9,352 matches
-
de 3 Na/2 K. Concentrația normală de K în ser este 3,5-5,0 mEq/l. Necesarul zilnic de potasiu este de aproximativ 50-100 mEq/zi, și este adus de fructe proaspete și uscate, legume, carne. Potasiul ingerat este absorbit în totalitate (100 %) la nivel intestinal. în condiții de echilibru a K în organism, 80-90 % din aportul de K este eliminat pe cale renală, 10-15 % pe cale intestinală, 2-5 % prin transpirație. Pierderile de K prin transpirație sunt minime. Pierderile de potasiu prin
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
oncologie, hematologie și în bolile autoimune. Este un agent alkilant, care inhibă transcripția și replicarea ADN-ului, ducând astfel la moartea celulară. CYC este activă în special asupra celulelor aflate în faza de sinteză a ADN. 2. Farmacocinetică: CYC se absoarbe bine pe cale orală. Se leagă puțin de proteinele plasmatice. T1/2 este 7 ore. Este metabolizată de către ficat. Iperita fosforamidică este principalul metabolit activ, iar acroleina este metabolitul urotoxic. Trece bariera hemato-encefalică, precum și pe cea placentară; de asemenea se elimină
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală, cu substitutele ei: maternitatea, rodirea vegetală. Același scop polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță, imprecisă. Ciclul Când vioarele tăcură se cufundă în muzică, lux, visare vagă. Poezia instrumentelor muzicale (viori, întristate mandoline, flautul magic) vine din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca și pentru Stefan
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
un alert memorial de călătorie, De la Bârca la Viena și înapoi (1982). Vajnic publicist, și-a strâns o parte din torențiala lui producție în câteva volume compacte. Poetul stă pe un vulcan în continuă erupție, e aruncat în slavă și absorbit în viscerele de foc - o păpușă în mâna propriului temperament, care nu suferă decât de prea mult. Prea mult - din orice, lipsuri ca și însușiri. [...] Păunescu s-a aruncat asupra poeziei cu dezlănțuirea cu care, de obicei, se dezleagă cuvintele
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
aglutinează timpii, cum remarca Mircea Zaciu. Treptat, prin reluări de fragmente și prin reflectare de sine, narațiunea se blochează. În locul ei se construiește un spațiu complicat care e spațiul propriu al literaturii. Întregul proces are și caracter polemic. Ceea ce se absoarbe în text este universul romanului realist: acesta există în carte și, totodată, e negat. Cititorul asistă la alchimia prin care obiectul se preface în descriere, întâmplarea în frază. Totul e însoțit de comentariul ironic nu al povestitorului, ci al personajelor
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că un sacrilegiu moral, dar entuziasmându-i pe Proust și pe Barrès, românul Le Visage émerveillé adopta formulă notației de jurnal, expunând, într-o proza cu tușa diafana, impresionista, candid, dar ardent senzitiva, erosul reprimat al
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
mai degrabă că sociologia reprezintă încă o colecție de proiecte metodologice (școli) care se exclud unele pe celelalte și au rămas mai degrabă la stadiul de intenție, propuneri de direcții explicative, înalt personalizate, care nu par a fi fost suficient absorbite de practica explicativă a comunității într-o paradigmă unică. Cu alte cuvinte, sociologia, la nivelul ei teoretic și metodologic cel mai abstract, reprezintă nu o paradigmă comună de gândire, ci o colecție de „clasici” care propun proiecte de construcție a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diferită de cea în contextul căreia au fost elaborate aceste texte. Mesajul transmis de marea majoritate a cărților dedicate sociologiei ca disciplină științifică este că, în fapt, nu există un corp de metode de gândire științifică suficient de general acceptate, absorbite în modul standard de gândire al comunității sociologilor, și care să reprezinte o paradigmă în jurul căreia să se constituie o disciplină științifică matură. Întreaga lucrare a pornit de la o ipoteză generală: în ciuda aparenței, sociologia actuală a început să constituie deja
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
serie de finalități laterale (asigurări sociale, asistență sanitară, creșe, facilități de petrecere a timpului liber și a concediului), dar și unele limitări, restricții care să elimine sau să minimizeze posibilul impact negativ, dezorganizator al sferei muncii asupra sa (să nu absoarbă excesiv de mult timp și energie, să nu inducă tensiuni și conflicte în viața de familie etc.). O activitate oarecare nu poate depăși anumite limite în ceea ce privește consumurile economice pe care le presupune. Altfel, ea ar deveni excesiv de costisitoare pentru colectivitate, consumând
