3,030 matches
-
nu se poate mai serios, el o lăsa să cadă. El sau degetele lui acționau într-un mod pasibil de pedeapsă. Oare exista vreun delict mai mare decât ca, din stângăcie sau nesupunându-te ordinului, să lași să cadă în țărâna terenului de instrucție pușcociul, arma, mireasa cu care e logodit soldatul? Cu lopata, unealta propriu-zisă a oricărui om din detașamentul de muncă al Reich-ului, făcea tot ce i se ordona. Reușea să prezinte lopata atât de luminos, încât aceasta stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o sforăială În patu cușcă) că comunicarea lui n-avea bază d-a dreptu, fincă cum, spune-mi și mie, avea să-i pese dă doamna Mariana, dacă io am zis că-l Înteresau decât mașinile filmatoare? Farfarello a mușcat țărâna Înfrângerii! Ai să crezi că, Între puhoiu dă stele, io ieram ca ăla de-a Înghițit lături uscate. Fugi d-acilea. Mandea mi-am uns bostanu cu ulei și l-am pus la treabă de nu părea scăfârlie, ci ventilator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Feerie de iarnă Elena Marin Alexe Ninge tăcut peste satul ce stă amorțit ireal Și curg bobițele albe feeric dansând prin astral Țărâna-nghețată sub lună le este patul și tihna Dar jocul frenetic prin alb nu mai cunoaște odihna Ascult suflarea lor vie în zori când stelele-apun Să-și lepede chipul lucind cuminte-n oglinda de scrum Abia cuprind cu privirea basmul
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu suflet în care asediul tinereții îmi confiscă toată puterea visului, ca nimeni să nu-mi răpească nemurirea?... De parcă glasul meu s-ar opri în adâncuri să poată sprijini lumina geamătului ros de distanțe... ȚĂRÂNA DE ZILE În gustul înserărilor, te-am căutat, să-ți împart iubirea unui vis, ce s-a prelungit între noapte și zi. Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un rugător pământ de regrete. În clipele de timp, lumea banală uita să împartă frumusețile universului. Îngerii, la ceasuri târzii din licorile nopților făceau legământ în iubirea stelară. Sufletul cerului zăcea pe o plapumă albă unde în brațele mele strângeam țărâna de zile alături de privirile uitate. Ele, vor rămâne ca o ruină a dimineților, iar glăsuirile vor lungi acele ferestre albe unde-mi odihnesc nemurirea. Rămân o frumoasă legendă a lumii în care-mi adun lacrimile stelelor, să-mi fie stăpâne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă prin țărâna de dragoste vie, sub un cer de iubire ce-mi știe, și gândul și ziua și CEASUL și TIMPUL și SOMNUL și însăși EXTAZUL, EL știe și vede-n distanțe de ani. Mă las purtată de vreme. Prin culorile universului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
muzica universului pentru a fi cea mai fericită STEA dintre stele, Și nimeni nu te va mai ucide-n cuvinte, și nimeni nu va mai putea să-ți mai facă vre-un rău, deoarece toți vor fi îngropați într-o țărână a UNIVERSULUI, unde Sori te vor proteja pentru o EVADARE ASTRALĂ desprinsă din DUREREA EXTAZULUI RĂUTĂCIUNILE TIMPULUI Nu am desfăcut lumina să văd unde îmi este destinul. Știam despre întuneric că e un Hazard în care zac cei muritori și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
doară, Noaptea unui proces să renască din PASĂREA VIS. Undeva lumea e nebună, undeva îmi este un poem sinucis METAFORA îmi este furată. Dintre mine și DEMONI ei rămân PIATRĂ, și la rândul lor ei se vor renașe din PIATRĂ. Țărâna lor ce se va renaște din țărână. Simfonia de CER prea intrusă în arderea calmă de soare. Din mine se vor renaște sfinți cu aoreole de zare. Dar ei aș dori să mă ajute ca voi să fiți niște morți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
