6,508 matches
-
în sânul popoarelor înconjurătoare, acăror înrâurire o suferise. În această primă perioadă se cuprinde deci marele fapt al formării naționalității românești. Despre o viață politică, o istorie propriu zisă a poporului nostru nu poate fi vorba, cât timp dânsul stătu adăpostit în munții Transilvaniei. De îndată ce el se coborî la câmp, începând a lega iarăși firul vieții așezate, se începe pentru el istoria lui politică. Aceasta însă nu se putea dezvolta peste Carpați, unde năvălirea maghiară, supunând elementul românesc, înăduși încă din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
regele lor Sirmus în insula Peuce dintre gurile Dunării. Alexandru după ce atacă fără izbândă insula, cu ajutorul unor corăbii ce veneau din Bizanț, trece Istrul pe malul stâng pentru a lovi pe Geți. Trecerea lui este acoperită de umbrele nopții și adăpostită pe malul getic de un întins lan de grâu cu spicele înalte. Geții surprinși sunt bătuți și fugăriți până la un oraș al lor de lemn, care este luat și ars de Alexandru. Regele macedonian însă, neavând ca scop a urmări
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
fi istoria tuturor popoarelor ce nu s-au mulțumit cu granițele firești ale țării și neamului, pe care natura le-au însemnat dezvoltării lor. Macedonia fusese, ca țară mai civilizată, întotdeauna expusă loviturilor popoarelor barbare, care stând la nordul Dunării, adăposteau mai cu ușurință aici prăzile lor. Romanii, pentru a apăra stăpânirea lor în peninsula Balcanului, sunt nevoiți să întâmpine în mai multe rânduri oardele barbare, ce se revărsau de peste Istru ca un potop peste frumoasele țări de la sudul Hemului. Astfel
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu vîntul. O luă de mînă și se sili să meargă suficient de repede încît să simtă că o trage după el. Intersecția nu era departe, iar stația de tramvai era în buza unui gang. Rîzînd întretăiat, intrară și se adăpostiră de vînt. Părul Rimei se desfăcuse din agrafe și fața ei liniștită, cu ochi mari, îl privea printre două șuvițe umede. Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care vindeau ziare, dulciuri, țigări și contraceptive. După ceva timp, am ajuns într-o piață mare cu tramvaie zdrăngănitoare. Lumina felinarelor ajungea doar pînă la primele etaje ale clădirilor înconjurătoare, dar acestea păreau enorme și bogat ornamentate, iar lumea se adăpostea între pilaștrii fațadei. Niște statui acoperite cu funingine erau dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
referiți la construcțiile acelea mari din metal care seamănă cu niște bombe sau obuze? — Crezi că seamănă cu niște bombe, nu-i așa? Bine! Bine! Asta mă binedispune nespus. De fapt, sînt adăposturi pentru protejarea civililor. Fiecare dintre ele poate adăposti cinci sute de suflete cînd balonul se ridică. — Ce vreți să spuneți? — Cu balonul? Este o figură de stil derivată dintr-un sistem învechit de luptă. înseamnă, atunci cînd apare semnul că începe marele spectacol. — Ce spectacol? — Nu vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le puse și se duse la fereastră, nedînd atenție senzației de plutire. Spre surprinderea lui, coridorul nu era mai lung decît camera pe care o părăsise: în dreapta și-n stînga se termina cu un perete gol, cu o ușă turnantă adăpostită de o draperie roșie. Lanark ezită în fața ramelor jaluzelelor, pînă cînd doctorul Munro veni lîngă el și apucă un șnur verde care era agățat sus. — O să ridic eu jaluzelele, Lanark, dar înainte, aș dori să repeți după mine anumite cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din lemn, servind drept construcție temporară, a fost adăugată pînă la construirea noii școli, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, din nou ca măsură temporară, pe terenul de sport au fost ridicate încă șapte barăci din prefabricate, fiecare adăpostind cîte două săli de clasă. într-o dimineață cenușie, cîțiva băieți noi stăteau într-o mulțime cu fețe pierdute, la poarta liceului. în școala