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mobilizarea unor resurse economice și tehnologice; o altă parte însă rămâne necontracarată, ea afectând resursele altor sisteme: degradează solul (resursa esențială a agriculturii), distruge viața în ape, degradează în general mediul ca sursă complexă a vieții umane. Activitatea unei întreprinderi absoarbe cea mai mare parte a timpului și energiei personalului său, afectând astfel celelalte sfere ale vieții acestuia (viața de familie, viața personală) care au, de asemenea, nevoie de timp și energie. Costurile indirecte se referă atât la consumarea unor resurse
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-l poate contracara decât în mod incomplet. La aceste explicații se poate adăuga însă și o alta, din perspectiva discutată în acest capitol: incertitudinea caracteristică produselor decizionale în condiții limitate de cunoaștere. În aceste condiții, incertitudinea nu poate fi complet absorbită prin actul decizional; ea are însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare” a soluțiilor adoptate sunt asemenea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
agricultură și materii prime; sectorul secundar - industrie; sectorul terțiar - servicii. Analizele economice au scos în evidență un model general al dezvoltării acestor sectoare. Orice economie are dezvoltate, într-o oarecare măsură, toate sectoarele. La primul grad de dezvoltare, sectorul primar absoarbe cea mai mare cantitate din energia socială: majoritatea populației active este ocupată în acest sector, aici producându-se cea mai mare parte din produsul global. După ce productivitatea muncii a ajuns la un nivel suficient de ridicat în sectorul primar, încât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din produsul global. După ce productivitatea muncii a ajuns la un nivel suficient de ridicat în sectorul primar, încât este posibilă eliberarea unei părți tot mai mari a forței de muncă din acest sector, sectorul secundar începe să se dezvolte masiv, absorbind cea mai mare parte a efortului comunității. În fine, când eficiența acestuia ajunge la o anumită valoare, se creează posibilitatea ca sectorul terțiar să se dezvolte cu prioritate, sectorul primar și cel secundar putând asigura nevoile comunității cu un efort
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
concluzie că, pentru ca decizia să fie certă, fiecare fază a procesului decizional - formularea problemei, identificarea soluțiilor alternative, evaluarea și ierarhizarea lor - trebuie să se finalizeze într-un produs cert. În faza propriu-zisă a luării deciziei, incertitudinea inițială a fost complet absorbită prin procedee cognitive, decizia fiind luată în condiții de certitudine, prin tehnici raționale de tip analitic. Or, tocmai din acest punct de vedere apare încă o limitare structurală a modelului analitic în ambele variante ale sale. El presupune că, prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trata cu mijloace cognitive și îi face dificilă decizia, fiind în același timp responsabilă de perturbări importante în funcționarea sa. Din acest motiv, el este forțat să dezvolte activități de minimizare a consecințelor disfuncționale ale acesteia, să încerce chiar să absoarbă cât mai mult din incertitudinea în exces prin mijloace extracognitive. Rezolvarea acestor două probleme nu este absolut separată, soluțiile lor interacționând. Teoriile deciziei, atât cele clasice, cât și cele actuale, își concentrează atenția asupra primei probleme. Cea de-a doua
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu reveniri și reconsiderări pe baza cunoștințelor acumulate. Optimalitatea este deci realizată aici mai mult tendențial, prin reconsiderări succesive. În ultimele decenii, tocmai în această direcție au fost dezvoltate modelele decizionale, asumându-se o incertitudine care nu poate fi complet absorbită la un moment dat. Modelul clasic al deciziei considera decizia ca un proces unic, strict delimitat în timp: începe cu o problemă de soluționat, în condiții de incertitudine, și sfârșește cu identificarea cu mijloace raționale a celei mai bune soluții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
