3,948 matches
-
modelândule eficient; * operațională: în sensul că strategia trebuie să reunească mai multe operații didactice, să le coreleze între ele și să le expoateze la maximum în vederea generării efectelor scontate; * metodologică: ansamblul metodelor și procedeelor metodice consonante și compatibile reciproc. În accepțiunea de „mod de gândire și de acțiune”, strategia didactică se impune ca un mod de abordare a unei situații care, își asociază un mod de acțiune în vederea rezolvării corecte a unei situații. Din această perspectivă reprezintă un mod de gândire
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
teoretică și practică. Cei mai mulți dintre autorii studiați, preocupați de problema învățării, cu diferitele ei tipuri, sunt unanimi în a considera învățarea ca dobândirea de către individ a unor forme noi de comportare, ca urmare a repetării situațiilor sau a exersării. În accepțiunea acestora, învățarea este un fenomen comun atât lumii animale cât și celei umane. La om însă, învățarea constă în modificarea intenționată a conduitei care se produce atât pe calea dobândirii experienței individuale cât și pe cea a dobândirii experienței sociale
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
8]. Necesitatea abordării interdisciplinare a conținuturilor derivă din aceea a cuprinderii integrale a fenomenelor, a corelării informațiilor specifice unor domenii diferite, din trebuința de a forma la elevi o viziune unitară, integratoare asupra lumii. Conceptul de interdisciplinaritate acoperă, deci, atât accepțiunea de principiu, cât și cea de modalitate de organizare a conținuturilor. El a fost definit din două perspective: epistemologică și pragmatică. În [8], autoarea exemplifică cele două perspective prin două citate: -pentru viziunea epistemologică: “În sensul larg al termenului, interdisciplionaritatea
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
explorarea detaliului. Ultimul schimb al pedalei de rezonanță activat pe acordul în f al măsurii 29, precum și asocierea acestuia cu folosirea surdinei pe parcursul următoarelor două măsuri, expunând rezonanța aceleiași armonii de vor facilita crearea unui amplu efect de ecou, cu accepțiuni profunde la nivelul imaginii conceptuale. Astfel, proiecția acestuia în finalul preludiului ne apare ca un gest de adâncă venerație ce răzbate peste veacuri, adresându-se unei culturi de o incomensurabilă valoare. III.2. Voiles (Pânze) Instabilitatea acestei viziuni ce pare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
comuniune directă cu ambiguitatea semnificației titlului ce succede aceste pagini. O accentuată nuanță improvizatorică derivă din suprapunerea diferitelor planuri ritmice ale țesăturii de discurs, a căror configurație imprevizibilă se asociază cu dimensiunea variabilă a ipostazelor aceleiași idei melodice. Cele două accepțiuni semantice ale traducerii cuvântului voiles - pânze și voaluri își află deopotrivă „mobilul” inspirației în mediul artistic frecventat de Debussy la cumpăna dintre secole. Considerând prima dintre acestea, respectiv cea de „pânze”, imaginile vizuale corespondente pot fi considerate peisajele marine ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
melopee tânguitoare cu un evident caracter modal - eolian pe re; pedala sonoră, stabilind disonanțe sau relaxări armonice în raport cu evoluțiile celorlalte două planuri. Ritmul iambic al motivului ostinato, metafora „pașilor” stăpâniți de ezitare, apare proiectat ca o formulă expresivă încărcată de accepțiuni estetice, calitate semnalată cu elocvență de indicația suplimentară care o însoțește Ce rythme doit avoir la valeur sonore d'un fond de paysage triste et glacé (Acest ritm trebuie să aibă valoarea sonoră a unui peisaj trist și înghețat). De
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
armonice. De asemenea, prezența surdinei asigură premisele redării optime a diferenței dinamice indicată între planuri, în condițiile în care rezonanța tremolo-ului trebuie menținută în mod constant la un nivel dinamic extrem de redus (pp). Secunda mare, element figurativ investit cu accepțiuni esențiale la nivel semantic, intervine odată cu apariția unui nou motiv, marcat plaintif et lointain (tânguitor și îndepărtat). Stridența pregnantă a acestui nou tip de parafonie marchează o treaptă superioară în ierarhia elementelor și mijloacelor de limbaj puse în slujba descriptivului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
celei maghiare! De ce nu iau atitudine cei de la Bruxelles față de tendințele evidente de autonomie și secesiune ale secuilor din județele Covasna, Harghita și Mureș? De când un prim-ministru al Ungariei, vine în aceste ținuturi ale României, în mod frecvent, fără accepțiunea poporului nostru, a conducerii de stat și debitează cu ocazia unor reuniuni secuiești o serie de idei separatiste, incitând la secesiune și în final la dezmembrarea Statului Național Unitar Român. Cei de la Poarta Europeană tac, nu suflă o vorbă, ziarele
