6,798 matches
-
făceau spume în jurul ei, dar ea se ținea tare pentru că știa că, dacă îi ceda unuia, trebuia să treacă prin patul tuturor, dar nu sexul în sine o îngrozea pe ea, pentru că uneori pleca în alt oraș și se lăsa agățată de vreun mascul pasionat și se înfrupta din sex ca o nebună, ci acel sentiment de singurătate și de zădărnicie de după o făcea să plîngă în ea însăși și să i se chircească sufletul de singurătate. Afrodita o ruga să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
o să fie niciodată fericită. Unde este lupta femeii pentru fericire în acest basm?! Dar capitolul nu s-a terminăt încă, fiecare sfîrșit este un început, pentru că historia, am mai spus asta, este și ea femeie! Și de cine ne-am agăța noi, bărbații, cu disperare?! Afrodita, gîndindu-se la circumstanțele agravante în care o încolțise vajnicul Vascodagama și la acele clipe în care îl văzuse nu numai dărîmînd gardul ce îi despărțea fizic, dar și acele metereze subțiri ca pojghița de gheață
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
de posibilitatea de a se (mai) apăra. Victime sigure cu moarte programată. O moarte căreia nu i se mai puteau opune în nici un fel. Nu le mai rămăsese nici măcar un artificiu pentru salvare. Nici un pai de care să se mai agațe Era un fel de autoanesteziere în fața inevitabilului, ca să-l poată primi mai ușor în clipa fatală. Unul din ei se ruga zicând: - Doamne, atât te rog, să exiști! Să exiști ca să mă pedepsești pentru toate câte am făcut. Dar mi-
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
m-a ajutat Dumnezeu de fiecare dată și tot în picioare am căzut. - Bine, am să trec. Am să trec neapărat. Să fie ăsta un gen de cărare care mi se deschidea neașteptat în față și de care să mă agăț ca un disperat? Sau doar o nadă întinsă de soartă? Murim fiindcă ne-am născut. Murim fiindcă trebuie să murim. Dacă nașterea este o șansă, moartea rămâne o datorie. Murim mai degrabă sau, puțin mai târziu. Dar ce înseamnă în
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri negre, pantalonii de șai, de care agățase niște cozondraci, luați dintr-un magazin parizian, își încalță pantofii din lac negru, își soarbe cafeluța pe veranda din lemn lucrat cu migală de meșterii tâmplari din Domnești; poate de Nică lui Boșcănici, care precis îi migălise scăunelele și măsuța
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
briciul pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu făcea lumină suficientă, așa că ieșise în bătătură și agățase ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din bucăți de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo găteau de cum se
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
povestindu-mi despre cascada Răchițele, denumită și Vălul Miresei, situată pe Valea Stanciului, în comuna Mărgău, județul Cluj, a cărei legendă spune, că numele îi vine de la o mireasă care a căzut de pe stâncile abrupte iar voalul ei a rămas agățat de stânci, formând o cascadă. De fapt, Cascada Vălul Miresei este impresionantă prin căderea apei de la 20 de metri, apele creând un evantai din două cascade, care pe timp de iarnă transformă pereții ei stâncoși în gheață, un minunat loc
ŞI AM VĂZUT UN ELVEŢIAN FERICIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358074_a_359403]
-
cu un alt grup de japonezi. Văzând că nu-i traducătorul, încep să le spun tot felul de prostii, despre plocatul mițos pe care îi place domnișanului să facă dragoste cu soția, despre coșul de nuiele folosit ca leagăn și agățat de o grindă a tavanului și multe altele. La un moment dat, apare secretarul Primăriei, Gicu Tecău, și el un mare iubitor al culturii și care ne sprijinea de câte ori aveam nevoie. Era însoțit de cineva. Gicu Tecău se uită mirat
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VOPSITORII DE ÎNTUNERIC Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 538 din 21 iunie 2012 Toate Articolele Autorului o gheară îmi strânge încet lumina o sugrumă spre întuneric o mână mi se agață cu disperare dar numai se zbate în mine nu vor să tacă vorbe nespuse în cei fără dreptate răsăritul moare la mica publicitate sunt numai anunțuri moartuare tăcerea cumpărată se zbate nu le este rușine celor care au luat drumul
