3,053 matches
-
imprimat cu un cenușiu murdar : "Dumnezeu nu există". Justin nu și-a ridicat privirea de pe caldarâmul pe care îl fixa ca și cum ar fi fost într-o transă perpetuă. Dora a simțit că el îi percepe prezența și totuși nici vechea adiere de zâmbet nu i-a fluturat pe chip, nici privirile nu li s-au întâlnit pentru vreo fracțiune de secundă. Această ultimă întâlnire, ca și mesajul de pe rucsacul negru, o tulburase peste măsură. De fapt atunci a decis : "Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spulberă totul în cale, ea avea îndemânarea rozătorului de a scurma la bază, de-a făuri canale întortocheate, întretăindu-se unul pe altul, cu răbdare, cu migală, fără oprire, șubrezind în acest mod temelia în așa fel încât, la prima adiere de vânt, construcția să se prăbușească din senin. În ziua când ședea în fața Sidoniei, picior peste picior, pe scaun, pătrunsă de vorbele femeii pline de-o aleasă simțire maternă, în afara unei ușoare neîncrederi, insuflate cândva de Fana, fata se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vor mai întoarce niciodată. Motoarele s-au oprit și pasagerii au început să-și desfacă centurile de siguranță și să-și ia bagajele și hainele de sus, timp în care eu mă pierdusem de tot în pajiște. Simțeam mirosul ierbii, adierea vântului, auzeam ciripitul păsărelelor. Se întâmpla în toamna anului 1969 și urma să împlinesc douăzeci de ani. Stewardesa a venit iar și s-a așezat lângă mine. M-a întrebat dacă mă simt bine. — E totul în ordine, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am răspuns. Au trecut optsprezece ani de atunci, dar îmi amintesc ziua aceea de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie cur\Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O adiere de vânt a străbătut pajiștea și a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O adiere de vânt a străbătut pajiștea și a trecut apoi prin părul ei înainte de a dispărea în pădure. Copacii foșneau și din depărtare s-a auzit un lătrat atât de slab de parcă venea din altă lume. În rest, tăcere deplină. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lucrurile și mi le-am dus la uscat, pe acoperiș. Era o vreme superbă. În aer plutea un iz de început de toamnă. Libelulele zburau speriate prin campus, alungate de plasele copiilor ce porniseră în căutarea lor. Nu era nici o adiere de vânt, așa că Hinomaru atârna parcă fără vlagă de catarg. Am îmbrăcat o cămașă proaspăt călcată și am ieșit în stație. Duminica dimineața, străzile din preajma căminului păreau moarte. Erau practic pustii și aproape toate magazinele închise. Diversele zgomote răsunau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
început de toamnă când lumina era clară și plăcută, la fel cum a fost și cu un an în urmă, când am vizitat-o pe Naoko. Norii albi erau subțiri ca un fir de pai, iar cerul părea foarte înalt. Adierea vântului, nuanța luminii, floricelele din iarbă, ecourile slabe, toate îmi spuneau că se apropia toamna. Distanța dintre mine și cei morți se mărea cu fiecare nou anotimp. Kizuki a rămas pentru mine la vârsta de șaptesprezece ani, Naoko avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
erau favoritele ei: Pădurea norvegiană, Michelle etc. Ne simțeam amândouă extraordinar. Apoi am stins luminile, ne-am dezbrăcat și ne-am băgat în pat. Era o noapte extrem de călduroasă și cu toate că am deschis larg toate ferestrele, nu simțeam nici măcar o adiere. Se auzeau doar insectele țârâind, iar mirosul florilor de câmp inunda toată camera. Naoko a început, brusc, să vorbească despre tine, despre seara când te-ai culcat cu ea. Mi-a dat și cele mai mici detalii: cum ai dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
