3,639 matches
-
Trifești. O dată cu aceasta, din 1968, am fost promovat în muncă ca locțiitor de secretar și director de cămin cultural. Am rămas cu gradul II în învățământ, unde mai ocup 4 ore ca profesor de cunoștințe social-politice. Lorica, nevasta mea, este învățătoare. Suntem încă activi. Eu mai am trei ani până la pensie, iar Lorica e cu 9 ani mai mică și mai are 7 ani pentru că ele ies la 57 ani. Să revin la roadele dragostei noastre. Lică, băiatul tatei, este înalt
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
o floare, am s-o fur, etc.”. mi-a scris vreo două-trei vederi, două și părinților, a venit să mă vadă de câte ori a venit la mătușa lui, de vreo două ori pe an numai. El a fost crescut de această învățătoare, a rămas orfan de mic de mamă, tatăl a murit când avea el 7 ani. E dintr-un sat de lângă Făgăraș, întradevăr om cult, cu conferințe ținute pe nu știu unde, chemat prin străinătate, cu doctorat, dar... Cine îmi garantează mie că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Și scriind cele de mai sus își reamintea de anii copilăriei, „când elev de școală primară fiind la Priponeștii mei, de armindeni, mergeam cu școala la pădurea Ghidigeni și mă întorceam cu substanțiale buchete de lăcrămioare pe care le dăruiam învățătoarei, mamei și surorilor mele... Am rămas cu acest obicei și mi-am adus în grădina proprie mii de lăcrămioare cu acel specific parfum ce mă încântă și sădesc bucurii în inimile celor care au norocul de a le primi”(p.
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
viață, te și îndrepți, cu pași mai repezi sau mai înceți, spre ieșire. Din partea mea și a soției, te rugăm să primești urări de sănătate și încredere în zile mai luminoase. Cu toată dragostea, Stan N. Cucu CEZARINA IOVAN Fosta învățătoare în clasa V-a la Priponești. 1928 - 1929 îi scria și ea : După ce schimbase 2-3 tinere învățătoare și un domn învățător, pe directorul școlii, iată l pe elevul Mânăstireanu Gh. Alexandru cu o altă învățătoare la catedră. „În clasa a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
soției, te rugăm să primești urări de sănătate și încredere în zile mai luminoase. Cu toată dragostea, Stan N. Cucu CEZARINA IOVAN Fosta învățătoare în clasa V-a la Priponești. 1928 - 1929 îi scria și ea : După ce schimbase 2-3 tinere învățătoare și un domn învățător, pe directorul școlii, iată l pe elevul Mânăstireanu Gh. Alexandru cu o altă învățătoare la catedră. „În clasa a III a și a IV-a am avut o altă învățătoare, care m a apreciat corespunzător, iubind
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
N. Cucu CEZARINA IOVAN Fosta învățătoare în clasa V-a la Priponești. 1928 - 1929 îi scria și ea : După ce schimbase 2-3 tinere învățătoare și un domn învățător, pe directorul școlii, iată l pe elevul Mânăstireanu Gh. Alexandru cu o altă învățătoare la catedră. „În clasa a III a și a IV-a am avut o altă învățătoare, care m a apreciat corespunzător, iubind agerimea minții și buna cuviință sădită de familia mea. Mă ținea mereu în atenția ei. Eram monitorul clasei
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și ea : După ce schimbase 2-3 tinere învățătoare și un domn învățător, pe directorul școlii, iată l pe elevul Mânăstireanu Gh. Alexandru cu o altă învățătoare la catedră. „În clasa a III a și a IV-a am avut o altă învățătoare, care m a apreciat corespunzător, iubind agerimea minții și buna cuviință sădită de familia mea. Mă ținea mereu în atenția ei. Eram monitorul clasei, păstram disciplina la clasă până la sosirea ei și controlam și temele colegilor, încât îi eram chiar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să învăț cu plăcere , să cresc mare și sănătos, să mă joc cu mare energie și poftă de joc cu toți copiii de seama mea, ba eram și de ajutor în gospodăria părinților mei”..., scrie fostul elev, evocându-și fosta învățătoare („Călător...prin vâltoarea vremii”, vol. I, p. 10). Acum, după ce la 20 august 1983, după 43 de ani de conviețuire, trăise, cum spune el, ziua fatală (p. 132), și trecerea celor trei zile în care prin casa lor s-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
unde a rămas în cavoul care avea să devină și să rămână 27 de ani locul lor de viitoare întâlniri, au început să-i sosească și scrisorile de condoleanțe, primite de la prieteni, cunoscuți, foștii profesori, și acum de la fosta lui învățătoare. „Dragul meu elev, coleg și prieten, Cu multă mirare și înmărmurire sufletească am primit trista veste de marea nenorocire care s-a abătut asupra ta, regret mult că Mărioara ta cea frumoasă, plină de viață, harnică, s-a dus așa