VOPSITORII DE ÎNTUNERIC de VIOREL MUHA în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358177_a_359506]
-
mânecile cămășii, culoarea îi venea bine, contrasta cu părul brunet. Pantalonii erau cam strâmți, Frank era mai slab. -Moș Crăciun a dorit sa ajung aici. Ai o casă foarte frumoasă.. te reprezintă. Shan zâmbi, încurcată. -Serios! Nu încerc să te agăț. -Mai bine mâncăm, îmi este foame. Vinul își face de cap în stomacul meu.. și nu numai. -De ce ești singură în noaptea de Ajun? o urmă în bucătărie. -Din același motiv, ca tine. -Adică, te-ai rătăcit ? Avea umor
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
pipa-n gură, îmi promisese una asemănătoare, care să-mi decoreze rafturile unei modeste biblioteci, fără să aibă nici cea mai mică bănuială că aș putea-o folosi la o vârstă așa de fragedă, îndesând în ea tutunul din șirurile agățate la streașina casei, unde tatăl meu le punea, ferindu-le de soare și de ploi. Singurul titlul nobiliar al familiei noastre, ce se pierdea în negura vremurilor, era acela de mămăligari. Semănând în mod izbitor cu Winston Churchill, grăbit să
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Fascinat de portretul de pe coperta celui ce scrisese Lumina de august (lecturile mele erau diversificate), începusem să pufăi din pipa aceea adevărată, probabil din mahon, castanie, lustruită, cu care mă ascundeam în spatele casei, printre buruienele înalte, umplând-o cu tutunul agățat la streașina casei, pus la uscat de Moromete, așa cum îl poreclisem pe tatăl meu, ce-și ducea calvarul colectivizării cu dinții scrâșnind, alături de ceilalți frați ai săi, cu originea lor sănătoasă, cărând-o în spate ca pe o malformație, transmisă
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
la moartea civilă a creatorului. Va trăi încă o vreme, dar din punct de vedere civil și social, va fi mort. Mort pentru ceilalți și încet-încet, mort și pentru sine. Dacă nu ar exista artă lui de care să se agațe... Desconsiderarea celor care contribuie la afirmarea și promovarea culturii de orice gen, pe plan local, național și internațional este o mare nedreptate care li se aduce creatorilor. Unii ajung uitați și de Dumnezeu, în căsuțele lor modeste, luptând pentru supraviețuire
N-AM AVUT TIMP...TABLETĂ SPIRITUALĂ- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358235_a_359564]
-
din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc!.../ De mine te-ai agățat,/ Și de tine nu mai scap./ Of-of-of!...tristețe, să-mi putrezești!/ Noaptea să nu-mi odihnești,/ Cum nu odihnesc nici eu,/ Așteptând copilul meu”. Și, deoadată, note grave îmi prevestesc un blestem ce-l adresesază un copil trenului care-i
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
ardei iute. Cristian, nepotul meu cel mai mic, care nu avea decât șapte ani, ardea de nerăbdare să-i prind o broscuță. Andrei, ceva mai mare decât el, împlinise zece ani, ridica tot timpul fixa, să vadă dacă s-a agățat ceva în carlig. Numai Paul stătea impasibil pe scaunel, cu o țigară mentolată între degete, țigară ce nu se mai termina niciodată, savurând o bere. Nu-și muta privirea de la bambină, ca să nu piardă momentul când peștele va trage. Grea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
te face să plângi, să râzi, să sari, să dansezi, să plutești ...... VII. NOAPTEA DESFACE SOMNUL ÎN MOZAIC, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012. Noaptea desface somnul în mozaic Când tăcerea pătrunde în cuvântul agățat de codru noaptea desface somnul în mozaic când matasea apei înghite luna secrete albastre aleargă în nervurile frunzelor transpare ea din poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apă se răsfira pe pietre îți spală pașii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
