3,955 matches
-
ci- se vede - finalitatea fundamentală. Zilnic, s-a stabilit, se va face revizia igienică și estetică a elevilor, iar sâmbăta elevii vor participa la o acțiune generală de curățenie a clasei lor și a școlii. Ideea de autogospodărire are deci adânci rădăcini în școala noastră. Se mai recomandă încurajarea lecturii elevilor, învățarea de cântece și jocuri cu „maiștrii” de educație fizică și muzică. Duminica, elevii vin de la ora nouă la școală, „îmbrăcați de sărbătoare”, cu scopul de a „petrece împreună câtva
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
realistă despre căile concrete de acțiune, Legea Serviciului Social dedică un capitol special instrumentului de acțiune: Căminul Cultural. Legea prevedea înființarea în fiecare sat a unui cămin cultural (la orașe, cămine culturale orășenești) cu scopul de a ajuta, întări și adânci acțiunile instituțiilor sociale, de a coordona și unifica toate activitățile desfășurate în sat, promovând o cultură a sănătății (preîntâmpinarea și combaterea bolilor, încurajarea educației fizice în rândurile poporului), o cultură a muncii (îndrumarea către o mai bună producție), o cultură
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
autotorturează, retrasează granițele unei identități care se dovedește a fi de fiecare dată alta. Tocmai pentru că e în permanență altul, autocunoașterea e un infern. „Am o nesfârșită capacitate de a converti totul în suferință, sau mai curând de a-mi adânci orice suferință. / Zămislire a durerilor” (I, 33). O suferință care devine ură de sine. Explorarea de sine nu lasă loc nici unei utopii și finalitatea ei este autodistrugerea deliberată, ca șansă pentru întemeiere: „Sunt succesiunea stărilor mele, umorilor mele; îmi caut
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
misterios, mai depărtat de «viață»” (I, 33). Cert este că, aflat în afara Paradisului, nu-i rămâne decât să exploreze Infernul, să producă, adică, suferință: „Am o nesfârșită capacitate de a converti totul în suferință, sau, mai curând, de a-mi adânci orice suferință. / Zămislire a durerilor” (I, 33). Ura de sine capătă, astfel, forma unei întemeieri. Îi urăște pe cei din jur nu mai mult decât se urăște pe sine, își neagă rădăcinile nu mai mult decât se neagă pe sine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai bătrîna, croită dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spus asta... numai că această așteptare începe să miroasă a lehamite... Lumea, deja a început să miroase a renunțare... Și tu știi ce înseamnă asta... Și eu nu vreau... mai bine să miros a glonț... (presiunea sonoră dispare; Octav își adîncește îngenuncherea; din cort, iese Groparul, îl privește cu înțelegere) Groparul: (ridicîndu-l și cîntînd foarte încet) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (apoi, înțelegînd situația în care se află, cîntă din ce în ce mai tare, amestecat cu un rîs și o voioșie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înșine. Practic, atît prima seară, cît și dosarele securității din a doua întîlnire, care se vor dovedi mai tîrziu a fi dosare cu foi albe, nu sunt altceva decît semne imaginare ale trecutului, menite a deturna existența cotidiană și a adînci privirea înlăuntru. Iar sondarea merge dincolo de spațiul rampei, teatrul pare că se deschide infinit, ajungînd la noi, cei din sală. În ultimele zece minute, ca într-o piesă de Pirandello, personajele recunosc a fi personaje, cheamă în scenă autorul și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
țîța mai mare..., ci o clinică de mare chirurgie... și se operează pe suflet... și doare... Cine rezistă, bine..., cine nu, nu... Foarte bine!" Să-și cumpere o oglinjoară, să se uite în ea... și să trăiască fericit pînă a adînci bătrînețe... Gh. P. unu: Dom' doctor Gh. Popescu, eu nu mai vreau să fiu Gh. Popescu... Vă rog să mă operați de Gh. Popescu... Gh. P. doi: Ușor de zis... Pentru că operația asta se face fără anestezie... Gh. P. unu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nr.: (nu înțelege) Da..., poate că asta ar fi soluția... (pauză îndelungată; "lectorii" răsfoiesc extrem de concentrați dosarele; ritmul răsfoirii e din ce în ce mai agitat și pe bandă foșnetul se transformă într-un soi de vînt; numai Trimisul lui Dumnezeu e liniștit și adîncit în Biblie; Plutonierul, și el liniștit, își face pasiența) Plutonierul: (după un timp) Mamă, ce vînt de plictiseală...! Ce vînt de plictiseală... hai că tot eu vă salvez... Va să zică eu eram într-o cameră vecină cu cea a anchetatorului și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
