79,130 matches
-
stream of consciousness technique. Dialogul interior alternează cu dialogismul propriu textului dramatic. Totuși, naratorul-martor preferă, cel mai adesea, stilul indirect liber. La montagne de l'âme se numește, în chineză, Lingshan. E muntele "(de) unde poți vedea minuni, care te ajută să uiți de suferință și să-ți cîștigi libertatea". Cartea este de o varietate infinită. Lumi de aici și lumi "de dincolo" sînt aduse, de călătorie, în memorie sau în auz. Sînt povestite, proiectate, sugerate, amintite. Aflăm de crime și
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
optzeci viețile noastre, grele, erau înseninate de emisiunile �Europei libere�, care ne mai răcoreau sufletele. Pentru noi, literații, și un public intelectual mai larg, emisiunile culturale ale doamnei Monica Lovinescu și ale d-lui Virgil Ierunca ne întrețineau speranțele, ne ajutau efectiv în bătăliile scriitoricești în care eram angajați. Și cînd în viața literară din țară se petrecea cîte una mai groasă era suficient să se trimită acolo un mesaj pentru ca să fie transmis de îndată, ajutîndu-ne imens. Seară de seară, dar
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
la Teatrul Național din Iași pentru care a fost nominalizat la ediția ultimă a Galei Uniter la Premiul pentru debut) a constituit-o pentru Dan Vasile, pentru trupă și spectatori și această mizanscenă cosmetizată, dar ostenită. Regizorul nu a fost ajutat nici de scenografa Alina Herescu. Ea n-a rezolvat un spațiu în care să fie amplasată drama (a găsit o singură soluție: locul Casandrei, care a rămas doar o prelungire, un apendice față de reședința principală), și asta este poate cel
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
pentru că, în esență, el nu este prizonierul unei singure opțiuni. El nu participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. Însă tocmai din pricina acestei neutralități, ajutat și de o manualitate ieșită din comun, el a ajuns un pictor oficial și în sensul restrîns al cuvîntului, adică al unei lumi relativ închise, dar cu o mare influență publică, și în sensul larg al cuvîntului, în speță exponent
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
clasici (Creangă, Caragiale dar și Sadoveanu, contemporanul său), pentru a se perfecționa în ale limbii române, în care debutase, în 1901, în Luceafărul, apoi continuînd în revistele din țară (mai ales Convorbiri critice ale lui M. Dragomirescu, care l-a ajutat enorm pe tînărul prozator). În noiembrie 1924, intervievat de Rampa, făcea această declarație surprinzătoare privitoare la clasificările canonice ale romanului (Să nu uităm, că, acum, în 1924, Rebreanu era, după Ion și Pădurea Spînzuraților, o glorie a romanului interbelic): "Nu
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
Năstase, înseamnă că am încurcat-o rău de tot. Românii aveau o imensă încredere în dl. Năstase și înainte de a-i fi făcut galerie dl. Verheugen. Mă întreb ce se va întâmpla începând de luni! Problema e că încrederea nu ajută în România la nimic. În cine să avem încredere? În ditamai oamenii politici albiți la tâmple care se zvârcolesc lubric, mângâind scabros bucile cutărei "traseiste" avansată la excepțional cu prilejul lansării gunoiului pornografic "Hustler"? În ciocoii precum Dan A. Lăzărescu
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
carenței sale de invenție sau a intuit adevărul că viața sa e atît de extraordinară în fapte ieșite din comun încît e suficient să o recreeze prin narațiune. Iar acele narațiuni, au cucerit instantaneu o recunoaștere internațională unanimă (l-a ajutat întru aceasta și faptul că le-a scris și publicat în franțuzește), fiind, apoi, tradus în multe limbi, printre care și în limba sa natală, unele chiar de el tălmăcite. Și ediția pe care o comentez, conținînd două scrieri evocînd
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
ajungînd un domn arătos, bine îmbrăcat, salutat și cu comenzi din belșug. Dar, brusc, e chinuit de întrebarea, care îl împresoară strîns, cine e autorul lui Hamlet. Cu puțina sa instrucție, știuse asta. Dar uitase și memoria nu îl mai ajuta. Începe să întrebe peste tot pentru a afla răspunsul salvator. Dar nimeni nu știe. Nici chiar farmacistul orașului, un ofițer și nici mica sa bibliotecă pe care o consultă în zadar. Se scîrbește de atîta ignoranță, e mereu arțăgos, iar
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