primară fuseseră uriașii terenului de joacă. Acum erau piticii unei cete de oameni mai înalți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea îneca orașe. Toate religiile existau pentru a justifica Iadul și toți oamenii bisericii îi erau agenți. Cum oare puteau să meargă prin lume cu fețele acelea afabile, prefăcîndu-se că aparțin suprafeței vieții? Craniile lor ar trebui să fie furnale adăpostind focul Iadului și pielea feței, uscată și subțire ca niște frunze pîrjolite. Fața doctorului McPhedron îi apăru la fel de brusc ca atunci cînd și-o aplecase peste marginea stîncii. Căută ajutor în cărțile unei biblioteci de lîngă pat. Erau cărți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da, vă promit solemn, dacă vreți. După ce domnul Smail plecă, Thaw coborî și medită încruntat la panoul înalt și boltit. în vîrf, o pasăre phoenix se cufunda în flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului, o cîrtiță intra în pămînt și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar o să fim în siguranță pentru că sîntem trei. — Patru, zise Macbeth ridicîndu-se în picioare fără să se clatine. Petice trecătoare de soare la amurg se amestecau cu rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se adăpostească. Drummond îi conduse pe lîngă cimitirul Sighthill, traversară apoi cîteva terenuri de fotbal și urcară pînă ajunseră la un teren pustiu cu mormane de zgură, numit Jack’s Mountain. De sus văzură lacul, numit Oceanul Puturos, acoperit cu o peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre un munte care se vedea la orizont. Ferme mici, cîmpuri și păduri se aflau la poalele dealurilor și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea adăpostite sub un curcubeu, trei pătrimi de arc violet albastru galben portocaliu roșu strălucind blînd pe cerul strălucitor. Rima zîmbi privind în depărtare și-l luă de mîini. Ce bine că m-ai scos din locul ăla. Uneori ești înțelept. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare, o urmă bucuros. La coadă staționau mai multe mașini și șoferii stăteau pe drum printre ele, căci te puteai adăposti de sunet în spatele camionelor. Un polițist tînăr cu o lanternă se adresa unui grup, iar Lanark o prinse de mînecă pe Rima și o trase să asculte. — O autocisternă a lovit un transportor de la Algolagnics, zicea el, la intersecția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fregate și iahturi cu pînze albe. O pală de fum curbată se îndrepta spre el dinspre o navă cu zbaturi ce băteau apa cu un pleoscăit care ajungeau pînă la el, îndreptîndu-se spre o insulă suficient de mare pentru a adăposti un teren de vînătoare de potîrnichi, două păduri, trei ferme, un teren de golf și un oraș la marginea unui golf. Insula părea o jucărie strălucitoare pe care el o putea sălta din marea ușor încrețită și vărgată - i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese niciodată vestit pentru că ar fi adăpostit locuința familiei Hardie. Iar cei din clanul Hardie erau niște neica-nimeni. Cine dracu' ar fi trebuit să fie? Întrebarea îl ului. Cu claritate văzu deodată calea de a ieși din impas. ― Nu pot decât să vă sugerez o verificare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
adevărat lux pentru un cuplu care trebuia să reziste 30 de zile cu foarte puțini bani. Pe de altă parte, o fată care ar fi avut cinci dolari, în mod sigur i-ar fi dat proprietăresei, ca s-o mai adăpostească o noapte. Pe deasupra probabil că avusese și un serviciu bun, judecând după concepția sa despre un mic dejun. Analizând toate acestea, îi veni o idee la care medită o clipă, apoi întrebă: ― Și cum ziceai că-l cheamă pe șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
