2,613 matches
-
Personajul este Băiatul : pe rând el s-a numit Vive în Diminețile unui băiat cuminte, interpretat de Dan Nuțu, s-a numit Vuică și Ripu în Reconstituirea (George Mihăiță și Vladimir Găitan) sau Puștiul în Concurs al aceluiași Dan Pița, întruchipat de Claudiu Bleonț. Băiatul este pașnic, nu vrea să supere pe nimeni, uneori e contemplativ, cu un vag aer poetic, alteori e glumeț sau înfrățit cu natura. El reprezintă firescul, necontrafăcutul, în antiteză cu „ștablișmentul” artificial, constipat, agresiv, găunos. Faleze
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de spirit în spațiul oriental, stare care continuă și astăzi cu toate eforturile egumenismului modern de a netezi calea spre unitate. Așa încât în 1043 aspirațiile patriarhiilor din Alexandria, Antiohia, Ierusalim și mai ales din Constantinopole s-au regăsit din nou întruchipate în atitudinea unui patriarh care, deși nu avea geniul lui Foție, era mânat de o ambiție diabolică în a obține întâietatea în biserica lui Hristos. Cerularie, care a fost izolat într-o mănăstire ca participant la o conspirație împotriva împăratului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un regres continuu, din ea urmând să se desprindă, odată cu apariția protestantismului, numeroase biserici protestante și neo- protestante, care au rupt „cămașa cea fără cusutură a lui Hristos”. Teribilile cuvinte pe care le-a rostit Hristos „Toată împărăția ce se întruchipează întru sine se pustiește - și toată cetatea sau casa ce se împerechează întru sine nu va sta’’ aveau să prindă treptat contur. În loc ca biserica occidentală să se mențină ca un trunchi viguros al creștinătății, măcar pentru că avea în frunte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Jocului secund" înțelege opera literară, nu ca închidere în sine, ci că deschidere, un lieu de passage, în care realități noi, în continuă metamorfoza, se instalează și își află determinările precise. Aceasta nu este, ca și procesul pe care il întruchipează, un produs final, ci, mai curând, o realitate vie, furnizând doar o perspectivă schematica, care se cere completată, concretizata, în actul lecturii. Imobilitatea ei este doar aparentă: "Ea exprimă un jurământ de fixitate, este o oprire, dar ca un moment
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
publice americane, care urmărește cu sufletul la gură continuarea dialogului dintre Ronald Reagan, și apoi dintre succesorul său, președintele Bush, și Gorbaciov. Este Gorbaciov sincer atunci când vorbește de pace? Este într-adevăr "the Good Guy" pe care pretinde că îl întruchipează? "Săracii" din România nu umplu străzile orașelor, nu sunt vizibili. Aceștia își vor face brusc apariția după zilele din decembrie 1989, scandalizându-i pe observatorii occidentali. Nimeni nu vorbește despre orfelinatele unde, înainte de decembrie 1989, mor pe capete copiii abandonați
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
incompatibilității anoroase între două personaje; - piedicile rezidă în diferența socială, de vârstă, de loc, de credință etc.; 4. soacra rea. Clasificări, cicluri: 1. ciclul domnesc; 2. ciclul codrenilor; 3. ciclul dobrogean; 4. ciclul transdunărean; 5. ciclul haiducesc.etc. Personajul; personajele: - întruchipează un anumit ideal uman; deci, el este semnificativ și exemplar, exponențial; - se raportează totdeauna la o situație de exemplaritate; - constituie un element de transfigurare a realității (din cum este, în cum ar putea să fie); - au atribute excepționale, de basm
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții - cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare - întruchipează, din acest motiv, exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică din plin și în cazul creștinismului, care a absorbit, spongios, etica ebraică a neuitării. Imperativul aducerii aminte s-a încuibat tocmai în ritualul nodal al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Roller, 1951, ediția princeps în 1947), care strânge laolaltă texte publicate inițial în reviste precum Scânteia, Contemporanul, Veac Nou, Lupta de clasă sau Studii. Iar agenda de cercetare și grila de interpretare erau setate în acord cu normele istoriografiei sovietice întruchipate în manualul prototipic Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (1953). Programul... din 1974 rupe această cutumă, decretând forma cât și fondul, principiile diriguitoare de interpretare a istoriei naționale cât și detalii minuțioase, într-un document
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
