa. Kunigunde e clopotul funebru. Dacă din greșeală sau intenționat acesta este acționat, lumea intră în panică. Bătrânele doamne ce știu a distinge sunetele clopotelor Domului se vor fi întrebând atunci febril: "Ce e? E adevărat? Cine a murit?" Celelalte clopote sunt noi, acordate astfel pentru a umple gama lui si major: re diez, fa diez, sol diez, la diez și si1. Ucenici încă într-ale sonorității, aceștia se combină
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
Simona Vasilache Același "joc secund", în poezie și în matematică V-aș întreba, domnule profesor Solomon Marcus, pe unde intrați la Facultatea de Matematică și Informatică? Din Academiei, pe colț sau străbătând holul din dreptul Amfiteatrului Odobescu al Facultății de Litere? Sunt peste 60 de ani de când frecventez clădirea la care vă referiți
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]