peste tabloul nevrotic menționat s-a dezvoltat și o stare depresivă care a favorizat apariția unui complex de inferioritate, bolnava trăind dureros această „situație” a intimității sale biologice. Tratamentul medical al nevrozei depresive nu a schimbat practic cu nimic situația, adâncind „criza morală” a bolnavei. Vaginismul și dispareunia au continuat să se mențină. Neavând o relație stabilă de cuplu, nici biologic și aici psihomoral, am căutat să găsim explicația cazului, reluând anamneza bolnavei. A.B. relatează că tulburările au apărut în
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
în palma ta încremenită,/ să ți-o încălzesc cu sărutări,/ lumini de lebede să-și ia zborul/ din singuraticele lumânări" (Sărbătoare") Poetul ține făclia unei creații de substanță de-a lungul a patruzeci de ani de existență poetică, dimensionând lumea, adâncind motive și teme specifice poeziei contemporane. Poetul se identifică cu suferința întregii umanități: "N-am cunoscut decât vârtejul frunzelor/ Pe-o Europă cuprinsă de flăcări/ Ascuns după gratii de lacrimi,/ simțeam la călcâi legănată/ Ghiuleaua tăcută a lumii/ Veacul de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bisericilor goale/ aș crea o lume după capul meu/ în care gândul serii să nu se mai răscoale". Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat al versurilor de debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care discursul poetic este aforistic și demonstrativ: "A te ridica până la ideea de copac până la capăt,/ a te ridica până la ideea de monstru până la capăt" ("Conștiința"). "Scrisorile de dragoste" revin la sentimentul timpului, al metamorfozelor, al plictisului și al angoasei adâncite în ciclul intitulat "Recviem",vibrație surdă cu lucide observații legate de existența mamei, care în clipa aceasta a dispărut: "Nu-mi vine să cred/ nu că eu nu te văd/ ci că tu nu mă vezi,/ dulcea mea moartă,/ fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se ospătează din plin "și vinul să rămână, până la urmă drept/ Cel mal frumos al mesei, să fie dat de-a dura/ și aruncat cu cana bărbaților pe piept,/ și-aprins de la țigară și dominat cu gura". Poemul "Nisipurile" se adâncește treptat într-un univers torențial, pentru ca apoi, în versuri tulburătoare, tonul să devină apocaliptic. Imaginile sunt expresioniste, nisipul se extinde cosmic. O stare frenetică de curgere prin an creează poetului o neliniște, pentru că, așa cum moartea constituie sfârșitul unui ciclu, și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cele mai acute probleme ale omului, de marile mituri ale acestuia"2. "Fântâna somnambulă" debutează cu un crez de viață efervescentă, o viață a începuturilor ("Râu"). Viața astfel simbolizată presupune tumult sufletesc exteriorizat în crispări dureroase care se vor adânci în poemul "Cicatrice". Aici, suferința capătă dimensiunile calvarului; așa se și explică invocarea lui Isus, simbol al suferinței umane "Dumnezeule, sunt cel mai puțin vinovat,/ Stăm cu capetele aplecate și ne rugăm,/ în baie apa picură nemotivat,/ în mine se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-a nins și stâlpii/ de cărămidă roșie și focul de lumânări nesigur/ Și noi, adică nimeni, și ei, adică nimeni,/ și dumnezeu, adică însuși frigul." În acest dialog cu divinul, Adrian Păunescu debutează arghezian, dar suferința eșecului, sfâșierea neputinței se adâncește la dimensiuni blagiene ("Psalm"). Sentimentul naturii se include și el în confesiunea furtunoasă a poetului. Natura se extinde pentru a putea cuprinde eul său tumultuos. Poemul "O toamnă" ne trimite la Bacovia prin acel sentiment de sfârșit de lume: Spui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța, adevărul, sublimul, harul de-a spune, de a te îndoi, de a fi prezent, de a fi viu,) se fac simțite. Tensiunea se întețește retoric