democrație populară) s-a repercutat cvasi-instantaneu asupra reorganizării radicale a trecutului românesc de pe baze naționale pe temelii socialiste antinaționale. Chiar dacă, datorită efemerității sale, poate fi catalogată ca o revoluție mnemonică abortivă, reorganizarea radicală a trecutului românesc petrecută în epoca postbelică întruchipează modelul ideal-tipic al revoluției mnemonice totale - instantanee, atotcuprinzătoare, programată de sus-în-joc de autoritățile statale și executată cu brutalitate simbolică la adresa tradiției instituite de aducere aminte. În schimb, revoluția mnemonică națională, derulată în cea de-a doua jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al revoluției mnemonice totale - instantanee, atotcuprinzătoare, programată de sus-în-joc de autoritățile statale și executată cu brutalitate simbolică la adresa tradiției instituite de aducere aminte. În schimb, revoluția mnemonică națională, derulată în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, întruchipează modelul revoluției procesuale - cu dezvoltare graduală, dar cu efecte la fel de radicale ca și cele produse de revoluția instantanee. Mutațiile operate în cursul regimului național-comunist prezintă caracteristicile unei astfel de revoluții procesuale, începută ca o reformare timidă, dobândind un impuls progresiv
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
internațională a României s-a schimbat dramatic, periclitându-se aproape complet după ce întreaga lume a urmărit, cu sufletul la gură, derularea primei revoluții televizate din istoria umanității. Noua ordine postcomunistă a fost consolidată legislativ prin adoptarea Constituției din 1991, care "întruchipa ethosul centralizator care stătuse la temelia formării statului în Europa de Est timp de peste un secol" (Gallagher, 2004, p. 120). Constituția definea România ca stat unitar, iar limba română era stipulată ca singura limbă oficială a țării. Alegerile din septembrie 1992 au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1992, p. 151). Discursul istoriografic difuzat de manualul de Istoria românilor din cele mai vechi timpuri... schițează chiar tema unui destin nominal al unității românești, dat fiind că "ea s-a înfăptuit dinspre Țara Românească care chiar prin numele ei întruchipa un sens unificator" (ibidem, p. 151). Acesta a fost reconfirmat istoric în 1918, când celelalte mădulare teritoriale s-au alipit Patriei-Mamă a Regatului, al cărei nucleu central a fost Țara Românească. Evenimentele revoluționare din 1848 din țările române, desincronizate temporal
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ingeniozitatea de a susține un argument, o evidență clară sau o autoritate a epocii.33 Scriitorii medievali cultivau simbolul și alegoria. De aici și preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În opera lui Geoffrey Chaucer femeile pot întruchipa fie carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
beneficiilor acordate de Sfântul Thomas Beckett, cred, conform uzanțelor vremii, în vinovăția femeii de a fi provocat izgonirea din rai, referiri asemănătoare întâlnim și în cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia să îl urmeze un om virtuos, în încercarea de a se mântui, semăna mai mult cu un vot monahal: sărăcie, castitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
74 Marie Nelson, „Biheste is dette”: Marriage Promises in Chaucer's Canterbury Tales, în „Papers on Language & Literature”, spring 2002, vol. 38, nr. 2, p.167. 75 Ibidem. 36 cele ale soției. Preotul chaucerian este un simbol al autorității, târgoveața întruchipează imaginea vie a experienței de viață. Autoritatea vremii are un vădit caracter masculin, de aceea, de cele mai multe ori, experiența, trăirea directă și nemijlocită a evenimentelor dobândește o latură pur feminină. Legătura dintre autoritate și experiență este totuși strânsă, deși fiecare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atenție către eternul feminin, cel pe care îl iubește necondiționat, de soarta căruia se arătase atât de profound îngrijorat. „Tinerii care alcătuiesc acest grup reprezintă o îmbinare echilibrată între persoane reale și simboluri. Sunt asemănători cu nimfele din Ameto, care întruchipează doamne distincte ale Florenței, dar în același timp și virtuți abstracte, deoarece au calități emblematice. Dioneo, cel mai bine portretizat, caută plăcerea și este inteligent și comic, Filostrato este serios și grav, Emilia ni se înfățișează meditativă și timidă, Pampinea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
finalitatea vizitei, își menține echilibrul în această situație de asediu al propriei persoane și învinge, ca orice femeie educată, pe tărâmul diplomației, prin puterea cuvântului. Matroană nu doar a domeniului propriu, ci și a corpului și a întregii ființe, marchiza întruchipează idealul feminin creionat și de Pampinea, care îmbină armonios destoinicia de a guverna un ținut, organizarea unui festin regesc, cu ușurința de a conversa și de a oferi o replică lumii masculine ce era obișnuită să primească doar un acord