după alta. O bucătărie, cu oficiu, camere frigorifice și o mică sală pentru prânz. Apoi alte cinci camere, fiecare cu sală de baie și un mic culoar care dădea într-o încăpere de dimensiuni impresionante aflată în beznă, părând a adăposti o imensă grădină în interiorul arborelui. Când inspectă și ultima cameră fu sigur că Eldred Crang nu era acasă. Fără îndoială, până la urmă trebuia să apară, dar absența lui ridica acum o problemă de ordin psihologic. Deznodământul era amânat. Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar la marginea pădurii, unde încercasem mai apoi să mă adăpostesc pe sub copaci, prin tufe, auzisem atâtea foșnete liniștite, indiferente, amestecate în golul tăcerii, încât mă simțeam cuprins parcă într-o uriașă picătură de apă care, ea, gândea și respira pentru noi, așa, ca la început; dar n-aveți grijă, curând
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am văzut la față. În lungile peregrinări golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul bubuia. La întoarcere, mânam totdeauna în direcția soarelui imens și roșu, spre capătul digului, unde mă aștepta silueta de cristal a Zenobiei. „Eram îngrijorată“, îmi spunea ea, „îmi era frică să nu ți se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Eu am plecat, bătea vântul. Am străbătut un fel de pustiu acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de ploaie, apoi s-a pornit o burniță rece, îmi simțeam pielea ca pe o cămașă udă, aș fi vrut să mă adăpostesc undeva, am nimerit pe o vale, la o căsuță proaspăt văruită, am bătut la ușă, mi-a deschis o bătrână. „Intră“, mi-a spus și am intrat, în odaie ardea un fir de foc, dar era tot frig și cam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care poartă numele mareșalilor din perioada Imperiului, au fost amenajate, începînd din 1861, pe bulevardul militar care deservea, în interiorul capitalei, linia de apărare. Dincolo de fortificații, "zona", unde nu se putea construi din rațiuni militare, era acoperită de clădiri precare ce adăposteau o populație mizeră. Aici își va găsi locul bulevardul periferic. Satele anexate în 1860 în totalitate: Passy, Auteuil, Batignolles-Monceau, Montmartre, La Chapelle, La Villette, Belleville, Charonne, Bercy, Vaugirard, Grenelle. în parte: Neuilly, Clichy, Saint-Ouen, Aubervilliers, Pantin, Pré-Saint-Gervais, Saint-Mandé, Bagnolet, Ivry
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Înainte de Montparnasse și Saint-Germain-des-Prés au existat Montmartre și epopeea Bateau-Lavoir, unde, la începutul secolului, Picasso, Derain, Van Dongen, Braque, Juan Gris, Villon, Herbin dădeau naștere fauvismului, cubismului, artei abstracte [Crespelle, 1978, p. 7]. Astăzi, partea de est a malului drept adăpostește noile ateliere, care atrag curioși și amatori în perioada Zilelor porților deschise. Cele organizate în 1999 în foburgul Saint-Antoine de asociațiile "Le Génie de la Bastille" și "Artistes à la Bastille" reuneau 120 de tineri artiști în porțiunea cuprinsă între calea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
urbană a acestor sedimentări. Parisul în tranziție După ce au fost ocupate de familiile de meșteșugari și muncitori, reședințele particulare din Marais, care aparținuseră aristocrației secolului al XVII-lea, și-au recăpătat strălucirea, iar cele care încă nu au devenit muzee adăpostesc astăzi o populație înstărită. În anii din urmă, la intervale scurte, de cealaltă latură a pieței Bastiliei, atelierele de mobilă și locuințele micilor patroni și ale angajaților lor au fost abandonate. Habitatul popular și al atelierelor din estul parizian se
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
la doi pași de Champs-Elysées. Cea mai mare parte a palatelor statului, reședința președintelui republicii (Palatul Élysée), cea a primului ministru (casa Matignon), Adunarea Națională (palatul Bourbon) sau Senatul (palatul Luxemburg), au fost locuințele unor mari aristocrați înainte de a-i adăposti pe aleșii poporului. În timpul Revoluției, bunurile emigranților au fost confiscate, iar ministerele și ambasadele s-au instalat în foburgul Saint-Germain. Restaurația nu a inversat tendința, în așa fel încît, treptat, modurile de viață s-au schimbat. Aceasta s-a petrecut
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]