2,458 matches
-
Acest articol prezintă succint părțile de vorbire neflexibile din limba franceză care au funcție gramaticala: adverbul (cu funcție sintactica), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale). Interjecția, care nu are funcție gramaticala în propoziție, este prezentată în articolul Lexicul limbii franceze, secțiunea Crearea spontană de cuvinte. Spre deosebire de limbă română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
sintactica), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale). Interjecția, care nu are funcție gramaticala în propoziție, este prezentată în articolul Lexicul limbii franceze, secțiunea Crearea spontană de cuvinte. Spre deosebire de limbă română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și că adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
Interjecția, care nu are funcție gramaticala în propoziție, este prezentată în articolul Lexicul limbii franceze, secțiunea Crearea spontană de cuvinte. Spre deosebire de limbă română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și că adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
secțiunea Crearea spontană de cuvinte. Spre deosebire de limbă română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și că adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere al formei se pot deosebi mai multe categorii de adverbe. Că în limba română, sunt adverbe franceze care sunt moștenite din limba latină (de exemplu > "bien" „bine”, > "hier" „ieri”) sau a caror formare a avut loc atât de demult în istoria limbii, încât pentru vorbitori sunt adverbe încă de la origine
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere al formei se pot deosebi mai multe categorii de adverbe. Că în limba română, sunt adverbe franceze care sunt moștenite din limba latină (de exemplu > "bien" „bine”, > "hier" „ieri”) sau a caror formare a avut loc atât de demult în istoria limbii, încât pentru vorbitori sunt adverbe încă de la origine. Astfel sunt adverbele "demain" „mâine”, "peu
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
multe categorii de adverbe. Că în limba română, sunt adverbe franceze care sunt moștenite din limba latină (de exemplu > "bien" „bine”, > "hier" „ieri”) sau a caror formare a avut loc atât de demult în istoria limbii, încât pentru vorbitori sunt adverbe încă de la origine. Astfel sunt adverbele "demain" „mâine”, "peu" ’puțin’, "tôt" „devreme” "vite" „repede”. Mai multe adverbe sunt compuse din cuvinte aparținând altor părți de vorbire, si componentele lor sunt încă mai mult sau mai putin identificabile. Astfel sunt, de
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
limba română, sunt adverbe franceze care sunt moștenite din limba latină (de exemplu > "bien" „bine”, > "hier" „ieri”) sau a caror formare a avut loc atât de demult în istoria limbii, încât pentru vorbitori sunt adverbe încă de la origine. Astfel sunt adverbele "demain" „mâine”, "peu" ’puțin’, "tôt" „devreme” "vite" „repede”. Mai multe adverbe sunt compuse din cuvinte aparținând altor părți de vorbire, si componentele lor sunt încă mai mult sau mai putin identificabile. Astfel sunt, de exemplu, "beaucoup" „mult” (din sintagma "beau
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
de exemplu > "bien" „bine”, > "hier" „ieri”) sau a caror formare a avut loc atât de demult în istoria limbii, încât pentru vorbitori sunt adverbe încă de la origine. Astfel sunt adverbele "demain" „mâine”, "peu" ’puțin’, "tôt" „devreme” "vite" „repede”. Mai multe adverbe sunt compuse din cuvinte aparținând altor părți de vorbire, si componentele lor sunt încă mai mult sau mai putin identificabile. Astfel sunt, de exemplu, "beaucoup" „mult” (din sintagma "beau coup" „lovitură frumoasă”), "longtemps" „mult timp” (din "long temps" „timp lung
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
sunt încă mai mult sau mai putin identificabile. Astfel sunt, de exemplu, "beaucoup" „mult” (din sintagma "beau coup" „lovitură frumoasă”), "longtemps" „mult timp” (din "long temps" „timp lung”), "aujourd’hui" „astăzi” (din "au jour d’hui" „în ziua de azi”). Adverbe de acest fel cu elementele mai puțin sudate se scriu cu cratima: "avant-hier" „alaltăieri”, "après-demain" „poimâine”, "peut-être" „poate”, "sur-le-champ" „îndată” (sensul originar „pe câmp”), "là-bas" „acolo” (la origine „acolo jos”). Sunt și multe locuțiuni adverbiale, de exemplu "à peu près
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