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem în proză 232. Fiammetta nu este aceeași cu personajul din Decameronul, ci întruchipează o tânără de o sensibilitate aparte, care trăiește drama de a fi fost părăsită de iubitul ei și care scrie o carte, destăinuindu-și suferința celorlalte femei. 231 Jessica Levenstein, art. cit., p. 335. (trad. n.) 232 ștefan Crudu, În loc de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
domina. Aceeași situație o întâlneam și la personajul boccaccesc, donna Philippa, care își susținuse cu succes cauza în fața judecătorului, justificând cu îndrăzneală libertatea totală a femeii și salvându-și astfel viața. Diacul, cel cu care se găsește în conflict târgoveața, întruchipează filosofia scrisă, personifică logica masculină impecabilă, care nu dă greș, pe când târgoveața este o metaforă a retoricii orale, ce păsrează unele incongruențe.314 Discursul, dar și istorisirea rostită de ea, abundă în procedee retorice, pe care târgoveața le stăpânește și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puterea este, de fapt, așa cum încearcă să reliefeze istorisirea, dorința de a fi iubite, autoritatea acordată femeilor devenind dezideratul târgoveței cel mai eretic, dar îl mărturisește a fi general. 446 Târgoveața se consideră o voce a femeilor din lumea ei, întruchipează o imagine a revoltei. Personajul feminin chaucerian are o vitalitate de necontestat, impresionează mai ales prin umorul genial 440 Ibidem. 441 G. Chaucer, op. cit., p. 285. 442 David S. Reed, art. cit., p. 82. 443 H. Marshall Leicester, Jr., art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
naratorul boccaccesc se dovedește mult mai intransigent din punct de vedere moral. Venus este descrisă ca fiind obscenă și toți care au crezut în această fiică a lui Zeus sunt considerați nebuni, incapabili să reziste atracțiilor unei femei. Această Venus întruchipează în mod direct concupiscența, în nici un caz compatibilă cu dragostea către Dumnezeu sau iubirea onestă, creștină, pentru o femeie. Scena în care este evocată răpirea Europei de către Zeus, în timp ce se juca nevegheată de nimeni, prilejuiește o meditație împotriva permisiunii acordate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aici și un orgoliu feminin care nu acceptă să fie înjosit cu nimic, ceea ce îl face pe narator să afirme corect că femeile au o credință mai puternică decât a bărbaților. „Personajul Lucreția din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură și conștiința individuală. Poemul pune în discuție și examinează valorile instituționale și sociale ale Romei antice, arătând cum violul Lucreției este o încălcare a onoarei proprii și a libertății intelectului.”694 Criticul literar Lee Patterson remarcă, plecând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Knight's Tale, în „Style”, fall 1997, vol. 31, nr. 3, pp. 538-539. 752 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 145. 204 asupra tuturor are în ea ceva nepământesc, ca și cum ar fi divinizată pentru realele calități pe care le deține. Întruchipează, prin prezența ei, idealul feminin, perfecțiunea, intangibilul și puritatea. Pentru a o avea alături, sultanul este gata să renunțe la propria religie, conștientizând obstacolul cultural imens dintre ei, iar femeia devine un mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu violul, lasă totul pe seama proniei divine, căreia i se subordonează total și care îi conferă protecția dorită până în final.764 Numele personajului este simbolic, tocmai pentru că nu renunță niciodată de la idealul purității și al frumuseții morale pe care îl întruchipează. „Divinitatea îi apără puritatea și inocența în fața numeroaselor încercări.”765 Dacă o privim cu un ochi mult mai critic și ținem cont și de amănuntele oferite de narator, avem, de fapt, povestea unei femei abuzate, mereu rău tratate și o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu siguranță un rol nu doar misionar, ci și activ politic, într-o societate care a uitat să mai facă apel și la sentimente, nu doar la o rațiune rece. Ca de fiecare dată când apare un personaj feminin ce întruchipează o valoare morală anume, alegoria nu poate lipsi, ea este prezentă chiar în discursul Prudenției, care încearcă să vadă în cele întâmplate semne ale divinității, explicându-i lui Melibeus evenimentele ca și cum ar fi fost o pildă: cei trei dușmani, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]