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în „illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp odată și cu indicele localizării acțiunii într-un sat, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că . În accepțiune kantiană, spațiul este o realitate empirică având o identitate transcedentală: „el nu este nimic de îndată ce se elimină condiția posibilității oricărei experiențe” (I. Kant, 1787, citat J. Benedek, 2000, p. 6). Tot I. Kant precizează că : Personajele sunt organizate, la nivelul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de un roman. Se poate distinge un dispozitiv de autoficțiune centrat pe ficționalizare care duce către vocile sau perspectivele narative, un dispozitiv care procedează către o veritabilă invenție a personalității unui autor sub propriul nume. Vincent Colonna integrează această ultimă accepțiune a autoficțiunii în teza sa intitulată Autoficțiunea. Eseu despre ficționalizarea sinelui în literatură (1989), insistând pe noțiunea de invenție. Pentru el o operă de autoficțiune este o operă prin care un scriitor își inventează o personalitate și o existență, conservându
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
răsucire PICIOARE: îndoire, întindere, depărtare, apropiere, ridicare pe vârfuri, coborâre, balansare, rotare, răsucire, ridicare TRUNCHI: ducere, îndoire, îndreptare, aplecare, răsucire, aplecare răsucită, îndoire răsucită, rotare CAP: aplecare, răsucire, rotare 3.3.2. Exercițiul În gimnastică termenul de exercițiu are două accepțiuni: exercițiu fizic definit drept „o acțiune motrică cu valoare instrumentală, conceput și programat în vederea realizării obiectivelor proprii diferitelor activități motrice” (A. Dragnea, A. Bota, 1999, p. 209). „înlănțuirea mai multor elemente structurate într-un mod unitar, putând fi efectuat individual
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
Ministerul Educației Naționale (cum se numea la momentul elaborării acestora instituția) în Curriculum-ul Național. Termenul paradigmă (lat. paradigma = exemplu) a fost introdus în limbajul științei de către R. Merton, în 1952, prin lucrarea sa Social Theory and Social Structure, cu accepțiunea de "expunere clară a unei presupoziții, a unor concepte și enunțuri". T. Kuhn, în The Structure of Scientific Revolution atribuie termenului paradigmă sensul de "realizare științifică exemplară care, pe o perioadă, orientează activitatea unui grup de cercetători"5. Kuhn sugerează
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
condițiile în care guvernul controlează politica monetară, principala amenințare în acest domeniu a devenit inflația. Întotdeauna și pretutindeni guvernul a fost principala cauză a deprecierii monetare"996. Da! Inflația este un fenomen politic pentru că și banii sunt un fenomen politic. Accepțiunea de "politic" poartă cu sine un dublu înțeles . Cel antic, folosit de Aristotel în sensul de categorie largă, socială, ce a rezultat din cooperarea oamenilor în legătură cu acțiunea economică, cât și înțelesul de instrument aflat la dispoziția instituțiilor statului modern, organizat
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
o piatră foarte solidă la temelia lui, și anume o nouă constituție. Redactarea și aprobarea "pactului fundamental" descătușa noi energii ținute în frâu atâta vreme și crea posibilitatea exprimării viziunii, a direcției pe care trebuia să o ia România în accepțiunea celor aflați în poziții decizionale. Perioada ce a urmat este una în care, prin luări de poziție, intervenții de la tribuna Parlamentului și articole de presă, partidele politice românești se defineau tot mai mult. Practic, grupările politice de mai târziu prind
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
de la tribuna Parlamentului și articole de presă, partidele politice românești se defineau tot mai mult. Practic, grupările politice de mai târziu prind contur și încep să se diferențieze unele de altele, chiar dacă acum nu putem vorbi de partide politice în accepțiunea de astăzi. Setul de valori pe care unii sau alții le vehiculează după 1866 sunt anunțate. într-un fel cât se poate de deschis, în cadrul dezbaterilor care au loc în jurul Constituției. Una dintre problemele delicate pe care noul regim politic
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
la 7/19 decembrie, se atrăgea atenția asupra existenței, în spațiul public românesc, a unor idei și tendințe anarhice care puteau pune în pericol, în viziunea lui, viitorul statului român 79, prin publicații precum Constituționarul se revenea nu întâmplător asupra accepțiunii pe care o avea în concepția conservatorilor termenul de progres 80. Conștienți de impactul pe care-l putea avea presa asupra imaginii unui om politic, ziare precum cel menționat anterior realizau o încadrare perfectă a lui Gr.M. Sturdza, susținut pentru
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
A. Rosetti, adică cei care altădată erau oarecum izolați pentru radicalismul lor, demonstrau, prin luările de poziție de acum, gradul lor de maturitate politică, pledând pentru instituirea unui consens politic și o trecere în plan secund a vechilor dispute. În accepțiunea lor, consensul trebuia să existe și în perioada ce urma actului de la 11 februarie și cu toate acestea ideea de a exista doar două partide politice din care unul să-i regrupeze pe "moraliști" și celălalt pe "cei pătați" era
