6,858 matches
-
aproape de dusul schimbător decât toate ale mele, rămas împietrit într-o vârstă fără trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
false. Știam că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți pierde totul, în beția unei nopți despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau înconjurat de o șleahtă de țigănci guralive agitându-și puradeii atârnați de țâțe. Că ajungi, la un moment dat, să trăiești doar spre a-ți aminti, doar spre a te redescoperi, doar spre a ghici unde și când viața ta a luat un alt drum. Apoi un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cap secționat, din profil. Cu un creion galben, fata urmărește niște linii de pe chipul acela desenat. Murmură încet, ca o rugăciune, cuvinte numai de ea știute. Închid ușa și plec, rămânând. 26tc "26" Ajun de alegeri. Freamătul tulbure al mulțimilor agitate de credința că, iarăși, sunt chemate să hotărască. Și chiar hotărăsc, uneori. Dar voința lor este atât de ușor deturnată. Măsluiala este arta scrutinurilor noastre. Nu de acum. Dintotdeauna. Cel puțin din câte cunosc eu din cele citite. Poate acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței lor. Exemplul cu emisiunea despre 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Agitație mare pe Bulevard, la intersecția din fața Cercului Militar. Goneau mașini ale pompierilor, Salvări, dubițe ale Miliției. Căscam gura împreună cu mulțimea. Atunci s-a apropiat Pr. Îl observam în puhoiul de oameni. Era într-o geacă de piele neagră. Se agita. Părea că dirijează circulația. Din când în când arăta spre câte un individ și acela era tras deoparte de alți doi, trei. S-a apropiat de mine. Cu spatele întors, mi-a șoptit: „Șterge-o. Te ridică dacă n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și ce dreptate vreți să mai faceți? Încerca să se repeadă la mine. Să mă strângă de gât. Vichi se agățase de el și se chinuia să-l tragă în pat. — Da’ de tovarășu’ Paulescu ai auzit? continua să se agite Trombă. Tovarășul Moriț Paulescu, de la cadre, de el ai auzit?! Tu ce-ai fi făcut când ți-ar fi arătat dosarul ăla și ți-ar fi spus: „Ai greșit, așa era cu vremea de atunci, poate putem să înțelegem, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când am căpătat curaj să plec spre casă, de la noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că mi-a strigat. „A ieșit mișcarea întoarsă! S-a ascuns aci, la mine-n casă. Două plotoane, cu aruncătoare, de-alea de le ții pă umăr și tragi de găurești tancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-a repezit să-l ajute, speriată că o fi pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea liniștit, sîngeriu. Atunci a putut vedea că șirul de rechini nu-i mai urmărea și că un dans de Înotătoare dorsale se agita Într-un cerc, undeva departe. În restul traversadei, nici un pasager nu a mai zărit șirul de rechini, iar cînd Jorge Aldaya a debarcat la Buenos Aires și ofițerul de la vamă la Întrebat dacă călătorea singur, s-a mărginit să Încuviințeze. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de aventură și un chipeș reporter american mereu pieptănat ireproșabil, un individ s-a așezat lîngă mine. Nu era pentru prima dată. Cinematografele din acea perioadă erau bîntuite de fantoșe duhnind a singurătate, a urină și a colonie, care Își agitau mîinile asudate și tremurătoare ca pe niște limbi de carne moartă. Mă pregăteam să mă ridic și să anunț plasatorul, cînd am recunoscut profilul retezat al lui Julián. M-a apucat de braț cu putere și am rămas așa, uitîndu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut că zăresc cum bezna se agita În perdele de ceață și cum o figură fără chip, cu privirea arzătoare, aluneca spre noi Într-o tăcere absolută, ca și cînd abia ar fi atins pardoseala. Fumero văzu reflexul În ochii mei Împînziți de lacrimi și figura i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În urmărirea comportamentului elevilor, nu trebuie să uite că are în față un colectiv eterogen, fiecare copil având propria personalitate, marcată de sindroame. Unii dintre elevi suferă de sindromul maniacal euforic, fiind indiferenți la tot ceea ce-i înconjoară, alții sunt agitați, în sensul că intră în panică că vor greși răspunsul, că nu știu ce soluție are problema ridicată de profesor, alții fug, pur și simplu, de idei și nu vor să contribuie cu nimic la rezolvarea problemelor ridicate. Pe lângă sindroamele maniacale, se
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
