4,649 matches
-
o grămadă de ciocolată și de chipsuri. Am plecat capul rușinată. —Trebuie să recunoști, mi-a spus ea parșiv, după tot tam-tamul pe care l-ai făcut că ești vegetariană, n-ai murit de foame. Dar nimic nu-mi putea întuneca starea de spirit pentru mult timp. Eram atât de entuziastă încât eram dispusă să recunosc că se putea ca Josephine să aibă dreptate în ceea ce privea atitudinea mea față de mâncare. De ce nu? Ajunsesem deja în punctul în care acceptam șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se strânge stomacul. —întotdeauna m-ai făcut să râd, a zis el. —Și asta nu numai atunci când mă dezbrăcam? am încercat eu o remarcă amuzantă. N-ar fi trebuit să încerc. Ochii lui Luke s-au luminat și s-au întunecat în același timp. Iar eu am fost cotropită de tot felul de amintiri și senzații. Aproape că simțeam în nări parfumul pielii lui, parfumul pe care-l respirasem când fusesem în același pat cu el. Buna dispoziție din atmosferă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mama, în timp ce eu îmi așezam receptorul între umăr și ureche, ca să-mi eliberez ambele mâini și să navighez prin in-box, de mai mult galben lămâie, de mai mult roz de petunie, de mai mult albastru acvamarin, de mai mult roșu întunecat de ametist, de mai mult fucsia care să-ți sară în ochi, de mai mult... Zgomot puternic de receptor căzut pe biroul meu. Cu toate astea, o auzeam, în continuare, pe mama, listându-și curcubeul de culori, ceea ce însemna că, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lăsa complet dezorientat. Ca să scape de imaginea prezumtivelor creaturi umane reprezentate de Instalatorii de Gaz și de imaginea Evei în poziția lotus, Wilt își continuă plimbarea pe malul râului și-și lăsă mintea cutreierată de gânduri întunecate, care i se întunecară și mai tare când conștientiză faptul că era al cincilea an în care își depunea dosarul de promovare pentru postul de profesor titular, că, foarte posibil, va fi respins din nou și, mai mult, că dacă nu făcea ceva cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe bărbatu-său. — Unde ți-e lacul de unghii? întrebă Gaskell când termină și în cabină zăceau împrăștiate douăsprezece prezervative umflate. — Vedea-te-aș mort! îi răspunse ea și ieși pe punte ca să mediteze. Femeia își aținti privirea asupra apei întunecate de sub ea și se gândi la șobolani, la moarte, la întoarcerea la sărăcie și la eliberare. Paradigma șobolanului. Lumea era un loc împuțit. Oamenii erau obiecte pe care le foloseai și apoi scăpai de ele. Era filosofia personală a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de porc... — Inspectore, eu mă gândeam la ceva mai spiritualizat, la ceva frumos! — Mă îndoiesc. — O, dar gândiți-vă puțin! Uite, eu stau aici cu dumneata, în camera asta, ca un rezultat direct al plimbărilor cu câinele și al gândurilor întunecate despre uciderea soției mele. Ca urmare a acelor ore de fantazări fără țel, mi-am câștigat reputația de ucigaș fără să fi ucis pe nimeni. Cine-ar putea să-mi spună că Eva, ale cărei gânduri aveau o frumusețe monotonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
le pot oferi. Dar o cafea veritabilă, în vremea noastră, e o adevărată provocare, crede-mă. Aproape un atentat la armonia socială. Un kilogram de cafea costă la negru salariul pe o lună, gândește-te. Celălalt nu răspunse. Fereastra se întunecă, cobora seara. Mișcările încetiniseră, vocea se estompa. — Nu, e târziu, și-așa adorm greu. Hai să vorbim mai bine despre slujbă. Păi, ce să vorbim, înțeleg că nu mă poți ajuta. Nu mai ești ziaristul oficial de altădată, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