noapte ai vrea sa zăbovești pe pietrele alunecoase ascuțite sau rotunde stropite de culori asculți liniștea închisă în pietre și te intrebi oare cunosc secretul tău Grafică: Camelia Radu ... Citește mai mult Noaptea desface somnul în mozaicCând tăcerea pătrundeîn cuvântul agățat de codrunoaptea desface somnul în mozaiccând matasea apei înghite lunasecrete albastre aleargăîn nervurile frunzelor transpare ea din povesteîn voaluri curgătoarecu sfârcuri care zgâriepânzele de vântapa se răsfira pe pietreîți spală pașiicu ochii scufundați te uiți dejaspre interiorcând vocea codrului sculptează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011. Timpul asculta durerea omului care trece printr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morții mă voi trezi peste sau piatră într-un izvor de munte ne agățam de ultimul dans când păsările ciugulesc din palme atunci învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în râma îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
palme atunci învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în râma îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole ... Citește mai mult Timpul ascultădurerea omului care treceprintr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morțiimă voi trezi peste sau piatrăîntr-un izvor de muntene agățam de ultimul danscând păsările ciugulesc din palmeatunci învățăm să fim darniciarbitri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole ... Citește mai mult Timpul ascultădurerea omului care treceprintr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morțiimă voi trezi peste sau piatrăîntr-un izvor de muntene agățam de ultimul danscând păsările ciugulesc din palmeatunci învățăm să fim darniciarbitri necunoscuți ne măsoară pașiifiguri strecurate în născociri de-o clipăîn râma îngheață minutulsă renască fotografia din propria umbrățăruș înțepenit, ulițe în respirațienu vor crește păstăi, zambilenici lacrimi agățate de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
muntene agățam de ultimul danscând păsările ciugulesc din palmeatunci învățăm să fim darniciarbitri necunoscuți ne măsoară pașiifiguri strecurate în născociri de-o clipăîn râma îngheață minutulsă renască fotografia din propria umbrățăruș înțepenit, ulițe în respirațienu vor crește păstăi, zambilenici lacrimi agățate de vreji de fasole... XXV. REFLECTOARELE CONȘTIINȚEI, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011. Reflectoarele conștiinței -Te rog să mă ierți ... -Pentru ce? -Am vrut să fac ceva împotriva voinței tale. -Nu înțeleg. -Mai ții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
tot un om depășit. Concursul de schi cu săritură de pe trambulina, din Alpii austrieci, abia începea. Toată lumea avea costum de schi indiferent dacă era concurent sau spectator. Frigul nu-i apasă de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febră așteptării creștea pe masura ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
tot un om depășit.Concursul de schi cu săritură de pe trambulina, din Alpii austrieci, abia începea. Toată lumea avea costum de schi indiferent dacă era concurent sau spectator. Frigul nu-i apasă de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febră așteptării creștea pe masura ce timpul se îngrămădea.Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
a fi una cu ea, suspin în adânc de foc, în inima Ființei. O mireasmă caldă mă învăluie. Degetele mele se strecuraseră în ramurile de liliac primite de la bunele mele vecine. Unele le dau drumul în curte sau le lasă agățate pe poartă. Sunt multe culori... nuanțe de violet care par vii în aroma ce se răspândește valuri, unduinde în geometrii numai de ele știute. ȘTIU... sunt seri, nopți de când, ca în fiecare primăvară, apare aceeași întrebare cu același răspuns. (Din
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
adăpost. Atunci a înflorit scoarța iar trunchiul a cedat... „Altă dată o să-mi construiesc casa în ramuri, mi-am zis, acolo mă găsește doar adierea vântului... ce fac însă cu fereastra mea opacă?” Mi-am luat așadar casa și am agățat-o de stele. Răsar în ea, noapte de noapte și privesc copacul în care am stat, rupt în două, cu gândurile pierdute... Trag perdeaua timpului și mă orientez spre răsărit. Acolo sunt baladele îmbrăcate în roșu... Se vede casa din
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]