imploratoare a mecanicului. Apoi mi-am dat seama că pur și simplu se uita În oglinda dinaintea sa, așteptând semnalul impiegatului. Se auzi un clopoțel, după care mecanicul Își coborâ privirea, iar tramvaiul se Îndepărtă În noaptea cea fără vreo adiere de vânt. Când am ajuns la următoarea trecere, am sărit de pe bicicletă, am tras-o lângă bordură și am legat-o lângă perete. Crama Albastră e la câteva sute de metri mai Încolo pe una dintre străzile lăturalnice, În spatele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-a deschis porțile, oponenții lui Martin au găsit ținta mult căutată. „Umanitatea pe la spate“, așa suna sloganul lor. De atunci, criticii nu se mai satură să propage că „bârlogul trebuie curățat prin afumare de cei dinspre care bate o adiere delicată de parfum și vaselină“. Cel mai Îndârjit oponent se pare că era un fost coleg de-al său, care mai lucrase cu Froehlich Înainte de deschiderea fundației și a autorizat un studiu despre cluburile atletice, considerat un fenomen erotic. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nou. — Ești sigură că asta vrei? Poate vrei să te gândești mai bine, a spus doctorul cu o voce catifelată de parcă Zeliha ar fi fost o moviliță de praf și i-ar fi fost teamă să nu o spulbere cu adierea vorbelor lui dacă ar fi vorbit mai tare. Dacă vrei să te mai gândești la decizia asta, nu e Încă prea târziu. Însă era. Zeliha știa că lucrul ăla trebuia făcut acum, În prima vineri din iulie. Acum ori niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
impun pentru că poetul, pe lângă o necesară și deloc exclusivă cultură poetică, stăpânește din plin și cu siguranță ceea ce s-ar putea numi știința versului". Mircea A. Diaconu Prin Arcadie Suceveanu poezia "de dincolo" se desparte hotărît de tradiționalismul rural, cu adieri bucolice, îmbrățișînd, însă, parabola cu aer fantast (ca în superba Mașină apocaliptică), trecînd chiar dincolo de comedia cotidianului pentru a instaura, sub aerul apăsător al tablourilor suprarealiste, cinstirea metafizicului. Dar Suceveanu, anunțînd cumva ruptura (pe care ultimul val o si bifează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și înfrângeri. Un joc de lumini și umbre, rostuindu-se tainic. Un câmp de flori împânzit cu spini. Un codru intrat în toamnă peste coroanele căruia se revarsă melodii ancestrale, de dor, de jale, de durere, care mă învăluie în adieri de nostalgie după timpul ce mi-a fost dat să-l trăiesc și pe care de atâtea ori, neștiind să-l prețuiesc cum se cuvine, l-am risipit fără rost în atâtea și atâtea nimicuri. Dar ce să-i faci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de grație: "apasă pe condei / ca pe un trăgaci". [...]Or, volumul din urmă, rod și al unor bogate lecturi, întărește ideea saltului valoric. Dincolo de cîteva mici neglijențe, Și de-o fi să mor vădește și o schimbare de accent, presimțind adierile thanatice, transcriind tragicul existențial. Poemele bat "la ușa sufletului" (v. Stare incertă) și poetul, încrezător în destinul său, ne previne (v. Încă): De există-un abis / mai există și-un vis". Eroismul cultural, din fericire, are, în cazul său, fundament
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș de haiduci destăinuite iubiri. Aer pur amețind înălțimile Ape reci cristalin înfiorând adâncimile. Răcoritoare adieri de legendă în câte-or fi zările. Numele tău arboros străjuind depărtările. Tragic destin blestemat incontinuu să îndure Detrunchierea Nesfârșit de cruntă și dureroasă secure. DOMNUL VAMEȘ DIALOGÂND CU POETUL Ca de sârmă ghimpată mâinile tale borfăindu-mi valiza săracă îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