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dăscălița ta, Cezarina Al. B. Iovan Scrisoarea, nedată de expeditoare, poartă semnătura profesorului Alexandru Mânăstireanu, recitită de el la 24 IV 2007, depozitată împreună cu altele, ca să ajungă la mine. Acum, parcă anume pentru a îndeplini ceea ce îi ceruse fosta lui învățătoare, vizitată și ea din când în când, tot în Dealul Cimitirului, fostul elev și soț, scria în cel de-al IV lea volum, al cărui titlu l-am spus (p. 16), vineri, 20 august 2010: „Au trecut exact 27 de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
29-30 octombrie 2011, după care profesorul, am înțeles, s-a retras de la activitatea de cenaclu, și-a luat brațul de lăcrămioare și a plecat să le depună pe mormântul soției sale - doamna Mărioara, a profesorului său Paul Constantinescu și a învățătoarei sale, doamna Cezarina, cum îi era obiceiul, dar și pe al său, ca un simbol, că viața continuă, e veșnică... (Din volumul în lucru: „Alexandru Gh. Mânăstireanu, CORESPONDENȚ)” de Ion N. Oprea, articol publicat în revista „Academia bârlădeană” nr. 4
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din opere literare”, care vor vedea lumina tiparului în anii următori la Editura Didactică și Pedagogică și respectiv Editura Științifică și Enciclopedică , București. Acum lucrez la o metodică de predare a limbii române pentru clasele I-IV, împreună cu două colege învățătoare, gradul I După cum vezi, avansez în toate, nu numai în vârstă. Asta-i viața, trebuie să lăsăm ceva și urmașilor noștri. M-a afectat profund vestea pierderii soției tale, cu atât mai mult, cu cât se știe, spre sfârșit se
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
număr de flori primăvăratice culeg aproape 200 de narcise galbene și albe plus zambile albastre și albe și cu ele urc Dealul spre Cimitir să împodobesc mormântul soției, al fostului meu profesor și director la Școala Normală, al fostei mele învățătoare Cezarina Iovan și al altor prieteni plecați pe tărâmul de dincolo...Mă reculeg mai bine de o oră în liniștea celor de sub cruci și apoi cobor spre casă pe un soare sclipitor și tot mai luminos”... Poate în drumul acesta
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Călătorii”a profesorului), pe generalul de armată, prof. univ. Constantin Nițu din București, Mihai Bejenaru, profesor o viață la Liceul militar din Câmpulung-Moldovenesc, prof. C. Manoliu din Câmpina, prof. univ. Ion Popescu-Sireteanu din Pitești-Argeș, prof. C. Clisu din Edmonton Canada, învățătoarea Margareta Șerban și fiica ei, Iulia-Gabriela, medic, amândouă din Constanța, prof. Lucia-Silvia Podeanu din Novaci Gorj, să ajungă la Maria-Vera Willinger din Germania, dovadă că literatura și istoria lărgesc și consolidează cercul prieteniei. Profesorul nostru, personalitate deosebită, cu distincția și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 22 decembrie 2009, care modifică pct. 1 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 40 din 22 aprilie 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009. b) în învățământul primar: învățător/învățătoare; institutor/ institutoare; profesor pentru învățământul primar; profesor. ... ----------- Litera b) a alin. (1) al art. 5 a fost modificată de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 387 din 17 decembrie 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 22
LEGE nr. 128 din 12 iulie 1997 (*actualizată*) privind Statutul personalului didactic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117778_a_119107]
-
a fost de neiertat în ochii organelor de partid. A fost lăsat, de frica poporenilor, să termine ctitoria începută și în anul 1949 a fost mutat în comuna Gramesti de lângă Siret, iar soția sa, a fost pedepsită, fiind mutată că învățătoare tocmai la Remezau în com.Vicovu de Jos, care se află la cca. 50 de km de Gramesti. După umilințele și greutățile din răstimpul acestei despărțiri familiale anormale, provocată de reprezentanții regimului de tristă amintire, familia s-a reunit în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