par hasard" „din întâmplare”, "à moitié" „pe jumătate”, "d’ores et déjà" „de-acum, deja”, "en vain" „degeaba”, "tout de suite" „imediat, îndată”, "tout à coup" „deodată”. Spre deosebire de română, în franceză sunt doar puține adjective care pot fi folosite ca adverbe. Exemple: "un bijou faux „o bijuterie falsă” vs. "Îl chante faux „Cântă fals”, "un profil fin „un profil subțire” vs. "hacher leș ognions très fin „a se tăia ceapă foarte fin”, "un camion cher „un camion scump” vs. "Ce camion
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
coûte cher „Camionul acesta costă scump”, "un homme fort „un barbat tare” vs. "Îl tape fort „Lovește tare”, "Elle est jeune „Este tânără” vs. "Elle s’habille jeune „Se îmbracă tinerește”. Mai frecvent decât în română, în franceză se formează adverbe (în principal de mod) prin derivare, cu sufixul "-ment". Regulă generală a acestei derivări este adăugarea sufixului la forma de feminin a adjectivului. Exemple: Dacă adjectivul are forma unică, terminându-se cu e mut, sufixul se adaugă la această: "probable
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
din categoriile de mai sus, e-ul formei de feminin sau al celei unice trece în é: "profond, profonde" → "profondément" „profund”, "aveugle, aveugle" → "aveuglément" „orbește”, "précis, précise" → "précisément" „cu precizie, în mod precis”. Este neregulata în alt sens și formarea adverbelor de la adjectivele a caror formă de masculin se termină cu o vocală alta decât e mut. În cazul acestora, "-ment" se adaugă la forma de masculin: "vrai" → "vraiment" „cu adevarat”, "aisé" → "aisément" „cu ușurință”, "résolu" → "résolument" „(în mod) hotărât”. La
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
-emment" (ambele pronunțate [ama]): "élégant" → "élégamment" „(în mod) elegant”, "prudent" → "prudemment" „cu prudență”. Sunt și câteva formațiuni care nu intră în niciuna din categoriile de mai sus: "gai, gaie" → "gaiement" „cu veselie” (neregularitate ortografica), "gentil, gentille" → "gentiment" „cu amabilitate”. Cele mai multe adverbe au grade de comparație regulate, la fel ca adjectivele: Comparativ: Superlativ: De notat că în franceză comparativul de inferioritate și superlativul relativ de inferioritate se folosesc mai frecvent decât în română. Patru adverbe au grade de comparație neregulate, în sensul
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
ortografica), "gentil, gentille" → "gentiment" „cu amabilitate”. Cele mai multe adverbe au grade de comparație regulate, la fel ca adjectivele: Comparativ: Superlativ: De notat că în franceză comparativul de inferioritate și superlativul relativ de inferioritate se folosesc mai frecvent decât în română. Patru adverbe au grade de comparație neregulate, în sensul că formele lor de comparativ de superioritate sunt cuvinte aparte, moștenite din latină: Observații: În principal, funcția adverbului este sintactica, si anume de complement circumstanțial: Alteori, asemenea cuvinte sunt în propoziție, dar nu
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
de inferioritate și superlativul relativ de inferioritate se folosesc mai frecvent decât în română. Patru adverbe au grade de comparație neregulate, în sensul că formele lor de comparativ de superioritate sunt cuvinte aparte, moștenite din latină: Observații: În principal, funcția adverbului este sintactica, si anume de complement circumstanțial: Alteori, asemenea cuvinte sunt în propoziție, dar nu cu funcție sintactica, ci că modalizatori, adică modifică sensul propoziției prin exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: "Îl est mort, naturellement „A murit, firește
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
alte părți de propoziție decât verbul. Aceste cuvinte negative sunt "non" sau "pas", uneori "non" și "pas" împreună. În fiecare caz, acestea stau înaintea cuvântul negat sau a propoziției negate. Exemple: Că în română, există și în franceză prepoziții și adverbe cu același sens. În unele asemenea perechi, cuvintele au aceeași formă. Exemple: În cele mai multe perechi, diferența dintre prepoziție și adverbul corespunzător este că prepoziția este formată din adverb sau locuțiunea adverbiala și prepoziția "de", astfel fiind vorba totdeauna de o
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
