70,486 matches
-
definitie. Este stridenta și agresivă. A devenit o profesie rentabilă, căutată de jurnaliști și televiziuni. Indiferent genul. Chiar dacă este la feminin sau la masculin, țoapa sau țopârlan, dezastrul este același. Sunt ai noști. Cu ei ne lăudam, cu ei defilam. Adevărații ambasadori și consuli sunt mici copii, neînsemnați, pe lângă acești repre zentanți geografici, care au împânzit omenirea, ducând cu ei un mesaj total deformat al țării de origine. Ar fi bine ca cei care le iau apărarea profesioniștilor în arta violurilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
creștere economică, după ce sistemul financiar are acum bani pentru plățile salariilor, ale pensiilor și pentru investiții, acesta însemnând după maximul un an de zile, Banca Națională va retrage din circulația bonurile valorice, (banii paraleli, care se pot deosebi de leii adevărați printr-un semn, fie vor avea altă culoare, sau vor avea un colț tăiat, sau vor fi diferiți. Subliniem, ei nu pot fi falsificați) care și-au îndeplinit misiunea. Misiunea lor fiind aceea de a scoate țară din criza financiară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
acceptat s-o utilizeze. Adică ne-am fi plătit datoria către FMI, Banca Mondială în lei, (prin schimbarea lor în dolari) iar în interiorul țării Banii paraleli ar fi funcționat că moneda de schimb, ca lei, producând dezvoltare economică, si lei adevărați, după cele trei rotații vânzarecumpărare. De asemenea subliniem faptul că această metodă nu poate fi folosită la nesfârșit de către o țară, sau de către țările aflat în criza financiară, bugetară și economică, ci o dată sau cel mult de două sau de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ca ortăcii să se lase inoculați cu virusul urii, făcându-i să lovească cu răngi și topoare tot ce mișcă în Piață Universității? Și cum de a fost posibil ca pașnicele gospodine de la mahalale Capitalei să se transforme subit în adevărate furii ce instigau minerii împotriva intelectualilor? “Oameni de bine”, în realitate securiști sadea, îi însoțeau pe mineri la sediile partidelor democrate pe care le-au devastat, răscolind orașul în căutarea liderilor opoziției pentru a-i lichidă fizic. În legătură cu venirea minerilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și aprofundarea filosofica a înțelesurilor, ele nefiind interesate cu adevarat de acel efect imediat și superficial asupra receptorului pe care il întâlnim la multe din operele recente. M-a convins din nou de acest adevăr recentă lucrare a unuia dintre adevărații enciclopediști români, George Popa1. Recentă lucrare de eminescologie a Profesorului George Popa, Luceafărul. Treptele spiritului hype rionic 2, are meritul de a readuce în discuție una dintre neprețuitele sale problematici, asupra căreia a stăruit vreme de-o viață, operă emines
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
La Mărită Borțoasa” admiratorii îl căutau. Deși bondoc, era adoratul femeilor. Dar, o alege pe Constantă, Tânta cum îi spunea el, cu 15 ani mai tânără, care îi aduce pe lume trei copii, fericire fără margini pentru Zavaidoc. Asta era adevărată bogăție, nu milioanele pe care le câștiga și le transformă în cecuri strângând averi uriașe: Constantă (zisă Pusă), Vasile (moare la 12 ani) și Niculina, care moare la câteva luni. ZAVAIDOC Spune, neica, ce-ai băut De n-ai mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
oferise tangoul „Țuca”. A cântat soldaților în Basarabia, la Tighina, cântecul la modă „Soldățelul lui tăticu”. A cântat la Odessa mareșalului Antonescu. În timpul bombardamentelor din ’44 (4 aprilie când escadrile ale forțelor anglo-americane au bombardat Bucureștiul) casa lui Zavaidoc , o adevărată vila boiereasca de lângă Gară de Nord, este distrusă, caietele în care el își adunase „comoara sufletului” i-au fost spulberate, lăsându-l sărac sufletește, ca plângea că un copil, nu după averea ce o agonisise ci după compozițiile lui, munca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bulevardiere, care au inventat tot felul de întâmplări cu Zavaidoc și Cristian Vasile, desi nici unul nu a fost luat de poliție și interogat. Cum acea țiganca, la rândul ei, cântă romanța Zaraza, cei care au recunoscut-o, neștiindu-i numele adevărat, au declarat că-i „ZARAZA” cea care vindea flori în piață (informații de la Marin Voican-Ghioroiu). Mircea Cărtărescu în volumul „De ce iubim femeile” spune: „Zavaidoc era cu bandele de la Barieră Vergului conduse pe atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în noi. Aud sunetul lor, e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să mă și bată. Luat prin surprindere nu am mai avut timp să-i spun domne profesor, căci era profesorul de lucru manual Constantin Popian, ci l-am luat cu Nea Costică cum îi spunea toată lumea. Constantin Popian era un adevărat rapsod organizând prin toate satele din Vâlcea spectacole cu piese de teatru, în special cu Iancu Jianu sau cu Haiduci. Odată a prezentat la mine în comuna și piesă”Zori de Zi”de Zaharia Bârsan. El locuia în Râmnic, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vibrează prin sensibilitatea ce atinge sublimul. Pentru poetul mărturisitor al lui Hristos, poezia a fost poartă cerurilor, scara ce duce la cer, barca de salvare, rugăciunea zdrobita și în același timp, paradoxal, renăscuta că o pasare Phoenix. Marius Oprea în „Adevărată călătorie a lui Zahei - V. Voiculescu și taină Rugului Aprins” (2008), cu un cuvant înainte de Andrei Pleșu, readuce în mintea cititorului, uitată mișcare a Rugului Aprins, unica în istoria românilor. Autorul cu îndelunga răbdare stăruie în căutarea prin țară mărturisitorilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lor e doar o amăgire. Copilul devenit Adult varsă Lacrimi de Revoltă pentru că nimic din ce este important pentru om, nu a aflat în școala: ce e Iubirea, ce e Moartea, cine este Creatorul celor văzute și nevăzute, cine sunt adevărații Conducători ai Lumii - văzuți și nevăzuți. Nimic din toate astea nu se învață în școala! Fiecare trebuie să se descurce cum poate! Să devii din nou Copil este singura soluție de evadare spre Adevăr, singura soluție de supraviețuire în matricea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îi dea explicații. Revenind la remarca pertinentă (cu amendamente) a cronicarului de la British Film Institute - el susține că filmul l-a mișcat fiindcă lipsește sentimentul urgenței, atît de pregnant în "E.R". Or, acest lucru mi se pare pe jumătate adevărat și tocmai de aceea e în proporție de 50% în conformitate cu critica aceea... Gîndiți-vă la primul spital la care ajunge Lăzărescu, acolo e "E.R" curat murdar: trei pacienți consultați pe fugă în aceeași cameră, operații de triaj, fișe dictate în timpul
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
numai de una-mi pare bine, că, ce s-au tipărit dintr-însele, nu-s semnate cu numele mieu și așa doară voi scăpa și de această numire încântătoare" (p. 450). Prefața lui Cipariu la Crestomația din 1858 este un adevărat act de istorie literară, prin care antologatorul își dovedește conștiința responsabilă a tradiției, raportându-se la toate scrierile românești din secolele XVI-XVIII pe care le cunoștea (p. 452-456, mai pe larg în ediția citată de Opere I, 1987). Un document
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
Căci provincia este înainte de toate un sentiment. Să fi venit, de exemplu, în 1968 la un concert Domaine Musical; să fi văzut publicul căutând temător în jur pentru a "se orienta" care piesă ar trebui să fie aplaudată; după ezitări (adevărată tensiune psihologică), Ťse dădu drumulť la aplauze. Nu toate acele valori căzură pe locuri câștigătoare; o piesă mediocră făcu succesul de scandal; alta, mai bună, avu un succes meritat; piesa cea mai interesantă, a americanului Morton Feldman, fu lovită de
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
realismul socialist pentru a aplauda realismul consumerist? Fără a desconsidera curajul politic (primul său Concert pentru flaut, ca și opera lui intitulată Praznicul calicilor, i-au adus ceva neplăceri), tata nu-i exagera, sunt înclinat să cred, importanța. Considera că adevăratul curaj este de a nu gândi ca toată lumea, împreună cu turma, și nici în funcție de contemporanii tăi. Niciodată nu mi a plăcut să fiu up to date; am evitat muzica sezonieră. Agreez independența artistică; o operă autonomă mi se pare mai perenă
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
propriile-i compoziții. Mi s-a părut întotdeauna de o modestie maladivă, poate modestia marilor orgolioși. Nu se mulțumea doar să deteste aplauzele, și mai puțin încă suporta laudele. Și cred că înțeleg prea bine de ce: complimentele flatează vanitatea... Ori, adevăratul orgolios e exasperat de ideea că ar putea fi crezut sensibil la ele. Fie că vrea sau nu, orgoliosul - spirit prin excelență singuratic - lasă prin atitudinea lui să se înțeleagă: știu foarte bine cine sunt și cât valorez, independent de
