29,010 matches
-
etaje din Eton Court, stil New England, cu șase dormitoare, patru băi, holul lambrisat cu lemn de pin și sânge care curge pe pereții bucătăriei, a vândut-o de opt ori în ultimii patru ani. — Trebuie să vă pun pe așteptare două minute, îi spune noului proprietar, și apasă butonul roșu. Helen e îmbrăcată cu taior alb și pantofi asortați, dar nu alb ca zăpada; e mai degrabă albul acela când mergi la schi într-o stațiune de lux din Canada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ziar și zice: Pot să rămână morți o eternitate. Pot să bântuie prin casa aia încă cincizeci de ani de-acum înainte și să zornăie din lanțuri până nu mai pot. Helen Hoover Boyle aruncă o privire spre ledul de așteptare care clipește pe telefon și zice: — Ce-ai găsit ieri la casa spaniolă cu șase dormitoare? Și Mona dă ochii peste cap. Își împinge falca în față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că o să mă protejeze. Cristalul îi lasă o pată umedă, mai închisă la culoare, pe bluza portocalie. — A, și, înainte să pleci, zice Helen, fă-mi și mie legătura cu Billy sau Emily Burrows. Helen apasă butonul cu apel în „așteptare“ și spune „Îmi cer scuze“. Spune că opțiunile sunt destul de clare. Noului proprietar nu-i rămâne decât să se mute, să semneze un document de reziliere, iar problema casei rămâne în seama băncii. Sau, zice eroina noastră, îmi acordați exclusivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
moarte. Găsesc toată povestea în microfilme, rolă după rolă. Faptele, pur și simplu. La început a făcut-o doar ca să-i ajute pe pacienții muribunzi. Lucra într-un spital enorm, pentru bolnavi cronici în vârstă. Oameni care zăceau acolo în așteptarea morții. Renunțând la morfină, tânăra a inventat ceea ce a numit tratamentul cu apă. Pentru a-i curma suferințele, apuci pur și simplu nasul pacientului, astupându-i nările. Îi presezi limba și-i torni apă pe gât. Moartea este o tortură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spații de locuit foarte bune. După cum scrie în Town & Country, șiragurile de perle mari sunt splendide. După cum scrie în Travel & Leisure, un iaht privat ancorat pe țărmurile însorite ale Mediteranei îți oferă relaxarea de care ai nevoie. În sala de așteptare a Agenției Imobiliare Helen Boyle, astea sunt marile știri de care ai parte. Niște subiecte-bombă. Pe măsuța de cafea sunt toate revistele astea pentru oameni cu bani. E și o canapea Chesterfield cu spătarul mare, tapisată cu mătase în dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon să aștepte. Apăs tasta roșie de așteptare. Mona dă ochii peste cap și zice: — Fantoma care mușcă e în casa spaniolă, cum ieși de pe Millstone Boulevard. Începe să scrie ceva cu o cariocă roșie, în așa fel încât cuvintele să se desfășoare în spirală pornind din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
însăși, navigând prin furtuna nimicitoare și întroienirea atotstăpânitoare ce subjugaseră România acelor ani. Am descoperit cu bucurie că autorul era în sală, alături de alți intelectuali ai orașului, încrezători în schimbarea țării. Ne-am întreținut un timp; el vorbindu-mi despre așteptările oamenilor de cultură de la politica liberală, eu evocându-i curajul unor afirmații din romanele sale și verbul incisiv al pieselor de teatru care ajunseseră la public trecând în mod repetat prin furcile caudine ale cenzurii. Mai degrabă retras în spatele condeiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos lîngă cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră în sala de așteptare, caută cu privirea ghișeul, trece pe lîngă cei ce stau la rînd și bagă pe ochiul de fereastră deschis mîna, în care ține banii făcuți sul: Fetița, dă-mi-l pe șaișpe, pentru Valea Brândușelor! Poftim?! se miră casierița, plecîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ori o