2,593 matches
-
mai bun futangiu cu care mi-am tras-o vreodată, a zis Vivian, cu un mârâit lasciv. Oare conversația aia chiar se purta în urechile mele? Oare fusesem târâtă, fără știrea mea, într-un scârbos ménage à trois telefonic, împreună cu șefa mea și cu un seducător decrepit? Era ca un vis oribil, absolut oribil. Mi-am dres glasul. — Îmm, Carl, vrei să-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat cheful, a rânjit, cu răutate, Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e chiar genul tău, a intervenit Vivian, ca să umple tăcerea mea dezgustată. Are picioarele până-n gât și aerul ăla de bibliotecară sexy, cu tot cu ochelari și coc. Ar trebui s-o inviți în oraș când vii încoace. Corzile vocale îmi paralizaseră. șefa mea făcea pe codoașa pentru mine? În fața iubitului ei de ocazie? — Are picioare frumoase, ha? Da, mi-ar face mare plăcere, a răspuns Carl. Poate c-ar trebui să ne vedem în trei. Ce zici? — Trebuie să mai răspund la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în vocea lui Vivian crescuse în intensitate cu vreo câteva octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine, cu motoarele deja ambalate la maximum. De ce nu-mi spui tu ce s-a întâmplat? Acum eu îți dau raportul ție? Of, Doamne. N-avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de biciclete. Rezemată de teracotă, șefa fredona un cântec. Fost basist al trupei de rock Sigma, luă chitara pe care o acordase el Însuși acum câteva săptămâni, când se și angajase să o cumpere la prima chenzină, se așeză apoi pe un scaun și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu nemuritorul vers „Iubito, de departe-ți scriu...” Femeia din vitrină Își vedea nestingherită de lucru. Monta o spirtieră la jumătatea distanței dintre cortul portocaliu și crengile firave ale unui brad din plastic. Totul pe un fundal montan de mucava. Șefa se sătură de cântat chiar după prima strofă. Privea În gol. Nu intra nimeni, nu ieșea nimeni. Piața Carolina era pustie. Cinematograful, Închis pentru renovare și, eventual, privatizare. Puțin mai la dreapta, biserica. Dincolo de ea, nimic. Degetele sale lungi Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu intra nimeni, nu ieșea nimeni. Piața Carolina era pustie. Cinematograful, Închis pentru renovare și, eventual, privatizare. Puțin mai la dreapta, biserica. Dincolo de ea, nimic. Degetele sale lungi Încercau câteva acorduri dintr-un concert de Giuliani. O muzică pe care șefa nu o pricepea, dar nici nu o tulbura decât arareori prin Întrebări scurte la care el răspundea clătinând din cap: „da”, „nu”: N-ați mai plecat, dom' profesor? Aveți vreo veste? E adevărat că...? și așa mai departe. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un aparat ca ăsta? Al dumneavoastră va fi! Se Încruntă. Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot la două zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de orgoliu se impunea, chiar dacă, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cât face cortul? Doamna Corlan făcu ochii mari. El repetă Întrebarea, deși regreta deja gestul. Prea târziu ca să mai dea Înapoi, mai ales că femeia din vitrină Își terminase Între timp lucrul și asista curioasă la discuția lor. Păi... bâigui șefa, vinovată parcă. Îl iau, zise el fără șovăire și fără să fi Înțeles prețul. S-a zis cu Polonia, continuă el În gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el, datoria morală față de sine Însuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Polonia, continuă el În gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el, datoria morală față de sine Însuși să cumpere cortul. Căută să-și compună o mină cât mai destinsă, eliberată de tirania aritmeticii de fiecare zi. Șefa se Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un minunat cort cenușiu. O culoare pe care Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a