6,323 matches
-
apărută la Piatră Neamț, săptămânal, între 1990 și 1993, cu subtitlul „Ziar independent de atitudine și informație”, secretar de redacție fiind Emil Nicolae. Rubrici: „Gură presei”, „Cultură - orizontul supraviețuirii”, „Am citit pentru dumneavoastră”, „Lumea pe fata”, „Lumea pe dos”, „Asaltul absurdului”. Versurile sunt semnate de Petre Stoica și Adrian Ălui Gheorghe, publicistica de Dorin Tudoran, Mircea Cărtărescu, Cristian Livescu, A. Simion, Dan Mohanu, Dan Iacob, Marius Alexianu, Emil Nicolae, Eduard Covali. Rubrică „Am citit pentru dumneavoastră” prezintă cărțile Nomenklatura de Mihai
ACŢIUNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285165_a_286494]
-
rafinată subtilitate, În America, la „Vatra Românească” reprezintă Încă o treaptă către monografia comunității române din Lumea Nouă, recomandîndu-l pe Alexandru Nemoianu ca pe un virtual autor al ei. Gheorghe I. Florescu ROGER KIRK, MIRCEA RĂCEANU, România Împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului 1985-1989, Editura Silex, București, 1995, 366 p. În rîndurile ce urmează, propunem o prezentare mai puțin obișnuită: recenzia unei cărți pe care n-o putem recomanda călduros lecturii publicului larg pentru că, pur și simplu, nu se mai găsește decît În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
această categorie: suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale, imixtiunea Securității În toate aspectele vieții individuale, omnipotența Statului, incarnat de figura lui Ceaușescu, totul fondat pe o ideologie de tip național-comunist. Din această perspectivă, multe dintre misperceptions sînt perfect explicabile. Desigur, Diplomația absurdului se referă exclusiv la perioada comunistă, Însă există suficiente date care să sugereze că unele dintre aceste concepții eronate se manifestă și În prezent. Așadar, nu ar fi vorba de o trăsătură specifică diplomației din România lui Ceaușescu, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și cele urbane, raționale adoptate În relațiile cu exteriorul, parcă uitîndu-se că un comportament de tipul acesta, perfect identificabil, suscită mari Întrebări din partea interlocutorilor externi. Iată că am ajuns În punctul din care putem argumenta utilitatea unei recitiri a Diplomației absurdului. În relațiile bilaterale cu Statele Unite, România a reușit să depășească punctul mort În care s-a aflat pînă În 2001 (analizat succint de Mircea Răceanu În articolul citat din Sfera Politicii) și, conjugînd o situație internațională favorabilă cu unele demersuri
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un eventual moment de criză la care ar duce acumularea unor poziții de tipul celor citate mai sus. Revenind la cartea lui Răceanu și Kirk, trebuie să subliniem unele elemente care Îi conferă o savoare specială. În primul rînd, Diplomația absurdului ne permite să aruncăm o privire În interiorul unei structuri destul de opace atît atunci, cît și acum - aceea a Ministerului de Externe - și să asistăm la acapararea sa de către Securitate, fapt cu totul nefast pentru calitatea activității. În plus, facem cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Foreword” by Congressman Philip M. Crane, Washington, DC, Selous Foundation Press, 1987, precum și prima traducere: Un Ambasador American Între Departamentul de Stat și Clanul Ceaușescu, 1981-1985, Jon Dumitru Verlag, München, 1989; Roger Kirk și Mircea Răceanu, România Împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului, 1985-1989, traducere de Melania Stela Radulescu, Editura Silex, București, 1995, passim. Vezi și ediția americană: Romania versus the United States. Diplomacy of the Absurd, 1985-1989, St. Martin’s Press, New York, 1994; Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, „România”, de la New York la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dintr-o perspectivă comic-ironică, dar, datorită dimensiunii autobiografice, se aude în subtext vocea unui moralist nostalgic, neînțeles de lumea meschină în care trăiește. Uneori apar ecouri din proza urmuziană, cum ar fi în Alegeri libere, unde există un savuros portret absurd al unui primar. M. a mai scris cărți de versuri pentru copii, a îngrijit o ediție din epigramele lui Cincinat Pavelescu și a tradus mai ales din autori francezi (La Fontaine, Racine, Hugo) și sovietici. SCRIERI: O picătură de parfum
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
60 sunt marcate de scăderile decurgând din compromisurile specifice epocii. O mențiune specială merită Ucigașul și floarea (1970), un „antiroman aleatoriu și polițist în urmărirea ideii”, un fel de parabolă ambiguă, cu instrumentar radical modernist. E o narațiune de aparență absurdă, urmuziană, etalând, după cum semnala Mircea Iorgulescu, „o zeflemea sarcastică în marginea unor lucruri foarte grave: războiul, umilirea individului, tehnocrația și esența umană” ca expresie a „unei exasperări existențiale, transpuse cu mijloacele grotescului și ale absurdului”. Eseistica lui M., cultivată cu