produs probabil pe baza ideii de ieșire din normalitate, de degradare morală; e foarte posibilă și o influență a celorlalți termeni cu sensuri apropiate și formați cu prefix: dezmățat, deșucheat, deșănțat; asemănarea fonetică (în cazul lui deșucheat, chiar foarte mare) ajută la omogenizarea semantică a seriei și permite efecte stilistice de întărire și gradație, ca într-un citat din Mateiu Caragiale - "locul de întîlnire al lumii deocheaților și deșucheaților timpului" (ap. DLRC). Oricum, poate pentru că păstrează legătura cu actul magic al
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
unui prieten scriitor despre un alt prieten scriitor, constituie de mult un fenomen de amploare în literatura română. Principiul e simplu: tu mă lauzi, eu te laud; eu sînt puțin mai cunoscut decît tine și, deci, cîndva, te voi putea ajuta; am nevoie de ceva referințe critice așa că scrie în revista (sau la editura) ta ceva despre mine și aștept cu nerăbdare noul tău volum etc. Scenariul poate varia: sînt un neînsemnat scriitor prieten cu un tip cu influență din capitală
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
românească, așa cum André Glucksmann a scris La bętise? - recent publicată la București". În mediul românesc, de regulă, vinovăția se transferă asupra altuia. Spre a se păstra figura "superiorității" absolute a etniei noastre, obișnuim a incrimina Occidentul pentru că refuză să ne ajute, pe americani pentru că nu ne oferă necondiționat "clauza", pe maghiari pentru că ar complota neîncetat, pe evrei pentru că ar face un joc dublu ș.a.m.d. "Spiritul critic personal și al responsabilității civice sînt elemente ale unei culturi republicane și democratice
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
de a ne rezolva singuri problemele. Un discurs pe care-l aud tot mai des în mediile sărace ale României (adică mai peste tot!) sună în felul următor: "I-am așteptat atâta vreme, iar ei n-au venit să ne ajute! Vin acum, pentru a ne exploata, pentru a lua tot ce e mai bun în țara asta! Ce ne dau în schimb? Droguri, crime, violuri! Ei, americanii, criminalii care au omorât oameni nevinovați în Iugoslavia, poartă vina nenorocirii noastre!" Oricât
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
doar cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă nu ajută... Sentimentele creștinești ale populației, vreme îndelungată interzise, se adânciră odată cu sărăcia din ce în ce mai apăsătoare pentru cei mulți și necăjiți, cărora, repet, credinciosul șef de stat le făgăduia și le mai promite și-acum prosperitate socială, dacă nu raiul socialist administrat de
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
Sînt convins că nu a existat episod mai sinistru decît acesta în întreaga istorie a umanității. Marile masacre din trecut pălesc pe lîngă suferințele îndurate de armeni în 1915". Ajutoarele financiare venite din America, la cererea ambasadorului, pentru a-i ajuta pe armeni au rămas inutilizabile practic. Iar Talaat, unul dintre șefii junilor turci, la protestul ambasadorului american, a primit răspunsul cinic că "politica noastră în privința armenilor este bătută în cuie și că nimic nu ne poate convinge s-o schimbăm
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
intens, arzător, teribil. Lucru cu atît mai remarcabil, cu cît la noi nu se mai joacă demult teatru realist și actorii au uitat să fie veridici psihologic ori comportamental. Al doilea motiv de dificultate este că Mircea Rusu nu e ajutat de partenerii de spectacol. Dacă actorii cu experiență (Mircea Albulescu, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu și Alexandru Bindea, care ratează, din păcate, finalul) au, fiecare, momentul lor, realizat cu măiestrie, îi întorc bine, profesional, replicile și-l susțin (de aceea scena
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
O dată cu ei se îmbogățește vizibil aria conceptuală. Cercetînd opera lui Raymond Roussel, autoarea lansează concepte precum "imaginar autobiografic" sau "comportament pasional"; "corpul fără organe" (teoretizat de Deluze și Guattari mai tîrziu), singurătatea fără compromis și alte "credințe" ale lui Artaud ajută la conturarea acelui suprarealism care va fi regăsit la Naum. Povestea este presărată cu faptele de nebunie ale unor extraordinari Crevel, Saint-Paul Roux, Dali etc. Ipoteza de la care a pornit autoarea, aceea că fiecare suprarealist a avut două opere paralele
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
primul rînd dreptul de a nega, ci asumarea răspunderii individuale. Destinul este întîi al unui individ, și după aceea al unei nații, al universului. Crezi că această structură, felul în care ești structurat în raport cu tine și cu lumea, te-a ajutat în munca ta de regizor, în relațiile cu ceilalți sau ai simțit, la un moment dat, că te incomodează? Nu m-a ajutat niciodată, m-a încurcat tot timpul. Principiul despre care vorbeam mai sus este valabil, dar absolut perturbator