contrazice bunul-gust, În cazul său remarcat chiar și de doamna Corlan. Și Încă ceva: obiectele din vitrină se puneau În vânzare abia la rearanjarea ei, când devenea anacronică, vetustă, adică peste două, trei luni. Era salvat! Cel din vitrină? Șefa se lumină la față, bucuroasă că i se oferă totuși ocazia să-și dovedească simpatia față de profesorul preferat al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Prilejuri se vor ivi, nu-i vorbă. La o adică l-ar putea vinde, făcând și o reducere de rigoare. Asupra acestui punct urma să mai reflecteze. Articolul cu pricina era Încă la magazin pentru că, Înainte de a se supune ordinelor șefei, Iolanda a călcat În picioare spirtiera, a doborât munții de mucava și a făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În picioare spirtiera, a doborât munții de mucava și a făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu se știa, dar dorea și el din suflet acest lucru. Imaginea femeii plângând de necaz lângă cort i se părea insuportabilă. După ceasul deșteptător Slava care ticăia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea nu avea inimă ci, de necrezut, un sâmbure de cireașă. Sau, și mai bine, o migdală amară. Când ajunsese ea petrecerea era În toi. Râsete, bună dispoziție, antren. Fum, lameuri, coafuri complicate. Uite-o pe Iolanda! Întoarse capul: Era șefa de la „Materna”. Fardată, Încorsetată, de nerecunoscut. Îi zâmbi. Nu erau excluse și alte surprize. Ce căuta ea acolo? Nimic. Venise pur și simplu. Visând totuși la un tren al ei? Câteva perechi dansau. Ascultă o clipă muzica, apoi renunță. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
activități de grup“. Majoritatea pensionarilor din azil erau evrei și mă bucuram în sinea mea că frițul nebunatic își va petrece restul vieții în tabăra inamică. Împreună cu Pete, l-am instalat acolo, iar când am plecat, o bălăcărea pe sora șefă și îi făcea ochi dulci unei fete de culoare care aranja paturile. După asta m-am izolat în apartament. Citeam, ascultam jazz la radio și lipăiam înghețată și supe, singurele mâncăruri pe care le puteam băga în gură. Mă consolam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mult timp. Era înainte de 12. Nu avea rost să mai aștepte. Se îmbrăcă în costum și ajunse rapid la servici. Salve, șefu'! Tot personalul îl copleși cu urale și bucurie. Numai Petru nu. în birou, răbufni: Amanda Castan, noua secretară șefă, cea pe care am angajat-o eu, pentru că tu ai uitat că cealaltă s-a căsătorit, deși ai fost cavaler de onoare, și s-a transferat la o altă filială, a sunat azi să-și ia liber, căci nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
deasupra mea și spune: Te vreau. Și nu am de ce să mă abțin. Aș vrea să leșin. Însă mă adun și spun: Pot să-ți fiu veșnic recunoscătoare sau te pot omorî. Te salvez sau te omor. Iar facem pe șefa? Începe să mă sărute. Ești delicioasă. Înțeleg. Vrei să te răzbuni. Se oprește și mă privește. Nu. Acum nu. Ce vrei? Pe tine. Încep să mă zbat cu toată puterea, folosind resurse ce nu erau în mine până acum. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
imediat cu cine are de-a face, Cosiția îl va striga de-acum Viorel. Toți bărbații aflați în subordinea doamnei Chintal poartă doar unul din umătoarele două nume: o parte din angajați sânt numiți Viorel, ceilalți se simt convocați atunci când șefa lor li se adresează pronunțând Goliath. Pe unii, doamna Chintal îi înghesuie, de ceilalți, aceeași năbădăioasă doamnă se lasă înghesuită. În chip inevitabil, după numai trei zile, Ulpiu devine Viorelul preferat. Lucrul încetează, uneltele sânt părăsite de fiecare dată când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vrea să semnez o felicitare pentru un amărât de la Finanțe care a fost disponibilizat? (Jeff Brooks a plecat de bunăvoie, ni se spune, dar vor Începe disponibilizările forțate cât de curând.) Da. Cel mai recent mesaj este de la Celia Harmsworth, șefa de la Resurse Umane, care-mi spune că șeful meu, Rod Task, a fost nevoit să contramandeze instructajul cu stagiarii de azi de la prânz, aș putea să-i iau eu locul? „Am fi foarte bucuroși să te vedem În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