de Gramesti. După umilințele și greutățile din răstimpul acestei despărțiri familiale anormale, provocată de reprezentanții regimului de tristă amintire, familia s-a reunit în comuna Gramesti, abia când organele de partid i-au aprobat și soției preotului să funcționeze ca învățătoare. Situațiile grele prin care a trecut familia Bucescu a avut repercursiuni și asupra copiilor, mai ales a lui Dragoș, care era cel mai mare și putea să înțeleagă sensurile mersului vremurilor. După susținerea bacalaureatului, Dragoș Bucescu, la îndemnul tatălui său
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
Creangă dar era, în unele momente, un adevărat fluviu. La picioarele podului oamenii prindeau pești mari, crapi și somni. Eram uimiți noi, cei din clasa I-a, când în Siret a fost prins un somn mare, mai mare decât Doamna Învățătoare. Când am ajuns să citesc cartea Amintiri din copilărie a marelui povestitor Ion Creangă, îmi imaginam scena desfășurării evenimentelor pe malul Siretului. Ca și Nică mă furișam și eu prin grădinile vecinilor după fructe; nu că nu aveam acasă, dar
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă imnul regelui și icoane în clasă. Într o zi Doamna Învățătoare, Maria Popescu a venit cu o bucată de hârtie albă unsă cu pap, pe care a lipit-o pe harta României și ne-a spus: copii, țara noastă a pierdut acest teritoriu. A fost suficient; am înțeles cu durere că
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
venit cu o bucată de hârtie albă unsă cu pap, pe care a lipit-o pe harta României și ne-a spus: copii, țara noastă a pierdut acest teritoriu. A fost suficient; am înțeles cu durere că am pierdut ceva. Învățătoarea noastră era o femeie frumoasă, minionă și înzestrată cu mult har didactic. Soțul ei, Constantin Popescu, era învățător, iar între 1938 1944 a fost directorul școlii. Locuiau în școală. Aveau un copil cu câțiva ani mai mic decât noi, care
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
care avea un oarecare dezechilibru nervos și mai intra din când în când în clasă cu o riglă mare în mână și lovea la întâmplare pe câte un coleg de al nostru. Ca orice elev în școală primară îmi divinizam învățătoarea. Știa să se apropie de noi și ne urmărea pe fiecare în parte. Uneori mai venea la ore soțul său care preda la clasele mai mari. Îmi amintesc cât de frumos ne-a vorbit într-o zi despre ploaie; cum
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Dumitru Popa, de circa 30 de ani, care m-a primit cu bunăvoință și mi-a făcut cunoștință cu cadrele didactice ale școlii, care erau într-o ședință. La întrebarea mea directă: unde găsesc o gazdă? mi-a răspuns o învățătoare că poate să mă primească ea în gazdă deoarece are o casă mare. Era învățătoarea Geta Arvinte, tânără și foarte drăguță și amabilă. Am mers împreună acasă la ea, mi-a făcut cunoștință cu soțul său, Titi Arvinte, care era
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a făcut cunoștință cu cadrele didactice ale școlii, care erau într-o ședință. La întrebarea mea directă: unde găsesc o gazdă? mi-a răspuns o învățătoare că poate să mă primească ea în gazdă deoarece are o casă mare. Era învățătoarea Geta Arvinte, tânără și foarte drăguță și amabilă. Am mers împreună acasă la ea, mi-a făcut cunoștință cu soțul său, Titi Arvinte, care era șef contabil în sat. Era un bărbat înalt, zvelt și frumos; semăna cu actorul Peter
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
conferențiari sau de profesori, pe care le meritau din plin. Li s-a înmânat Diploma de „Profesor Emeritus” ca o răsplată pentru activitatea științifică și didactică desfășurată. Totdeauna am avut cultul oamenilor mari. Pentru copilul abia pornit pe drumul școlii învățătoarea este „Regina Mamă”, este „Zâna cea bună” care face lumină în viață chiar și în timpul nopții. Mă tem că acest mit dispare. Este considerabil mai mare decât Mitul lui Moș Crăciun, atât de iubit de copii. Este mitul pornirii în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
lungimea poveștii lor. Chelii roșii aspiră razele solare ca niște bureți. Doamne palide cască gura pentru puțin aer, cardiaci congestionați la față stau la umbra fierbinte a unei pietre masive. Batiste șterg transpirații, elevi care înjură în gînd insistența doamnei învățătoare. Eu apăs mereu pălăria de soare din pai românesc și urc metodic scări spre Templul lui Apollo. Nordici ca niște raci fierți zîmbesc tîmp oricărui întîlnit în cale. Oameni buni, ei își împărtășesc bucuria clipei tuturor. Hei, mă salută un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]