picioare, la fereastra întunecată a nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te strângi bine de scaun, legi centura, te apuci zdravăn de spătar, nu mai poți fi smuls. Da, da, așa e bine, închise deschise ochii. Se tot întuneca, închise ochii, decorul se luminase, brusc: somptuoasa sală solemnă de judecată. Consiliul de Cultură Model și Educația Handicapatilor. Comitetul pentru Refugiații Nevrotici. Oficiul de Securitate a Gândirii. Sase bărbați lustruiți. Cel din capul mesei își trecuse micuța palmă albă plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
castel baroc cules de pe bulevardele din Baden-Baden. Noul Hotel Existența era mult mai mic și mai sărăcăcios, și acum, dacă voiai să-l găsești, trebuia să mergi într-unul din orașele acelea mari, unde viața adevărată începe abia după ce se întunecă. Poate New York, poate Havana sau vreo străduță dubioasă a Parisului. Intrarea în Hotelul Existența presupunea să cunoști cuvinte precum tovărășie, chiaroscuro și destin. Presupunea bărbați și femei care te măsurau discret din priviri în hol. Presupunea parfumuri, costume de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să o repare imediat. Mi-a fost frică, spune ea cu capul plecat, temându-se să mă privească în ochi. Lacrimile curg acum de-a binelea și le văd căzând în praful de pe jos - efemeride sărate, globulețe lucitoare care se întunecă o clipă, apoi dispar în pământ. — De ce-ai făcut-o? întreb. — Îmi pare rău, spune ea, ținându-mă strâns și bolborosindu-mi în cămașă. Tare, tare rău. Parcă am înebunit, unchiule Nat, și până să-mi dau seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vorbești cu ea. — Nu, David, a spus tare nepoata mea, coborând treptele. Mă simt foarte bine. Purta o pereche de jeanși negri, vechi, și un tricou gros, gri; într-adevăr, părea obosită, deloc în formă. Palidă și slabă, cu cearcăne întunecate sub ochi, trebuia să se țină de balustradă ca să coboare, îndreptându-se încet spre mine, dar, în ciuda efectelor febrei și gripei, zâmbea, zâmbea cu zâmbetul acela larg, luminos al Zâmbăreței care fusese cu atâția ani în urmă. — Unchiule Nat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
putut să câștig niciodată într-o dispută cu el. Poate e mai bine așa, a zis. O să lăsăm tatuajul acolo unde e și, de fiecare dată când ne uităm la el, o să ne amintim ce departe ai ajuns față de zilele întunecate din tinerețea ta. O formulare tipică pentru David: „zilele întunecate din tinerețea mea“. A declarat tatuajul o amuletă purtată pe piele, care avea să mă protejeze de alte rele și suferințe. O amuletă. Habar n-aveam ce-i aia, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e mai bine așa, a zis. O să lăsăm tatuajul acolo unde e și, de fiecare dată când ne uităm la el, o să ne amintim ce departe ai ajuns față de zilele întunecate din tinerețea ta. O formulare tipică pentru David: „zilele întunecate din tinerețea mea“. A declarat tatuajul o amuletă purtată pe piele, care avea să mă protejeze de alte rele și suferințe. O amuletă. Habar n-aveam ce-i aia, așa că am căutat cuvântul în dicționar. E un obiect cu puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dacă vă aduceți aminte, v-am mărturisit mai devreme că mama nu e genul de femeie jovială pe care îl vezi în reclamele de la televizor. Nu. Cel puțin așa mi se părea mie. Nu mă lăsa să ies după ce se întuneca, pentru că ar fi trebuit să învăț. Și așa, din cauza asta, eu și Paul nu am fost meniți să fim împreună. Prima oară când ne-am cunoscut cum trebuie a fost la biserică. Se apropia sesiunea, acea perioadă în care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Vreau să spun că știu să conduc, dar pur și simplu n-o fac. Nu pot să-i înțeleg pe cei care se distrează făcând o „plimbare lungă cu mașina“. Condusul în oraș mă îngrozește. Așa că aștept autobuzul, când se întunecă deodată și am un atac de panică, gândindu-mă că părul meu uscat cu föehnul o să se elctrizeze în caz că plouă. Nu am făcut decât să-l usuc cu föehnul. Frumos și drept. Trebuie să-mi vopsesc din nou rădăcinile săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la prânz suspect de anticomunism, iar seara dușman. Poți fi văzut într-o ședință din timpul zilei obligându-i pe alții să-și mărturisească vinovăția, iar în ședința de seară poți fi chiar tu arestat și aruncat într-o cameră întunecată de confesiune. Exercițiul pentru mișcare este Ren-ren-guo-guan, „o răscruce critică prin care trebuie să treacă toată lumea”. Ședințele sunt precum borcănelele cu reactivi chimici - când sunt înmuiați dușmanii în ele, se pune în evidență boala. Nu contează că ea este Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fascinant. Marea „de sânge” o poți compara cu o cortină în spatele căreia sunt ascunse misterele naturii. Încet, încet, totul se transformă în nemișcare și simți cum pacea îți cuprinde trupul și sufletul. Albastrul pur al mării se însângerează, apoi se întunecă treptat, precum cerul. Din această pace adâncă răsare „regina”, aruncându-și văpaia pe valurile liniștite ale mării. Acest spectacol ia forme diferite în fiecare zi a anului și apusul devine o priveliște mereu aceeași și totuși de-a pururi nouă
Apus la malul mării. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_664]
-
vârât sub banchetă, te ghemuiești, te faci mic, tot mai mic, tot mai mic, printre roțile care se Învârt. Stai În patru labe și-ți ții respirația, de-acolo, din plasa de bagaje unde te-ai cățărat, vezi umbra care Întunecă geamul: — Good morning, bitte! Vos billets, mesdames, messieurs, s’il vous plaît! Acum are să se deschidă ușa compartimentului și, ghemuit, speriat, ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tu vinovată de nefericirea altora! Nici măcar de nefericirea celor din familie, la un moment dat, trebuie să Îți iei mâna de pe ei, adulții trebuie să fie responsabili”, mi-a repetat bunicul până În anii din urmă, când mintea lui s-a Întunecat. Oribilă mai e bătrânețea! Dar, În ceea ce mă privea, scopul lui fusese atins: m-a deprins să lupt cu mine, să nu mă mai Învinovățesc singură. Firește, corespondența cu Hermann m-a ajutat enorm. Iar bunicii au fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a Christei, aruncată pieziș și pe urmă reîntoarsă cuminte la volanul ei. În dreapta, imensa budincă Dr. Oetker de pe panoul publicitar, așteptând ora apropiată când i se vor aprinde luminile multicolore. În stânga, zidurile, Întunecate de seară, ale caselor pe lângă care trec. Pe colinele verzi-arămii, o mișunare de viermi rotunzi și albi - turme de oi răsfirate. * — Toată familiaritatea asta falsă, indiscretă ținea să demonstreze că am rămas toți trei la fel de apropiați ca În timpul adolescenței, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
inspiratului meu tată, bălăngănindu-se, la fiecare treaptă până la etajul șapte. * Și Încă, atunci, la aeroport, nu Îi știam toate maniile - de pildă, că seara, la ora H, intra În panică: — Dragii mei, scuzați-mă, acum observ că s-a Întunecat și n-am dat telefon la Christa! Și/Sau: — Dragii mei, nu pot la ora aceasta, mi-e imposibil acum! Vă rog să așteptați puțin, e absolut necesar să o sun pe Christa! Și se repezea, glonț, la telefon, foindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
voinicul ăsta.Ț Din păcate, Suvorov n-a mai apucat să-i vină de hac. Dar eu voi reuși!” Prințul își fuma ciubucul în salonul restaurantului. Îl aștepta pe Kutuzov ca să ia masa împreună. Privea apele Dâmboviței. Nu mai erau întunecate. Căpătaseră o tentă galbenă spre maluri, acolo unde reflectau mai bine culoarea ramurilor de sălcii care se pregăteau de înmugurire. Se gândea la apropiata plecare a tânărului Iancu în surghiun. Își amintea cuvintele domniței Ecaterina despre frământările cluceresei Elenca. „Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul și pușca. Babic făcu un pas și îl privi crunt. Știa că Manuc nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]