41,563 matches
-
că a investit dolari, nu lei, deși în realitate a investit numai talent. Principalul său merit îl constituie restaurarea condiției actorului. În spectacolul său, actorul este din nou rege, ca în vremurile bune ale teatrului. Depinde numai de el, de actor, dacă își poartă cu demnitate coroana sau abdică... Mircea Rusu, acest Jack Nicholson al nostru, care nu joacă niciodată exterior, care cheltuiește ceva din propria lui ființă jucând, s-a depășit de data aceasta pe sine, făcând un Protasov de
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
O contribuție importantă la frumusețea spectacolului o au decorurile, costumele, luminile și muzica. Știind cît de dificilă și trudnică e munca acestor profesioniști, s-ar fi cuvenit să numesc aici întreaga echipă. Dar nu mi-ar mai rămîne loc pentru actori, și ei fac, în primul rînd, evenimentul. Revelația e Mircea Rusu, care se alătură cu acest Fedea Protasov al său marilor actori români de azi. El înțelege și trăiește vîrsta spirituală critică a personajului, are înzestrarea și inteligența artistică de
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
profesioniști, s-ar fi cuvenit să numesc aici întreaga echipă. Dar nu mi-ar mai rămîne loc pentru actori, și ei fac, în primul rînd, evenimentul. Revelația e Mircea Rusu, care se alătură cu acest Fedea Protasov al său marilor actori români de azi. El înțelege și trăiește vîrsta spirituală critică a personajului, are înzestrarea și inteligența artistică de a-l face credibil de la început pînă la sfîrșit, evitînd capcana "rusismelor" patetice. Cu cîtă muncă a ajuns și se menține pe
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
clipă, efortul fizic considerabil nu-i taie suflul, e de acolo. Mircea Rusu e Fedea Protasov, într-o creație de maestru. Impecabili în roluri sînt și Ilinca Tomoroveanu, Simona Bondoc, Mircea Albulescu, Doru Ana, Alexandru Bindea, Marius Bodochi. Față de acești actori cu talent și experiență, cu dicție bună și mișcare scenică nuanțată, diletantismul unor tineri se vede mai abitir. O eroare mi s-a părut distribuirea Mariei Buză în Mașa, un rol complicat, pentru care nu e de ajuns să știi
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
mai putem vorbi de armonizare ci mai degrabă de discrepanțe și inadecvări. Interpreții tineri nu conving nici unul și cel mai puțin interpreta Mașei. Este frumoasă, ce e drept, și are voce, dar e crispată și exterioară. Frământările ei sunt strigate. Actorii maturi, în schimb, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Alexandru Bindea sunt toți la ei acasă în rolurile lor. De fapt, spectacolul de la Național cu Cadavrul viu se reazemă în creația actoricească a lui Mircea Rusu, unul din actorii români
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
strigate. Actorii maturi, în schimb, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Alexandru Bindea sunt toți la ei acasă în rolurile lor. De fapt, spectacolul de la Național cu Cadavrul viu se reazemă în creația actoricească a lui Mircea Rusu, unul din actorii români de azi cu mari resurse, folosite prea puțin de teatrele noastre și de cinematografie, atâta câtă mai avem. Ar putea să joace orice. Performanța sa din Cadavrul viu este de a fi construit cu discreție un Protasov memorabil. Drama
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
dezlege de orice obligație, de el însuși, care-i este povară, crezînd că așa o face fericită. În spectacolul de la Teatrul Național din București rolul lui Protasov (singurul cu greutate în dramă) e interpretat de Mircea Rusu. După părerea mea, actorul își joacă excepțional personajul. Nu e deloc simplu. Din cel puțin două motive. Întîi, dată fiind lungimea și complexitatea rolului. Aproape trei ore, Protasov n-are timp să răsufle. Rolul merge în crescendo. De pe la jumătatea piesei înainte, Protasov e singurul
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
merge în crescendo. De pe la jumătatea piesei înainte, Protasov e singurul care contează pe scenă. El ține în spate spectacolul. Mircea Rusu face un rol de dramă psihologică, dar cu elemente de comedie. Era în intenția lui Tolstoi să amestece registrele. Actorul e patetic, dar și comic; măsoară exact trecerea de la gravitate la farsă; în prăbușire, găsește mereu cuvinte sau gesturi spirituale care amintesc de condiția lui de om citit, de intelectual; glisînd astfel între atitudini sufletești opuse, nu pierde niciodată pasul
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