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
abordarea saussuriană a frazei: "Saussure n-a ignorat fraza, dar se vede că îl punea în mare dificultate din moment ce o expedia la "vorbire", ceea ce nu rezolvă nimic." (Probleme de lingvistică generală, p. 56). Benveniste pare foarte aproape de Saussure: "Sensul" (în accepțiune semantică [...]) se realizează în și printr-o formă specifică, sintagma, spre deosebire de semiotic care se definește printr-o relație de paradigmă. Pe de o parte, substituția, pe de altă parte, conexiunea, iată cele două operații tipice și complementare. (Benveniste 2000: 193
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fi comunicarea cross culturală, comunicarea internațională sau globală, relațiile interculturale. Toate aceste noțiuni au fost subsumate unui concept mai larg, acela de Comunicare interculturală. Termenul de comunicare internațională se referă la studiul fluxului de comunicare media între țări. O altă accepțiune a termenului vizează studiul comparativ al sistemelor comunicaționale în masă și studiul comunicării între guverne naționale. Comunicarea internațională se ocupă de putere, politică, procesul influenței asupra altor națiuni-state. Comunicarea globală face trimitere la studiul transferului informațiilor, datelor, opiniilor și valorilor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
adică reprezintă un ansamblu de fenomene sociale care nu caracterizează un organism social determinat, ci ele se întind pe spații care depășesc teritoriul național și se manifestă în perioade de timp care depășesc istoria unei singure societăți. Avantajul unei asemenea accepțiuni este faptul că este argument suficient pentru o egalitate a culturilor diferite și evită întoarcerea spre un concept etnic al națiunilor, punând totodată bazele unei structuri politice supranaționale. Relevanța cadrului general european, și prin extensie planetar, face rațională reacția Europei
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
deci de modele care permit organizarea și canalizarea relațiilor pragmatice și imaginare conținute în diferitele existențe. Această perspectivă permite conceperea relației individ-societate-lume în baza unei unități cultura ale cărei elemente esențiale sunt codul și modelele. Ea poate fi aplicată oricărei accepțiuni a termenului de cultură, însă în același timp legile schimbului nu pot fi înțelese doar în baza afirmării relațiilor polarizatoare și transformatoare care fac să comunice între ele constituentele subsistemului. Conform afirmațiilor lui Edgar Morin, la nivel sociologic, odată cu studiul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
culturale care va avea ca noțiuni de bază descentralizarea unei politici culturale diversificate, dezvoltarea culturală având ca punct de plecare creativitatea indivizilor și a grupurilor, politica de comunicare și relațiile dintre indivizi, mișcările democrației culturale etc. Cultura primește, în această accepțiune, o dimensiune globalizantă, care permite ca știința sau existența să comunice atât în opere artistice cât și în purtătorul de cuvânt care îl comunică pe un alt individ, sau în dialog. 2.15. Funcționarea ternară a culturii Jean Caune propune
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
va trimite fie la persoana care a ținut condeiul, care a scris opera, fie la personajul care se consideră responsabil pentru această operă, care își pune numele pe ea (fie el și un pseudonim), care o prezintă publicului. Aceste două accepțiuni au în comun faptul că înscriu subiectul în instituția literară. Pentru a clarifica lucrurile, vom disocia în "subiectul vorbitor", individul care a produs opera, două instanțe: omul cu stare civilă, cu o familie, cu sănătatea lui etc. și scriitorul care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest lucru, L arată că se distanțează de punctul de vedere absurd al lui E. Ducrot atribuie acestui punct de vedere clar eronat, pus în scenă prin enunțarea ironică, numele de "enunțător". Este clar că sursa echivocului este aici această accepțiune a termenului "enunțător", în virtutea faptului că ea nu corespunde valorii obișnuite a "enunțătorului" în lingvistică. În următorul extras din Candid, Voltaire evocă, în manieră ironică, bătălia dintre bulgari și abari: Mai întâi tunurile au doborât cam șase mii de inși
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
confundăm întâmplarea (evenimentele povestite) cu povestirea, adică textul care consemnează această întâmplare, nici cu narațiunea, actul enunțării care a produs povestirea. Reluăm aici terminologia lui G. Genette (Nouveau discours du récit, p. 10). În capitolul al doilea, vom introduce o accepțiune total diferită a "povestirii". 77 Beaumarchais, Nunta lui Figaro (trad. de Anda Boldur, Valentin Lipatti), Editura pentru Literatură, București, 1967,p. 144. 78 Beaumarchais, Nunta lui Figaro (trad. de Anda Boldur, Valentin Lipatti), Editura pentru Literatură, București, 1967,p. 142
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]