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
E o narațiune de aparență absurdă, urmuziană, etalând, după cum semnala Mircea Iorgulescu, „o zeflemea sarcastică în marginea unor lucruri foarte grave: războiul, umilirea individului, tehnocrația și esența umană” ca expresie a „unei exasperări existențiale, transpuse cu mijloacele grotescului și ale absurdului”. Eseistica lui M., cultivată cu precădere în ultimul deceniu, nu e propriu-zis literatură, dar nici discurs științific sau filosofic în sens strict, și nici publicistică obișnuită. Întrunind trăsături proprii fiecăruia dintre cele trei domenii, ea învederează în primul rând marca
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
reflectă dual prin perspectiva din care este percepută: cea a discipolului său și cea a faptelor săvârșite de el însuși într-un târg prăfuit din Moldova. Este un bun prilej de a crea personaje și situații grotești, anunțând parcă literatura absurdului. Apetența pentru dilemele existențiale își află apogeul în Tezaur bolnav. Căutarea, aspirația către cunoașterea de sine este plasată într-un mediu intelectual, ceea ce amplifică neliniștile, zbuciumul unei conștiințe dornice să-și înțeleagă propriile limite și să le depășească. Manuel Darie
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
Am lăsat în urmă/ frânghii sângerate de gleznele mele,/ A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte./ Munții, prăbușiți spre a-mi opri pribegia,/ pe care i-am luat/ și rezimându-i sub nori/ de veghe i-am pus drumului meu”. Jurnal absurd (2001) este un roman autobiografic - naratorul-protagonist este Florica Rogin - tot despre timp și despre forța sa distructivă. SCRIERI: Freamăt, pref. Al. A. Philippide, București, 1967; Povestea neauzită, București, 1968; Fiica lui Janus, București, 1975; Bună ziua, istorie, București, 1978; O fată
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
Rogin - tot despre timp și despre forța sa distructivă. SCRIERI: Freamăt, pref. Al. A. Philippide, București, 1967; Povestea neauzită, București, 1968; Fiica lui Janus, București, 1975; Bună ziua, istorie, București, 1978; O fată imposibilă, București, 1985; Lacrima incașului, București, 1993; Jurnal absurd, București, 2001. Traduceri: Eva Curie, O viață închinată științei, umanismului și păcii - Marie Curie, pref. trad., București, 1987. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Freamăt”, GL, 1968, 12; Emil Manu, „Freamăt”, F, 1968, 8; Aura Pană, Discuții, IL, 1969, 5; Nichita Stănescu
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
o expresivitate frustă, alteori o simplitate și o ingenuitate ambiguă, de joc de copii. Structura este adesea narativă, dar narațiunea nu este decât veșmântul unei alegorii, al cărei sens rămâne obscur sau poate fi doar unul din semnele neliniștitoare ale absurdului. Al doilea volum, Către Ieronim (1970), marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism „elementar”. Erotismul - imposibil, tragic, funest - devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
romantismul funebru se convertesc în plângeri ale neputinței și agoniei morale; orașul plin de morți, crimele săvârșite pe stradă sau străzile goale pe care defilează doar umbre, oameni scormonind pământul, muntele închis cu sârmă ghimpată sunt imagini ale unei apocalipse absurde, care, treptat, va pierde „tot neamul”: „Liniște. Începutul sfârșitului,/ O groapă adâncă se sapă încet, încet,/ Și din când în când cade pământul pe cineva/ Care moare înăbușit.// Tot neamul scormonește cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu,/ Fără
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
enorme făcute În mecanizare, infrastructură și cercetare agronomică. Paradoxal, succesele Înregistrate au fost de domeniul conducerii tradiționale a statului. Acesta a reușit să colecteze suficiente grâne pentru a impune o industrializare rapidă, chiar dacă se confrunta În același timp cu cazuri absurde de ineficiență, producții stagnante și dezastru ecologic. De asemenea, statul a reușit, cu costuri umane mari, să elimine baza socială a opoziției publice organizate În rândul populației rurale. Pe de altă parte, capacitatea statului de a-și realiza visul privind
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
încercare ambițioasă de teatru în teatru, bazat pe principiul ambiguității, al lipsei de unitate și consistență a personajului, a timpului și a spațiului dramatic. La lectură, piesa pare totuși destul de firavă ca structură dramatică, lipsindu-i autentica forță beckettiană a absurdului, spre care doar aspiră. Trei cărți ale lui I. ar putea foarte bine să aparțină oricăreia dintre literaturile central ori est-europene: Povestiri din Medio Monte (2000), Casa din Piața Gorky (2001) și Vacek (2002). Ele sunt legate de destinul orășelului