PASĂREA VIS. Undeva lumea e nebună, undeva îmi este un poem sinucis METAFORA îmi este furată. Dintre mine și DEMONI ei rămân PIATRĂ, și la rândul lor ei se vor renașe din PIATRĂ. Țărâna lor ce se va renaște din țărână. Simfonia de CER prea intrusă în arderea calmă de soare. Din mine se vor renaște sfinți cu aoreole de zare. Dar ei aș dori să mă ajute ca voi să fiți niște morți frumoși. Voi ce v-ați înfruptat din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului. UN VISĂTOR MURIBUND DE IUBIRE d-lui actor Ovidiu Cuncea Ne sfâșia pe amândoi tăcerea în aerul descompus al distanței. Dintr-o dată cutremurul sufletului se prefăcuse în dorinința de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete înmugurite peste țărâna inocentă a trecutului albit de perfecțiunea unei lumânări înlăcrimate de înșelăciune. Și eu atunci muream odată cu terminarea unei idei preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Doamne, și ce cărare de înger răstălmăcesc! Nimeni nu percepe de ce nu vreau să merg la uitarea ce doare întâi și apoi moare. De ce nu mai urc pe scara de clopote arse care petrec spre cer toate sufletele viselor? Prin țărâna de trupuri viața mea a rămas pârjolită de Demoni. Numai Dumnezeu mai știe de ce mă plânge universul în lacrimi arse de toamnă, iar sufletul meu e un luceafăr stins într-o încercare a stelelor. SECETA ADEVĂRULUI în memoria Eugeniei Moldoveanu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
albastru o voce se înalță Și-mi prinde trupul adormit în patul alb de scrum Pentru o legendă vie, pe o altă dimineață II Unde mi-e somnul, o dulce mângâiere Din răstignirea visului ca un Boem Carnal, Și în țărâna nopții pe-o rază de mistere. M-aș logodi prin ploaia unui CHIP ASTRAL. Să simt o fericire din aburi de pământ Ce se ridică-n noaptea de ceruri plânse, Unde toți îngerii au făcut legământ Să mă prefac în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
versului sfidat Și din sicriu de soare, să fiu prin Zori, Iubirea din iubire, pe un destin uitat. 01-08-2007, 1454h TĂLPILE TIMPULUI Domnului prof. dr. univ. VICTOR ȘABLIOVSCHI TĂLPILE TIMPULUI Sub tălpi de vis, renasc pământuri de iubire Și din țărâna timpului veciile-s de raze, Prin flori de lună mi-e trupul sfânt de zori Ce-a sfâșiat legenda vie dintr-o eternă oază Sub tălpi de întuneric eu am aprins lumini măiastre Cu AERUL DE CER, să-mi pară
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre. E mult de-aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nalturi. Vor fi și nopți de neuitat Ce-au logodit un filozof nocturn În prea prelinse stele de înalt Cu tâmplele robite-n ani de scrum. El va rămâne-un muritor Din ochii lui minuni de vise I-ar scutura țărâna lui de domn Eterne clipe de iubiri nestinse. Iar eu o ardere de timp Prin lumea plină de dorințe, Un trecător prin vieți de univers Și-n suflet iubirea unei liniști necuprinse. PĂMÂNTUL RĂSTIGNIT PE OAZE Iubitule, să mă arunci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n ploile anilor, printre generații, Să rămân nemurirea CEȚOASĂ DE SORI.... 28-03-1999 SUFLAREA ALBĂSTRITĂ DE GÂNDURI domnului pictor Dabija Dab Poate a fost de-ajuns o singură noapte, Să te privesc ca un luceafăr prin nori, Depărtările, au rămas o țărână de șoapte, Și-n înnoptările albe, o răsfirare de sori... Poate a fost de-ajuns o întâmplare, Ca viața să ne despartă de CÂNTURI Și-n arcuiri de stele, aceeași zare, Te condamnă-n suflarea albăstrită de gânduri... Poate