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
universului. Crezi că această structură, felul în care ești structurat în raport cu tine și cu lumea, te-a ajutat în munca ta de regizor, în relațiile cu ceilalți sau ai simțit, la un moment dat, că te incomodează? Nu m-a ajutat niciodată, m-a încurcat tot timpul. Principiul despre care vorbeam mai sus este valabil, dar absolut perturbator. Cu felul ăsta de a fi nu poți sfîrși decît stupid. Într-o lume megalomană pentru care contează manifestațiile uriașe, tu continui să
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
în Seară la Miorcani prezența apei e prea la vedere, prea reflectată, ordonată, planificată pentru a-i putea susține ambiția exegetică restructurantă. În urmărirea fantasmei sale, criticul declară febricitant: "Trebuie s-o vedem acționînd (apa) acolo unde ea nu e ajutată de opțiunea conștientă, acolo unde totul i se opune, în mediile imaginative celei mai refractare, unde decizia conștientă a poemului nu pledează în favoarea ei. E nevoie, așadar, s-o vedem înfruntînd nu doar celelalte materii productive imaginar, ci și celelalte
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
cum l-a botezat Ibrăileanu, din apele tulburi ale căruia ies Bacovia și Arghezi, tot soiul de realisme sociale cuminți, inspirate de socialismul lui Gherea și Nădejde, neoclasicismul eclectic al lui Coșbuc și altele. În sfîrșit, elaborarea unor concepte noi ajută mult la o periodizare corectă. Așa stau lucrurile cu conceptul de bătălie canonică, oarecum curent în S.U.A. anilor '80 ai secolului XX, pus la noi în circulație, zece ani mai tîrziu, de același Virgil Nemoianu într-un articol din România
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
e și nostalgia celor convinși că în perioada interbelică Bucureștiul era Paris iar Iașul, Viena. În cuvintele lui Boym, e dorul după ceva care nu a existat niciodată. Interesant este dacă o asemenea stare are o funcție strict psihologică (ne ajută să facem față prezentului sordid, oferă soluția unui escapism facil dar eficient uneori, ne conectează la propriul trecut, cel personal) sau dacă operează și la nivelul mentalității de grup. O bună parte din carte e dedicată unor mari orașe - Moscova
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
care l-am prezentat săptămîna trecută, e departe de a avea o asemenea atitudine. Să i-o reproșăm lui, să o reproșăm altcuiva?-am recunoscut în articolul precendent că nu am un răspuns. Dar însemnările lui Isaiah Berlin m-au ajutat să formulez măcar o ipoteză. Ca să cunoști o țară și mai cu seamă un popor trebuie să fi reflectat mai întîi asupra cîtorva chestiuni mai generale, aplicabile în egală măsură lor și ție însuți. Să ai un cod etic și
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
față de dreptul de a se deplasa nestingheriți al românilor prin lume chiar decît reprezentanții ambasadelor care fac trafic cu vize. Dar politicianul român ignoră că acestei opreliști i se poate răspunde cu un set precis de măsuri care să-i ajute pe români să nu mai pară ciumații Europei. * Apropo, a ajuns de notorietate că Adrian Severin și Mircea Geoană nu se suportă din cauză că nu cad la înțelegere asupra competențelor care le revin, fiecăruia în parte, în cadrul OSCE. Grija celor doi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
în contrast cu englezii ori europenii, în romanele mele. Toate rasele sunt ridiculizate și satirizate imparțial. M-am considerat în general un partizan al Americii. Pentru cei care erau copii în al doilea război mondial, America era aliatul puternic care ne-a ajutat să învingem, iar cultura ei, cunoscută nouă prin intermediul filmelor, revistelor etc., întruchipa un gen de trai bun, materialist, la care tânjea Europa în urma războiului, și de care se bucură acum. Așa că am folosit America pentru a explora tema visului de
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
v. Nice Work), nu rezistați tentației de a inventa paralelisme ironice. Bradbury se află exact în aceeași situație, și, ca și dvs., a fost universitar. Ați predat o vreme la Birmingham împreună. Cu ce ochi priviți statutul dvs. de universitar? Ajută la scrisul romanelor? Sau al criticii? Mai predați? Ce? D.L.: Am fost profesor universitar între 1960-1987 (cu jumătate de normă în ultimii ani), apoi m-am pensionat mai devreme pentru a mă dedica scrisului. Mi-a plăcut să fiu universitar
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]