om citit, de intelectual; glisînd astfel între atitudini sufletești opuse, nu pierde niciodată pasul, nu face să scadă tensiunea, e intens, arzător, teribil. Lucru cu atît mai remarcabil, cu cît la noi nu se mai joacă demult teatru realist și actorii au uitat să fie veridici psihologic ori comportamental. Al doilea motiv de dificultate este că Mircea Rusu nu e ajutat de partenerii de spectacol. Dacă actorii cu experiență (Mircea Albulescu, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu și Alexandru Bindea, care ratează, din
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
mai remarcabil, cu cît la noi nu se mai joacă demult teatru realist și actorii au uitat să fie veridici psihologic ori comportamental. Al doilea motiv de dificultate este că Mircea Rusu nu e ajutat de partenerii de spectacol. Dacă actorii cu experiență (Mircea Albulescu, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu și Alexandru Bindea, care ratează, din păcate, finalul) au, fiecare, momentul lor, realizat cu măiestrie, îi întorc bine, profesional, replicile și-l susțin (de aceea scena de la începutul părții a doua cu
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
aveau însemnătatea lor) și cu stîngăcii scenografice (neoane deasupra tablourilor de pe pereți!), spectacolul a sfîrșit prin a mă obosi. El se poate, cred, lucra, strînge, ritma (atenție la excesivele coruri de și de la țigani!). Nu știu ce e de făcut cu unii actori. Nu-i văd capabili să se îndrepte. Să nu uit: foarte frumoasă e muzica lui Nicu Alifantis. Lăudabil în tot cazul efortul regizorului și al Naționalului de a pune în scenă o piesă enormă (din toate punctele de vedere) ca
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
mă revolt. Un teatru ar trebui să aibă o strategie pe termen lung, pe cinci-șase ani. Numai așa poți să ajungi la un adevăr cu o trupă stabilă. E din ce în ce mai greu să te poți gîndi la ce lucrează astăzi un actor, ce ar trebui să facă peste un an, cînd să se oprească, cînd să schimbe registrul. Clipa e esențială în meseria asta care depinde foarte tare de biologic. După destui ani țin foarte tare la trupa "Odeonului" și la sală
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
cînd să se oprească, cînd să schimbe registrul. Clipa e esențială în meseria asta care depinde foarte tare de biologic. După destui ani țin foarte tare la trupa "Odeonului" și la sală. Sînt două lucruri FRUMOASE. A avea grijă de actori, a medita chiar la condiția actorului nu este o preocupare socială, este chiar esența teatrului. Mă străduiesc acum să îndepărtez confuzia și falsul mai mult decît să construiesc. Cred că se joacă acum mize mai grave decît succesul unui spectacol
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
schimbe registrul. Clipa e esențială în meseria asta care depinde foarte tare de biologic. După destui ani țin foarte tare la trupa "Odeonului" și la sală. Sînt două lucruri FRUMOASE. A avea grijă de actori, a medita chiar la condiția actorului nu este o preocupare socială, este chiar esența teatrului. Mă străduiesc acum să îndepărtez confuzia și falsul mai mult decît să construiesc. Cred că se joacă acum mize mai grave decît succesul unui spectacol. Teatrul are un ritm asupra căruia
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Pavel Șușară Săptămînile trecute s-a petrecut un eveniment care ar fi meritat un alt destin mediatic, măcar și numai pentru proba de vigilență la care au fost obligați - și pe care, evident, au trecut-o cu bine - cîțiva actori ai vieții noastre artistice și pentru reacția ,,patriotică" pe care el a stîrnit-o din partea acestora în perspectiva unei solide culturi a reflexului condiționat. Dar, pentru că povestea este scurtă, banală și hilară, ea poate fi rememorată în cîteva cuvinte. Totul s-
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
Charlie Kaufman: un scenariu construit parcă de un magician ce s-a amuzat să telescopeze mai multe lumi una în alta. Devoalările producîndu-se pe rînd sau simultan, ca într-un joc pirandellian de oglinzi paralele în care se reflectă deopotrivă actorii și personajele, eroii și spectatorii. Centrele de gravitate se configurează treptat, constînd din fulgurante sugestii despre ideea de manipulare și instinctele sexuale primare, angoasa complexelor personale și dorința universală de a fi altcineva, marota celebrității cu orice preț chiar și
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
preț chiar și pentru cîteva minute, etc. Un păpușar devenit șomer își găsește de lucru ca sortator la stupidul etaj 7 1/2 (!) al unui impozant imobil. Aici descoperă o portiță secretă. Nimic altceva decît un tunel spre mintea celebrului actor John Malkovich, care începe să fie "vizitat" de oricine dorește și plătește o taxă. Căci o colegă de serviciu (interpretă, fascinanta Catherine Keener) pune pe roate o mică afacere. Lucrurile se complică, starul ajungînd să fie folosit ca mediu pentru