caz, acestea stau înaintea cuvântul negat sau a propoziției negate. Exemple: Că în română, există și în franceză prepoziții și adverbe cu același sens. În unele asemenea perechi, cuvintele au aceeași formă. Exemple: În cele mai multe perechi, diferența dintre prepoziție și adverbul corespunzător este că prepoziția este formată din adverb sau locuțiunea adverbiala și prepoziția "de", astfel fiind vorba totdeauna de o locuțiune prepoziționala. Exemple: Sunt prepoziții formate dintr-un singur cuvânt (de exemplu "dans" „în”) și locuțiuni prepoziționale. Acestea s-au
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
propoziției negate. Exemple: Că în română, există și în franceză prepoziții și adverbe cu același sens. În unele asemenea perechi, cuvintele au aceeași formă. Exemple: În cele mai multe perechi, diferența dintre prepoziție și adverbul corespunzător este că prepoziția este formată din adverb sau locuțiunea adverbiala și prepoziția "de", astfel fiind vorba totdeauna de o locuțiune prepoziționala. Exemple: Sunt prepoziții formate dintr-un singur cuvânt (de exemplu "dans" „în”) și locuțiuni prepoziționale. Acestea s-au format în următoarele moduri: Un caz mai deosebit
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
unui infinitiv, de exemplu "après" ("Je me couche après le déjeuner" „Mă culc după prânz”, "Je me couche après avoir déjeuné" „Mă culc după ce am luat prânzul”) și "sans" (vezi mai jos exemple în propoziții). Mai multor prepoziții le corespund adverbe cu sens asemănător (vezi mai sus Adverbe și prepoziții). Există și perechi prepoziție - conjuncție cu sens asemănător. Primele introduc complemente exprimate prin infinitiv sau/și grup nominal, ultimele introduc propoziții subordonate corespunzătoare. Exemple: Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale franceze sunt alcătuite
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
couche après le déjeuner" „Mă culc după prânz”, "Je me couche après avoir déjeuné" „Mă culc după ce am luat prânzul”) și "sans" (vezi mai jos exemple în propoziții). Mai multor prepoziții le corespund adverbe cu sens asemănător (vezi mai sus Adverbe și prepoziții). Există și perechi prepoziție - conjuncție cu sens asemănător. Primele introduc complemente exprimate prin infinitiv sau/și grup nominal, ultimele introduc propoziții subordonate corespunzătoare. Exemple: Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale franceze sunt alcătuite analog cu cele românești: În subordonatele circumstanțiale
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
pe vremea deportărilor) și Zvezocika (care este în prezent cu acest nume și a fost populat de ruși și ucraineni după al doilea război mondial) , am putea presupune că ar avea o legătură cu limba germană, întrucât. , Daran" este un adverb ce se traduce ca la aceasta, pe aceasta.
Dărănuța () [Corola-website/Science/337481_a_338810]
-
și sens activ (ex. "gúnyolódik „a ironiza”), și sens pasiv ("elintéződik „a se rezolva”), și să exprime și diateza medie ("bánkódik „a fi trist”). Alte afixe polisemice gramaticale sunt, tot în maghiară, majoritatea prefixelor verbale. Prefixul "ki-", bunăoară, provine de la adverbul "ki" „(spre) afară”, având uneori sensul acesta concret și ca prefix: kimegy" „a ieși” (literal „a merge afară”). În afară de acesta, același prefix are diferite sensuri abstracte, metaforice, de pildă sensul „creierul omului este un rezervor; gândurile sunt obiecte care ies
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
ceva mai puțin de 13 %. Acestea se repartizează în felul următor: Observații: Din punctul de vedere al părților de vorbire există o mare diferență cantitativă între substantive și celelalte cuvinte. Primele reprezintă 90 % din împrumuturi, pe când verbele 6 %, adjectivele 3 %, adverbele ceva mai puțin de 1 %, iar interjecții sunt numai șase. Cele mai vechi împrumuturi sunt date de suprastratul germanic. Unele cuvinte germanice intraseră deja în latină înainte ca aceasta să pătrundă în Galia și să asimileze limba galilor. Asemenea cuvinte
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
orice alt cuvânt, bunăoară nu se poate spune *"s’attendre au meilleur" „a se aștepta la ce e mai bun”. Colocația are un pivot, o bază colocativă, cel mai adesea un substantiv sau un verb, uneori un adjectiv sau un adverb. Pivotul „își alege” anumiți sateliți ce formează domeniul său colocativ. De exemplu cuvântul pivot "lege" poate intra în următoarele colocații: "a promulga o lege", "a anula/aboli/abroga o lege", "a modifica o lege", "a face legea", "a respecta legea
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]