Locomotiva fluieră scurt și trenul se puse În mișcare. Călătorii Își scoaseră capul pe geam și fluturau din mâini spre peronul care rămânea tot mai În urmă și În urmă. Rudele, prietenii, cunoștințele sau ce mai erau alergau, la rândule, agitându-și mâinile, În semn de rămas-bun, făcându-se din ce În ce mai mici, din ce În ce mai Îndepărtați, din ce În ce mai străini față de toți cei ce plecau, dar și față de ei Înșiși: mici ghemotoace de scrum acoperite de păr mai scurt sau mai lung, de pălării, băscuțe, șepci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înăuntru Încă de pe vremea când făcuse armata la pompieri, Îi multiplica nodurile de pe față, aducându-l Într-o stare de exasperare profundă. Omul Braic transpira din răsputeri, Încercând să se ascundă cât mai bine În valiză. Și cu cît se agita mai mult, cu atât oamenii de paie Braic din jurul lui se Înmulțeau, ajungând la dimensiunea unei căpițe. Drept rezultat al Înghesuielii dinăuntru, valiza se aprindea și ea... Și atunci ardeau În salon doi oameni Braic, unul ieșit din valiză, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe o ofensă. Nemulțumirea lor și-o exprimau strângându-și degetele În pumni și agitându-le În aer sau prin lovituri de bocanc În tocul ușii. În timpul promenadei, masterandul avea să se ferească să dea nas În nas cu ei, tocmai pentru a nu cădea pradă instinctelor primare prin care aceste brute cu chip uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cotlon uitat de Dumnezeu, ca să-i netezească drumul lui Mesia la Judecata de apoi...” „Chiar așa”, zise Bikinski. „Oliver nu-i orișicine. A studiat informatica și, pe cont propriu, a descoperit formula nemuririi...” „Prin urmare, Oliver e nemuritor?” râse starețul, agitându-și barba sură. „Deocamdată, descoperirea lui e În fază incipientă. De studiu de laborator... Oliver Încearcă să aplice formula pe propria sa piele și, când va ajunge să se convingă că nu a dat greș, o va extinde pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e posibil ca În curtea doctorului Perjovski să fi existat și astfel de creaturi... La Început, abstracțiunile apăreau sub formă de insecte bâzâind deasupra scaunelor și a mesei. Noimann părea că nici nu le bagă În seamă. Dar cifrele Își agitau elitrele, scoțând un zgomot neplăcut. Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vreo rudă Îndepărtată... Vreo sosie... Par clădiți din același aluat”, Își spuse medicul. Noimann se gândi să se Împotrivească, dar curiozitatea Îl făcu să ia o atitudine indiferentă... În fond, ce avea să se Întâmple? O să-l caute În fund? Agitându-și ciotul În aerul Încărcat de tot felul de miasme grele, falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și-n scris”, spuse Noimann, ridicându-se În capul oaselor... „Dați-mi o foaie de hârtie...” „Avem formulare speciale pentru astfel de cazuri, așa că efortul dumneavoastră se va reduce la o simplă o semnătură...” „Dați-mi formularul să semnez”, se agită el. „Mai bine nu v-ați mai agita atât”, făcu ciungul. „Din cauza efortului s-ar putea declanșa hemoragia...” „Despre ce fel de hemoragie este vorba?” Ciungul ridică neputincios din umăr. Ciotul făcu o rotație ciudată, agitându-se În aer. „Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capul oaselor... „Dați-mi o foaie de hârtie...” „Avem formulare speciale pentru astfel de cazuri, așa că efortul dumneavoastră se va reduce la o simplă o semnătură...” „Dați-mi formularul să semnez”, se agită el. „Mai bine nu v-ați mai agita atât”, făcu ciungul. „Din cauza efortului s-ar putea declanșa hemoragia...” „Despre ce fel de hemoragie este vorba?” Ciungul ridică neputincios din umăr. Ciotul făcu o rotație ciudată, agitându-se În aer. „Deocamdată e doar o supoziție. Nu mă pot pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
formularul să semnez”, se agită el. „Mai bine nu v-ați mai agita atât”, făcu ciungul. „Din cauza efortului s-ar putea declanșa hemoragia...” „Despre ce fel de hemoragie este vorba?” Ciungul ridică neputincios din umăr. Ciotul făcu o rotație ciudată, agitându-se În aer. „Deocamdată e doar o supoziție. Nu mă pot pronunța până nu vă consult...” „Dați-mi pixul să semnez odată!” „Stați liniștit la locul dumneavoastră”, Îl povățui omul fără braț. „Ce rost are toată această agitație?!” făcu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs?” „Aveți ceva cu fâsul ăsta”, observă Noimann. „Cum să n-am”, se agită ginecologul... „Nu numai viața, dar și moartea e un fâs. Înțelegeți, toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi.” „Sunteți cam pesimist....” „Umblând cu toți avortonii ăștia care se scurg În gârlă, credeți că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]