a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vieți Părăsea o eternă iubită. Ele se duc și se vor Nisipul de lună zglobie Cu îngerii demoni la sfatul de dor, Cu îngerii lună pe-o ardere vie. Să plângem în taină Sufletul blând ce-a plecat În țărâna de stele C-un veșnic înnoptat. Să plângem noi oamenii, să plângem În glasul înghețat de erori, Sunt semenii lunii cu aripi de îngeri Uciși în epave de zori. Să plângem în tăcerea de noapte. Să plângem la Dumnezeul din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și de-i furtună și însingurare Eu știu cât plângeți și cât suferiți. Copiii mei să îmi purtați de slujbe, Eu voi fi aproape lângă lăcașul sfânt, Iar îngerii din ceruri vor auzi prin umbre Cum trupul mi se face țărână sub pământ. Și sufletu-mi îmi va pleca la ceruri Unde e liniște și duioșie, Nu voi mai avea nici frigul dintre geruri Și nici durerea dintre veșnicie. NU PLÂNGEȚI în memoria mamei ELENA COSTEA Să nu mă plângeți, mamă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
The Sound and the Fury, Hombre, Sounder, și, brusc, această melasă sedativă. Dacă tot și-a Început cariera cu Faulkner nu văd de ce acum, la apogeu, nu și-ar fi Încheiat-o cu Intruder in the Dust. Adică nechemat În țărînă, pentru cititorul de la pompele funebre care atît așteaptă. Însă, așa cum bănuiți, avionul nu se prăbușește. Pentru că trebuia musai să-l vedem pe De Niro cum a reușit În viață cu automobilul lui cu bord verde și mormanul de bani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
text avînd ca subiect titlul cărții. Mie mi-a căzut litera G. STEJAR, EXTREMĂ URGENȚĂ ! Și cînd te gîndești că Dumnezeu a avut nevoie de șase zile ca să facă lumea. Ar fi putut-o isprăvi mai repede. Deoarece rezultatul din țărînă, creația de vîrf pentru care-au fost modelate celelalte, e destul de deprimant. Ori ne-a mințit ? Și Adam și Eva locuiesc la aceeași adresă? Atunci sîntem coșmarul Tatălui. Creația diavolului, că ăsta umblă cu șerpi și mere, Îi plac fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din rădăcini și baleiară zona cu niște chestii care făceau tic-tic-tic. Găsiră monede, cutii goale de conserve, un revolver de calibrul 32. Orele veniră și se duseră. Soarele Începu să-i bată direct În creștet. Ed munci din greu, trăgînd țărînă pe nas și riscînd să facă insolație. Visele Îi reveniră, gravitînd din nou În jurul lui Inez. Anne, la serbarea școlii Cotillion din Marlborough: au făcut-o Într-un Dodge model 1938. Picioarele lui loveau În portiere. Penny, colega lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-și umple pumnii cu roua lacrimilor și să loveasca zidul, în încercarea de a-l topi cu arsura și durerea lacrimilor ei, însă i-a fost frică să nu rămână iar golită de lacrimi și să se usuce.. uitată în țărână. Ce dor îi era de trandafirașul, rămas captiv în spatele zidului cenușiu. Ce se întâmplase cu el? Oare l-au rapus spinii si cucutele sau arsita verii lungi? Cine știe dacă mai trăia.. Inima i se strânse de durere. Floarea soarelui
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Soție. Mamă. Mamă. În moarte, nu suntem definiți de ceea ce am făcut sau de ceea ce am fost, ci de ceea ce am Însemnat pentru ceilalți. Cât de bine am iubit și cât de bine am fost iubiți. Să nu uit Din țărână venim și-n țărână ne ducem. Cum e când pupi un copil pe obrajii reci. Să-i sun Înapoi pe cei care m-au sunat. 27tc "27" Schimbare de perspectivătc "Schimbare de perspectivă" Perioada de curtare are loc primăvara sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]