competenței”. Acesta reprezintă învestirea competenței cu o valoare superioară celei pe care o are în realitate. Competența reprezintă o procedură cognitivă de decizie la care se adaugă destul de frecvent și o anumită componentă charismatică, a cărei funcție este de a absorbi incertitudinea celui care deleagă autoritatea. Un caz interesant de acest gen este modul în care este utilizată uneori știința. Nu de puține ori, știința însăși este învestită cu plusvaloare, rezultatele sale fiind prezentate ca mult mai sigure decât sunt în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
probleme extrem de complexe, asociate cu un grad ridicat de incertitudine, devin relativ simplu de soluționat de către persoane fără o specializare ridicată, prin aplicarea de norme. Specific acestei tehnici este că decizia este asociată cu un grad ridicat de certitudine. Norma absoarbe incertitudinea. Decizia de a accepta o cerere de înfiere, dacă s-ar baza pe o analiză efectivă a perspectivelor familiilor, ar fi extrem de incertă; dacă se bazează însă pe aplicarea unor norme clare, poate deveni absolut certă. Incertitudinea poate persista
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relațiilor lor. Aceste relații materiale nu sunt altceva decât formele necesare în care se realizează activitatea lor materială și individuală” (Marx și Engels, 1968, pp. 414-415). Se poate deci spune că nu societatea însăși reprezintă o realitate supraindividuală care îi absoarbe și asimilează complet pe indivizi, ci indivizii își fac și refac în continuu viața socială, dar acest act de producție nu este universal. El variază în funcție de condițiile particulare în care se desfășoară viața socială. Aceste condiții particulare sunt determinante. Presupunând
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
apa să nu fie oprită în șanțuri de morarii din satele de sus, bărbații încalecă și, înarmați cu ce le cade în mână, merg în susul apei Buzăului să împiedice nelegiuirea. Nici vorbă însă de apă în râu, niciunde. Narația e absorbită de descripția peisajului nisipos, dezolant și a verii toride. Părăsit de nevastă, Enea Lelea stă toată noaptea de Anul Nou singur. După ce bea o cană de vin, adoarme și visează. Îl trezește un strigăt de spaimă, de pe urma căruia nu se
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
tânăr ce nu izbutește nimic din ce își pune în gând nu încadrează un spectacol al răsturnărilor și prefacerilor social-istorice, iar romanul nu devine o cronică sau o frescă, cu toate că dezvăluie unele consecințe ale procesului de restructurare socială. Istoria e absorbită de geografie. Discontinuă, istorisirea e o succesiune de momente, de frânturi de viață, un potpuriu de situații, un caleidoscop. Plecat din satul de baștină, copil, Ion Mohreanu, pierzându-și tatăl, își ia lumea în cap, intră slugă la stăpân, prilej
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
în care indivizii au atitudini diferite cu privire la politicile pe care doresc să le implementeze. Aceștia ar putea să fie în dezacord în ceea ce privește, de exemplu, viteza cu care să se facă privatizarea, sau mărimea părții de produs intern care să fie absorbită de taxarea și cheltuiala guvernului, sau măsura în care deciziile de politică externă ar trebui coordonate cu alte națiuni aliate. Mai mult chiar, aceștia ar putea să fie în dezacord cu privire la unii lideri politici locali, sau la unele partide desemnate
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
decidem ce fel de date să colectăm, unde să le colectăm și cum să le colectăm. Aceasta este tema prezentului curs. Aceasta se referă la probleme legate de operaționalizare, de selectarea observațiilor și de tehnicile de colectare de date. Colectarea absoarbe o bună parte din timpul și banii alocați unui proiect de cercetare. Adesea, ne trebuie luni ca să intervievăm funcționarii de stat, sau să facem un sondaj și să codificăm răspunsurile a mii de indivizi, sau să citim toate documentele pertinente
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
până la ciclicitatea astronomică, acestea antrenând, succesiv sau chiar simultan, o foame frenetică de trăire și, concomitent, spaima îmbătrânirii, teama de ruină și mortificare. Poeta aude respirația secundelor, „plămânii de lupi suri”, lacul - din recuzita romantică - se preface într-un ceasornic absorbind lucrurile, lumina însăși poate fi „îmbătrânită”. De altfel întreaga natură este antropomorfă printr-o abundentă atribuire metaforică: hainele albesc la cusături, pleoapa cerului cerne cenușă, văzduhul mîngâie. Dar, prin supralicitare, procedeul devine manieră și își pierde din prospețime. Simțind capcana
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]