potolești, ori o întărîți mai rău. Nțt! face Vlad un gest de respingere. Mă liniștesc. De pe-acum?! rîde Mihai. Astea-s intenții pentru mai tîrziu. Poate... simte Vlad nevoia să se mărturisească, să-și reverse din bucuria așteptării -, nu știu cum va evolua, dar poate mă însor: o fată... minunată, am cunoscut-o prin vară, cînd am fost la Iași în delegație; oferă avantaje: condiție materială, origine extra, bătrînul ei, mare doctor ginecolog, îmi poate înlesni transfer la catedră, asistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Înțelege, Mihăiță, este imposibil să ne mai vedem. Începînd de mîine, nici măcar pe lîngă blocul acesta te rog să nu mai treci", i-a spus femeia în ultima noapte cît au stat împreună; o noapte care a trecut chinuitor, cu așteptarea ca în fiecare clipă să se audă bătăi în ușă, pentru că Doamna Ana, cînd s-au întors acasă de la Carul cu Bere, l-a luat de braț și au intrat pe ușa principală. Milițianul care păzea intrarea a vrut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe altarul chirurgiei. Ba nu mai aștept deloc! hotărăște Mihai uitîndu-se la ceas. Dacă vine cursa, o avea atîta minte șoferul să-mi lase geamantanele la bagaje. Salut! Vlad face un gest de salut și se întoarce spre sala de așteptare, în timp ce Mihai încearcă să răzbată prin urma lăsată de Radu de-a curmezișul sulurilor de zăpadă. *** Cînd soneria se aude pentru a treia oară, prelung, Paula strigă un "da" nervos și imediat se ridică din fotoliul în care a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să ne ocupăm de cursa rapidă, c-așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului autogării. Și ce vrei de la mine, Andrei, ce să fac eu?! strigă în telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoferul, obosit, văzîndu-și încet de drum. Mulțumesc de friptură! spune lui Ovidiu, întinzîndu-i farfuria. Spal-o și pe asta face chelnerul semn spre fata care îl ajută. Peste întreaga sală a coborît deja o liniște ca într-o sală de așteptare, noaptea tîrziu. Cei doi copii au adormit în brațele părinților, sugînd din biberoane. Bătrîna și-a înfășat din nou în broboadă cățelușa după ce a hrănit-o cu carne de la o jumătate de pui, strîngînd-o la piept, îngrozită de gîndul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facă nani. Am murmură copilul, ca o completare, apoi, ducîndu-și mîna între picioare, apăsîndu-și-o, se uită fix în ochii mamei, spunînd: Ala! cu un ton de reproș, după care, încremenește cîteva clipe, continuînd să privească în ochii mamei, rămasă în așteptare. Ala murmură el fără convingere, relaxîndu-se. Femeia strînge din buze, caută într-o sacoșă, de unde scoate pantalonași, cu care începe să-l schimbe. Ala murmură copilul, cînd se vede dezbrăcat de pantaloni. Maică-sa îi lipește un vîrf de palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pluguri care fac pîrtie pentru autobuzele de transport local. Spuneți-mi, se adresează Vlad unuia cu șapcă de dispecer ce știți de cursa rapidă? Peste vreo oră va fi aici. Autofreza e plecată de mult. Vlad intră în sala de așteptare și se așază pe o bancă, lîngă calorifer, gîndindu-se ce bine a făcut că nu a mai telefonat la Iași, părinților fetei, să-i mai pună pe gînduri. Cînd cursa va sosi, le va da telefon și-i va informa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sutienul cu buzele, să poți sorbi mamelonul, și-o faci mult, pînă te roagă ea să treci mai departe..." Gura lui Mihai stă deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în așteptare, s-au coborît, atingîndu-i umerii. Degetele lui dibace îi descheie nasturii bluzei, dezbracă bluza și o aruncă peste haina de blană, apoi palmele i se opresc pe mijloc și-l încercuiesc ușor, cu infinită dragoste. "Doamne, e cu putință?!" se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu "îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate mai tîrziu... șoptește. Profesorul termină de citit întregul program de sală cu care îl lovește pe Lazăr peste umăr ca să-l trezească. Frumos program, foarte frumos! Bine întocmit, ba chiar foarte bine! Are, dacă vrei, și sînt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simte acum, aici, în combinat frumos gest, definitoriu pentru un tînăr. Dar am impresia că mai definitorie pentru dumneavoastră, îl acuză Brîndușa, înfuriată de-a binelea este renunțarea aceasta! Am înțeles de ce țipați cînd am venit: prietena v-a înșelat așteptarea, nu a plecat la drum, iar dumneata bați în retragere acum, preferi să stai aici, la căldură, deși știi că ai resurse să preiei comanda acțiunii de destroienire!... Știi ce mi-ar fi plăcut, tovarășe Vlad, spune Brîndușa cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simte genunchii primiți între ai femeii, printr-un gest de invitație plină de curtuoazia născută din dorință. Ostenit, Mihai se sprijină pe coate și caută să întîlnească ochii femeii de sub el: au o privire limpede și clară, stînd într-o așteptare încordată. Gura ei senzuală, cu buzele umede, lăsate intredeschise, răsuflă greu, ca după un efort. Pieptul i se ridică și coboară, atingîndu-l pe al lui Mihai cu mameloanele tari. Te rog! șoptește mai mult din buze Maria. Nu... clatină ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alta. Oroarea aceea îngrozitoare a faptului ginecologic. Filmele de groază moderne sunt numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre dragi. Pur și simplu, au întors pe dos tot ce înseamnă biologie feminină. Așa că, în așteptarea lucrurilor ce vor veni, pregătește-te pentru aceste două genuri de oroare și asociază-le în mintea ta. Astfel, asistând la una dintre reprezentațiile date de Carol, vei putea să te liniștești la gândul că, de fapt, acel murmur mozolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în Muswell Hill. Carol fusese o singură dată la el, din cauza unui acces de tuse seacă. Se gândise că e doctorul ideal pentru Dan din momentul în care îl văzuse ițindu-și capul teșit pe ușa care dădea spre sala de așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Vocea profesorului câștiga în viteză, la fel ca trenul. Reușea - încă o dată - să mă reducă la tăcere. — Mai bine să călătorești plin de speranță decât să ajungi la destinație. Nu ești de acord? Mesajul transmis de acest citat în legătură cu valoarea așteptărilor poate fi transpus în toate domeniile vieții, nu-i așa? Mi se pare că fraza asta din... a cui e, apropo? Chiar nu-mi amintesc... ne transmite ceva în legătură cu valoarea poveștilor, nu ți se pare? Ne arată caracterul pozitiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aibă „pacienți“ simbolici. Acești „pacienți“ (în realitate, niște fire colorate) trebuiau transportați apoi la spitalul potrivit (de fapt, un tufiș) pentru tratament. Pe drum apăreau diferite ocazii de a spori fondurile pentru tratament sau, dimpotrivă, de a mări intervalul de așteptare pentru pacienți, dacă se întâmpla să se afunde în mocirla birocratică (de data asta, o mocirlă adevărată). Purtând cagulele portocalii, medicii generaliști se luptau cu hărțile și busolele. Noroc că îl aveau pe Alan. Cu ajutorul acestuia, reușiseră măcar să ducă „pacienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care Masher Morton, numărul opt al celor de la Wanderers, își băgase capul între coapsele lor tari. Șaisprezece bărbați erau adunați la un loc, șaisprezece perechi de ochi cercetau gazonul în căutarea mingii și treizeci și două de ghete tropăiau în așteptarea momentului în care mingea va fi găsită și va ieși la iveală. — A fost îngrozitor, Alan. Nu-mi mai trecuse niciodată prin cap așa ceva. Nu m-am mai gândit până acum la grămadă ca la o chestie sexuală. Mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]