te joci cu noi!, bustul spune, asemenea botului bont al unei mașinuțe din parcul de distracții, Dă-te din calea mea! Regina posedă un bust și la fel și Celia Harmsworth. —Katherine Reddy, mereu te grăbești, mă ceartă ea. În calitate de șefă a Departamentului de Resurse Umane, Celia este de departe cea mai puțin umană persoană din clădire: fără copii, fără farmec, rece precum o sticlă de Chablis, are talentul de a te face să te simți și inutil, și folosit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de „comportamentul nepotrivit“. Încă nu am primit nici un e-mail de la el. Speranța că Îl va considera pe al meu drept o mostră de excentricitate britanică pălește ca lumina zilei. Pierdută Într-o reverie coșmarescă, nu o observ pe Celia Harmsworth. Șefa de la Resurse Umane Își Întinde un deget osos indicând locul În care și-a Înfipt Ben dinții azi-dimineață. Parcă s-a Întâmplat acum trei vieți. —Ai ceva pe gât, Kate? —A, aia. M-a mușcat ăla mic. Câțiva bărbați așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu mesajul lui Emily Înregistrat, pe care l-am primit de la ea de Crăciun. Pesemne e ora de trezire În Londra. „Hai, mami, puturoaso, o să Întârzii.“ Vocea lui Emily are o notă de mândrie față de misiunea ei: când face pe șefa, are exact vocea mamei ei. Scrutez camera În căutarea semnelor de adulter. Rochia e pe umeraș, pantofii sub scaun, lenjeria Împachetată frumos deasupra. Jack m-a cărat la hotel, m-a dezbrăcat și m-a băgat În pat. Ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Există cineva pe care-mi doresc să-l văd/ Sper ca el/ Să fie cel/ Care va veghea asupra mea“1. 08.33: Sar din lift și mă lovesc direct de Celia Harmsworth. —Ai ceva pe sacou, dragă? se strâmbă șefa de la Resurse Umane. Nu, de fapt, de-abia l-am luat de la curățătorie. Arunc o privire spre umăr și văd o chestie Întinsă pe tot umărul, un epolet din cerealele cu banane ale lui Ben. Nu. Dumnezeule, cum poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
M-am gândit la asta, Kate. Felix e destul de stresat de faptul că eu sunt tot timpul plecată. Eczema i s-a Înrăutățit... Și o iubește pe Anka, chiar o iubește. —Revino-ți, ea e o hoață, iar tu ești șefa ei. La serviciu, nu ai tolera o situație ca asta nici o clipă. —Pot să suport ideea că mă fură, Kate. Dar nu pot suporta ideea de a-mi ști copiii nefericiți. Oricum, destul despre mine. Ce mai faci tu? Inspir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
agenda cu numere de telefon din cap căutând pe cineva care ar putea avea grijă de copii numai azi. (Richard e plecat să prezinte niște planuri pentru o iurtă a meșteșugarilor din Sunderland.) Primul gând: Angela Brunt, vecina mea și șefa Lojei Șorțurilor din cartier. Încep să-i formez numărul, dar brusc Îmi apare imaginea cu fața de Ford Anglia a Angelei, cu farurile aprinse la maximum, când Își dă seama că „zburătoarea la mare altitudine“ de peste drum iese la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de orele de lucru cu efect antisocial și cultura macho constituie Încă factori de reținere În cazul femeilor care candidează pentru aceste slujbe. „Nu este ușor să dezumfli stereotipurile nepotismului practicat Între «băieți» asociate cu Square Mile“, recunoaște Celia Harmsworth, șefa departamentului Resurse Umane de la EMF. Păi, ea chiar ar trebui să știe asta. Să-i văd numele Celiei Într-un articol despre egalitatea sexelor e ca și cum l-aș vedea pe Heinrich Himmler lucrând ca ghid Într-o sinagogă. „Harmsworth a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]