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
poate nega însă este faptul că manifestările I. de L. au creat ambianța propice pentru afirmarea unui număr apreciabil de studenți care vor deveni nume cunoscute. Revistele care i-au oglindit orientarea au fost „Falanga”, seria 1926-1929 („revistă gălăgioasă și absurdă” - aprecia G. Călinescu), și „Buletinul Institutului de Literatură” (1921-1929). Alte reviste care au susținut Institutul au fost „Flamura” (Craiova), „Miorița”, „Clipa”. Repere bibliografice: Institutul de Literatură. Statutul constitutiv, București, 1922; I. Valerian, De vorbă cu dl. Mihail Dragomirescu, VL, 1926
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
secvențe din „comedia” vieții într-o manieră definită prin simplitate (structurarea piesei în două părți), accesibilitate a conflictului („cazuri de conștiință” prezentate într-un context cotidian), știință a dozării efectelor etc. Începuturile lui datează din anii ’60, vădind influența teatrului absurd, cu afinități mai degrabă pentru tensiunea pieselor lui Samuel Beckett decât față de orizontul parabolic al creațiilor lui Eugen Ionescu. „Uitate” prin arhivele secretariatelor literare, dintr-o simptomatică teamă față de presupusul lor caracter subversiv, textele dovedesc subtilitate și capacitate de a
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
IONESCU, Stejar (10.IV.1898, Corbu Vechi, j. Brăila - 28.VI.1928, Slănic-Moldova), prozator. O prezență aparte era I. în cercul „Vieții românești” de la Iași. Retras, tăcut, cu un aer visător, tânărul redactor se făcuse iubit printre confrați. Moartea lui absurdă, într-un accident de mașină survenit între Târgu Ocna și Slănic-Moldova, a produs consternare și multă tristețe. După un an, lângă mormântul lui își punea capăt zilelor soția scriitorului, Alexandra. I. a copilărit la Sinaia, unde se mutaseră părinții, Adela
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
acela despre barocul cărților populare inculcat prin lectură auditoriului țărănesc, în timp ce altele propun interpretări plauzibile, cum ar fi aceea referitoare la Țiganiada de I. Budai-Deleanu ca poem epic burlesc, lipsit de o dimensiune eroică sau miraculoasă și învederând o viziune absurdă asupra lumii. În ciuda unor exagerări și imprecizii, lucrarea, contestată în ce privește modelul teoretic avansat și teza generală a unității stilistice a operelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, se impune prin bogăția informației și verva demonstrației, incitând
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
Tratat asupra vițeilor la poarta nouă. Lumea într-o luni (1993), Primăvara, când înmuguresc câinii (1998) - se situează la jumătatea drumului între satiră, farsă, fabulă umoristică și proză de observație morală. Modelul I.L. Caragiale se simte pretutindeni printre rânduri. Valorizarea absurdului din mica lume provincială trimite la literatura lui Teodor Mazilu și Ion Băieșu, în fine, intuiția fantasticului, a terifiantului și spectaculosului în situațiile banale ale vieții arată bune lecturi, asumate, din Eugen Ionescu, Marin Sorescu și alți scriitori din secolul
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
o notă de parodie și fantastic ce vine dinspre teatrul ionescian. Toți indivizii, copleșiți de destinul lor existențial, nu găsesc altă soluție de salvare decât fuga în închipuirile pe care și le plăsmuiesc, evaziunea într-o utopie ce merge spre absurd și grotesc. Având în față două modele celebre (I.L. Caragiale și Eugen Ionescu), I. se descurcă bine, inteligent, cu haz și har, înseninând într-o oarecare măsură tragicul din „râsu-plânsu” specific și trăgând comedia, adică petrecerea cu vorbe, spre zona
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă și un aberant spirit de inițiativă plusul de gogomănie, mărunții birocrați (Boiangiu, din Trăsura la scară, Berzea, din Aprilie, dimineața), figurând impostura agresivă, sunt rostiți de un limbaj de lemn, care se vede
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
de medicină și unul de farmacie. Personaj romantic, straniu, byronian - un fel de dandy tragic -, I. s-a sinucis, aparent fără vreun motiv (se poate bănui unul sentimental), la douăzeci și doi de ani, într-un gest de frondă împotriva absurdului existențial, după ce își anunțase intenția prietenilor și familiei și după ce efectuase câteva vizite ritualice de despărțire; gestul e amânat din cauza concertului unui pianist celebru în epocă, Walter Gieseking. A publicat în „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”, eseuri și poezii, acestea
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]