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și versurile publicate în 1955 și volumul antologic "Versuri alese", vom sublinia că prezența lui în epocă va contribui la orientarea poeziei spre un univers interior, inedit. Radu Boureanu, în "Cheile somnului", manifestă aplecarea spre elementul pictural, ce se va adânci în "Inimă desenată". Poetul comentează tablouri celebre de Grigorescu, Andreescu, Pallady, Băncilă și preferă aducerea unor imagini biblice și mitologice, atingând starea de veghe și de vis. În culori molatice și linii unduioase este exprimat și sentimentul iubirii: Pe șoldul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pauze și cu lungi discuții în care ne învârteam în jurul aceluiași subiect." (Iarina Aliteea Zăvoianu) "Tot ceea ce începe are și un sfârșit, dar în fiecare sfârșit se ascunde un nou început." (Flavia Balaș) "Legăturile între temele abordate ar putea fi adâncite și mai mult și un alt punct ce ar putea fi îmbunătățit este implicarea auditoriului." (Radu Băltean) Considerați necesară și oportună o integrare a abordării de tip transdisciplinar în programa școlară oficială? De ce? Consider că ar fi oportună, pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
țările sărace, subdezvoltate, în orbita sistemului comercial occidental, pentru a extinde piețele occidentale în profitul țărilor dezvoltate, ceea ce nu diferă ca scopuri cu perioada colonială”. Alți autori, Korten (1995), Cohen (1998), critică Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, care au adâncit dependența postcolonialistă a țărilor în curs de dezvoltare, au încurajat corupția generalizată în gestionarea fondurilor la nivelul receptorilor sau au creat forme parazitare, intermediare, prin care este derulată asistența externă. Bauer (1972) și (1975) are o poziție critică referitor la
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
o reverberație de dangăt de clopot: "răsturnarea clepsidrei este o tragedie" .Ce rămâne? Respectul și considerația e o floare rară... Cine ești tu cel care ești, și unde ești, când nimic nu este? Dăruirea prin care omul-artist se străduiește să adâncească misterele lumii trecătoare, sporește sacrul din univers. Noi jucăm, dar cărțile le amestecă destinul, cum spunea Schopenhauer. Există oameni care mai repede "se simt" decât "se înțeleg". Alexa Visarion a fost și rămâne unul dintre puținii oameni cu care am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenografia lui Vittorio Holtier, iar de stil și limbaj cu actorii Cristina Tacoi și Mircea Anghelescu, tensionează interior, cu o gestică sobră și expresivă, dar și cu o rostire vibrantă, un spectacol dificil și ambițios, în care fiecare clipă se adâncește în destin, cu disperarea unei tragice interogații. (Ion Cocora) Un spectacol original, incitant, profund, în perimetrul actual al teatrului românesc. (Horia Lovinescu) Vinovatul de Ion Băieșu pe scena teatrului Nottara impune un nume care va avea un cuvânt greu în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
citește". Concluziile încă nu s-au definit înlăuntrul meu dar ele au apărut într-un scenariu de film care pornește de la o piesă de Ion Băieșu. Am refăcut acest scenariu refuzat altădată, nu încer când să-l adaptez evenimentelor, ci adâncindu-i semnificațiile. El se intitulează: Vinovatul. Deci nu vreau să mă situez în afara evenimentelor, ci în înțelegerea lor pentru om și lume. Nu m-a interesat coordonarea lor spre putere. Pentru mine puterea reprezintă un obiect de studiu, de meditație
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Și imediat a venit Caragiale, și, ce e interesant, nu Caragiale al universului sarcastic al marilor comedii, ci universului tragic, universului negru, ambiguu, neliniștitor. Lucian Blaga a fost începutul, nașterea unui traseu de gândire de care aveam nevoie, etapă care adâncea neliniștea mea, dar o și semnifica... Meșterul meu, Manole, știa că e la ultima sa biserică, opera se încheia, finis corona opus. Nu era tânăr, dragostea pentru Mira nu era cea dintre un bărbat tânăr și o femeie tânără... O
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nucleare și intruziunea biologiei moleculare în ceea ce avem noi mai intim patrimoniul genetic fascinează, derutează, îngrijorează. Prăpastia între elita infimă aflată în posesia "cunoașterii" și cei care suportă consecințele acesteia în viața de toate zilele n-a încetat să se adîncească. A devenit inevitabil ca, în aceste condiții, unele personalități ale lumii științifice și politice să-și pună problema unui dialog veritabil între cele două lumi pe care totul pare să le separe. Într-adevăr, încercarea de a stabili o punte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]