curând, E. Lovinescu, cel care sancționa „tradiția”, vedea „reacționarism” și unde nu era, afișând un europenism ce va alina suferința multor critici români asupriți de dogmatismul național comunist dintre anii ’70-’90 ai veacului trecut. Se făcea alergie la orice adiere a curentului autohtonist, încât și Blaga era văzut doar ca unul care introdusese „oeritudinea” în cultura română (Paul Georgescu). „Admonestarea” post mortem a lui Eminescu după 1989 nu pare decât reînnodarea unui „fir rupt”,semn de remanență a unor vechi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
curând, E. Lovinescu, cel care sancționa „tradiția”, vedea „reacționarism” și unde nu era, afișând un europenism ce va alina suferința multor critici români asupriți de dogmatismul național comunist dintre anii ’70-’90 ai veacului trecut. Se făcea alergie la orice adiere a curentului autohtonist, încât și Blaga era văzut doar ca unul care introdusese „oeritudinea” în cultura română (Paul Georgescu). „Admonestarea” post mortem a lui Eminescu după 1989 nu pare decât reînnodarea unui „fir rupt”,semn de remanență a unor vechi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
înregistrează și universul sonor în care te miști, deci toate cuvintele care sunt pronunțate în jurul tău, pe o rază de douăzeci sau treizeci de metri, devin materie pentru viitorul roman autoficțional. La fel și zgomotele, fie că este vorba de adieri de vînt sau de căderea ploii, fie că este vorba de ambianța sonoră stradală sau de aceea a unui birou. Ca urmare, toată această materie este transformată în informație electro-senzorială și apoi în cuvînt. sigur, la prima vedere, masa de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
discursuri citate, discursuri anterioare (de acelasi gen), discursuri contemporane apartinând unor genuri diferite. 3 Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, passim. 4 Însă nu direct, ci prin "adiere de vânt", prin "rug aprins" sau prin inscripționarea în piatră a Decalogului. 5 Sőren Kierkegaard, Școala creștinismului, Editura Adonai, București, 1995, p. 158. 6 Claude PARIS și Yves Bastarache, Gândire critică și argumentație, Éditions C.G., 1995, apud http://ro.wikipedia
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Cu toate că lucrurile s-au petrecut cu șase ani în urmă, memoria sa le păstra atît de vii, încît, dacă socotea bine, între timp nu se mai întâmplase nimic demn de luat în seamă, în stare să le umbrească măcar o adiere. Șerban Pangratty îi devenise nesuferit, așa că evita orice întîlnire cu el. Nu era chiar foarte ușor, de multe ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de-a zecea zi a început să se chinuie. Nu-și mai aducea aminte. Un colț de odaie a cui să fi fost? Un zîmbet pe obrazul cui? O frîntură de deal care? Trei cuvinte, o bucată de cîntec, o adiere, o senzație, cui aparțineau, cînd să se fi întîmplat? Se străduia să lege petecele astea, dar ieșeau din ce în ce mai greu. După două luni dacă își mai amintea casa în care trăise era deja foarte mult. Înainte de a ieși totul era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care poate să pună în mișcare un mecanism birocratic, pas cu pas, înțelegeți, ceva care scapă atenției mărimilor la început și care pînă la urmă nu mai poate fi oprit. Orice avalanșă începe de la un bulgăraș mititel, de la o simplă adiere de vînt, cît ar bate o pasăre cu aripa, chiar de la o bătaie de aripă. De aceea trebuie să mă grăbesc, excelență, să mă grăbesc, și atunci cînd te grăbești s-ar putea să faci greșeli. Dar trebuie să risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi sărută sfârcul care se întărise. — Și tu, răspunse Fran, privindu-l drept în ochi. Deși era înalt, aveau aproape aceeași statură. Întinse mâna spre cureaua de la blugii lui și el lăsă să-i scape un oftat ușor, ca o adiere purtată peste ape, trăgând-o aproape cu violență în brațele. Câteva clipe mai târziu, erau întinși în pat și el o pătrunsese, mișcându-se înăuntrul ei, cu o patimă pe care nu i-o mai văzuse niciodată, cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]