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
fruntea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Maiorescu îl numește la 26 iunie/8 iulie 1888 pe Caragiale ca director al Teatrului Național. Bacalbașa, care i-a fost constant ostil dramaturgului, afirmă că numirea a fost nefericită, Caragiale neavînd autoritate asupra actorilor (cărora, pînă mai ieri, le fusese un fel de coleg), unii dintre cei mai importanți (Gr. Manolescu, Aristița Romanescu, C. Nottara) părăsind teatrul, pe scena căruia se jucau numai biete farse și în fața scaunelor goale. În Viața lui Caragiale, Cioculescu
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
se jucau numai biete farse și în fața scaunelor goale. În Viața lui Caragiale, Cioculescu demonstrează că, de fapt, directorul (de aici apelativul de mai tîrziu "Her Direktor") dovedise capacități organizatorice și administrative, că repertoriul subțire i-a fost impus de actori, directorul izbutind să joace și o piesă remarcabilă. Apoi, marele dramaturg a devenit beneficiarul moștenirii Mamuloaiei, pe care a chivernisit-o cît îi îngăduiau predispozițiile sale de petrecăreț. Tot în 1888, pe vremea cînd primar era nou-numitul Take Protopopescu, a
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
poezia poetului și preotului englez John Donne (1572-1631). Fiind vorba despre moarte, despre o suferință cumplită și incurabilă, despre singurătatea unui intelectual fin la sfîrșit de secol 20, despre o răvășeală atît de profundă într-o situație limită, cred că actorul are nevoie de curaj și nebunie ca să te poți apropia de un personaj aflat într-o asemenea stare. Și nu poți sta doar în proximitatea lui. Trebuie să ți-l asumi cu totul, să traversezi încercările suferinței, ale conviețuirii cu
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
totul, să traversezi încercările suferinței, ale conviețuirii cu atingerea morții. În alt secol, lumea a fost impresionată de boala incurabilă - nu exista încă tratament pentru tuberculoză - a Violetei din Traviata lui Verdi, o boală la "modă" atunci. Sigur că un actor joacă în principiu orice: și un nebun, și un criminal, și un homosexual fără să fie, dincolo de ficțiune, așa ceva. Important și valoros este cum! face asta. Eu am citit textul: este o dramă răscolitoare scrisă, acut și actual. Doamna profesor
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
aflăm în Spitalul de urgență, aici cred că s-a petrecut o fractură în spectacol. Pare că regizoarea Cătălina Buzoianu a neglijat planul secund din Spirit. Acesta însă s-a dezvoltat nociv și în contra montării. Este vorba despre grupul de actori care joacă doctori, personal auxiliar în spital, studenții doamnei Bearing ș.a.m.d. În text este vorba despre superficialitate dar, atenție, într-o clinică prestigioasă, unde studenții trebuie să îndeplinească niște condiții pentru a ajunge în preajma unei somități medicale, ca
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
doar versnisaj spectacolul prin care ea a fost prezentată publicului, s-ar putea defini, în primul rînd, ca un moment artistic de natură sincretică în care au intrat deopotrivă elemente scenice (în regia lui Chris Simion și prin participarea tinerilor actori Tania Popa, Monica Davidescu, Rădița Roșu, Adriana Drăguț și Mihăiță Calotă), elemente de artă video, prin filmul care o urmărea pe artistă în timpul lucrului chiar la obiectul expus, componente lirico-narative prin recitalurile din Shakespeare și din Nichita Stănescu și, evident
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
de filme. Acum șapte ani, în 1994, m-am hotărât să fac un film despre cum sunt privite evenimentele din decembrie '89 și ianuarie '90 din România în Occident. Filmul acesta se numește actualmente Manipularea, filmarea lui a început cu actori francezi și români și echipă franco-română în noiembrie '99, s-a întrerupt în decembrie '99 și sper să se reia și să îl termin în curând. Ce m-a determinat pe mine, regizor român stabilit în străinătate, să aleg acest
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
Nicolae Manolescu În 1982 am văzut la New York un spectacol cu Othello în regia nu mai știu cui, dar cu cîțiva mari actori, între care Christopher Plummer. Avusese succes de public și, deși se juca pe Broadway, în zona cea mai conformistă, avusese și trecere la critică. O cronică din New York Times, de nu greșesc, îmi atrăsese atenția asupra lui. Spectacolul s-a
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]