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
într-un combatant feroce), se constituie în procese restitutive de o complexă dificultate pentru un interpret. în definitiv, Brice Martin a fost marea șansă a lucrării lui Bedrossian. Un noroc ce se insinuează, iată, tot mai frecvent, ca singurul lucru adevărat într-o lume componistică devenită frecvent, din păcate, casă de joc. Atât doar că acest noroc este ca un soare ce, luminând o emisferă, o lasă pe cealaltă în întuneric. N.B. După frecvența aparițiilor în programele IRCAM-ului, precum și după
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
reîntoarcerea la cultură devine mai mult decât o soluție - o salvare. Nu știu dacă, în privința prăbușirii în pur consumerism și indiferență tâmpă ne aflăm în pas cu lumea. Probabil că da. Știu, însă, că peste tot unde se face cultură adevărată există șansa - una minusculă - de a salva ceva din omenescul din noi. Aceasta e lecția care mi-a rămas citind două cărți despre lumea teatrului. Una îi este dedicată lui Andrei Șerban (Cercuri în apă. Un atelier cu Andrei Șerban
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
ce a emanat dinspre opera lui. Dar Heidegger nu ar fi devenit un bun de patrimoniu a cărui importanță este astăzi vitală pentru cultura germană dacă opera lui nu ar fi iradiat în lume sub forma traducerilor. Pînă la urmă, adevărații ambasadori ai lui Heidegger au fost traducătorii, aceștia făcînd, fiecare în parte, o muncă de pionierat în limba lor natală. Iar aici ne izbim de un alt amănunt în privința căruia Heidegger stîrnește din nou invidia, căci în cazul lui avem
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
de a fi pritoceala austeră a unor oameni din sufletul cărora s-a scurs orice urmă de umanitate, calculul este mijlocul cel mai eficient de a lega structura minții umane de structura universului nonuman în care trăim. Ceea ce este cu adevărat suprinzător în fragmentul de mai sus e gîndul că matematica face uz de un limbaj metaforic. Altfel spus, metafora nu e unealta exclusivă a literaților, nu e perla stilistică a unei retorici ce-și face din elocvența artistică (deci neștiințifică
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
exactă, obiectivă a evenimentelor, ci spunînd, mai degrabă, o poveste (ș.a.) fie ea o poveste aproximativa sau inexacta, fiindcă numai o poveste care să ne cuprindă pe mine, pe Lili, pe Ken și pe Kyiomi m-ar putea conduce la adevăratul sens pe care il caut. Și aș începe cu începutul". (p. 20) Scriind o astfel de carte, firește, un european nu putea rata prilejul de a face unele considerații asupra modului de viață japonez. Florina Iliș nu face excepție. Pentru
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
nu mai e "și, și?", ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și - în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui - cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului - aș zice - are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism, fiindcă termenul e din ce în ce mai vag, controversat și rău definit. L-am botezat cândva Desperado de dragul demonstrației, chiar dacă acest cuvânt are la fel de multe păcate ca și
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
ne rămâne din Mrs Dalloway? Amintirea unei povești cu o foarte clară cauzalitate cronologică (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e adevăratul inovator, fiindcă la el limbajul și gândirea se contopesc. El are tolba plină la refuz de povești, dar le spune în- tr-un "discurs" care sfidează de fapt limbajul/comunicarea, sugerând că viața fuge prea repede și convenția care nu poate
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Despre niște fire de păr: Era cenușa blondă, roșcată sau neagră a unei romanțe fumate." Monografia de Kuty cuprinde, la rînd, instituții după instituții, ale statului, ale familiei, ale literaturii. Povestea se termină cu savantul, un țicnit, "Regele Kuty cel adevărat". Care-ți poate da orice: Vreți un împărat? trosnesc din două degete, din două burice, și-l fac. Un prinț? mă scarpin după ureche. Am în buzunar zece guvernatori și doi prezidenți la subsoară - iar în buzunarul de la ceasornic un
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]