9,537 matches
-
-mi copilul! - De unde știi că e fata ta? Împărăteasa n-ar fi avut nici un copil dacă n-ar fi fost licoarea mea! - Ce tot vorbești? Trandafira văzu sub fruntea de popândău lucind o pereche de ochi ciudați, unul verde, celălalt albastru și îi șopti Vânătorului. - Ochii! În ei stă puterea vrăjitorului. Nici una, nici două, Stejărel asmuți câinii pe Pomorac și până ce acesta să apuce să își dea seama ce se petrece, câinii îl făcură bucățele și îi înghițiră ochii. Se auzi
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
lase în sărăcie. Vânătorul îi ceru împăratului mâna Prințesei Trandafira, iar acesta i-o dădu bucuros. În ziua nunții sale, Prințesa Trandafira stătea în fața oglinzii și își aranja vălul de mireasă, când observă că are un ochi verde și unul albastru. Închise ochiul verde și se gândi la cât de bine ar prinde împărăției să mai aibă avuția care umpluse cândva cuferele din palat. Atunci se porni o ploaie din aur curat, iar bănuții începură să zornăie la picioarele oamenilor adunați
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
întâlnească alesul. Din acea zi, nu mai călcă în palat nici picior de vrăjitoare iar în acel ținut toată lumea trăi ca în grădinile raiului. Vânătorul și prințesa avură mulți copii și, curios lucru, cu toții aveau un ochi verde și unul albastru. Oare ce-o mai fi însemnând și asta? Referință Bibliografică: PRINȚESA TRANDAFIRA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
până la Apostol, când este înlocuit cu omoforul mic, la hirotonie și la alte taine, precum sfințirea de biserică, canonizare, hirotonire. Pe cap purta acel acoperământ specific, numit mitră, confecționat din țesătură fină pe fond de culoare albastră, mai închisă decât albastrul de pe veșminte, pe care străluceau sub razele soarelui broderiile de aur și aplicațiile de pietre prețioase. Tabloul ce l aveam în fața ochilor mei era impresionant. Mi se părea ori chiar treceam cu ochii minții în îndepărtatul trecut pentru a fi
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MI-E DOR...DE NELUTA STAICUT Autor: Neluța Stăicuț Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e dor... Mi-e dor de albastrul din ochii tăi, Mi-e dor de sărutul vântului prin părul meu, Mi-e dor de marea-nvolburată, Mi-e dor de casa ce m-așteaptă! Mi-e dor de cântecul de ciocârlie, Mi-e dor de grâul copt de pe
MI-E DOR...DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378873_a_380202]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CĂUTAREA Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Te caut în șoaptele vântului să-mi alini dorul de nopți cu lună oglindit în albastrul ochilor tăi te caut în solitudinea zilelor și nopților să-mi alini sufletul însetat de-o mângâiere a degetelor tale prin amintirile adormite, caut gustul anilor scurși în bătăile inimii mele te caut iubire în neliniștea mării ce ne-a
CĂUTAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378874_a_380203]
-
vrute și nevrute, iar după ce terminară cu toții de servit cafeluța, așa zisă, matinală, plătiră și părăsiră localul. Vremea era superbă, deși debutase cu frig și ceață. Era o dimineață limpede, senină, ici acolo, niște nori mici și albi pe firmamentul de un albastru de porțelan, al cerului. Aerul emana o atmosferă de pace și liniște binecuvântată. Rodica, însoțită de Laura și Nicolae, intră în imensa clădire a tribunalului și în scurt timp, cu verva și iscusința ei, reuși să rezolve prima înfățișare a
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
gât. Aceasta trebuia tratată injectabil, iar lui Gabi i se rupea inima, numai la gândul că trebuia să-l chinuiască pe bietul copil cu injectabile, acestea fiind destul de dureroase. Bunica îl îmbrăcă cu pijama curată, iar Gabi îi badijonă, cu albastru de metil, gâtul roșu și inflamat. Avea un gust rău, dar Ionuț nu crâcni, însă frica de injecție, cât era „de doctor în devenire”, puse stăpânire pe el. Gabi îi simți teamă și încercă să i-o mai diminueze. - Haide
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
Ce e oare fericirea? Nu-ncerca s-o definești! E ceva sublim în toate, lupta-te ca s-o găsești! Fericirea este dată de-acea rază de lumină Ce-ți da starea mulțumirii când aceasta e deplină. Fericirea-i cer albastru,soare vesel, mandre flori, Când prieteni se adună să petreacă- n sărbători. Fericirea-i dor, visare, e suflet neprihănit, Când iubești și îți dai seama că la randu-ti ești iubit. E-asteptata mulțumire când dorește să te ia Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
mult Ce e oare fericirea? Nu-ncerca s-o definești!E ceva sublim în toate, lupta-te ca s-o găsești!Fericirea este dată de-acea rază de luminaCe-ti da starea mulțumirii când aceasta e deplina.Fericirea-i cer albastru,soare vesel, mandre flori,Cănd prieteni se adună să petreacă- n sarbatori.Fericirea-i dor, visare, e suflet neprihănit,Cănd iubești și îți dai seama că la randu-ti ești iubit.E-asteptata mulțumire când dorește să te iaȘi cu tot cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip. Din Empireu coboară avertizări și semne Ce lumea o anunță de veșnicul pustiu, Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemne Se va trezi năucă, când va fi prea târziu. Războaiele și moartea acaparează viața, Albastrul din oceane se-amestecă cu sânge, Va domina un fur care-și ascunde fața Ce nu îi va păsa dacă pământul plânge. În ceasul de pe urmă să ne trezim din vrajă Unindu-ne iubirea și devenind o torță, Noi suntem
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
și veșmântul,Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip.Din Empireu coboară avertizări și semneCe lumea o anunță de veșnicul pustiu,Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemneSe va trezi năucă, când va fi prea târziu.Războaiele și moartea acaparează viața,Albastrul din oceane se-amestecă cu sânge,Va domina un fur care-și ascunde fațaCe nu îi va păsa dacă pământul plânge.În ceasul de pe urmă să ne trezim din vrajăUnindu-ne iubirea și devenind o torță,Noi suntem una cu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venit Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă, Rostește rugăciunea privind spre răsărit, Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă. O, măiculiță dragă, al nostru
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
sus la Bunul Dumnezeu,Își socotește pașii, căci vremea asta țipăDe-aceea ține aprinsă o candelă mereu.O văd lângă icoană îngenunchind smerită,Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorităPictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venitși lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă,Rostește rugăciunea privind spre răsărit,Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.O, măiculiță dragă, al nostru înger
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
neguri, Pândeam seninul din zori și până seara Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit, Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină. Citește mai mult Surâzător îmi bate soarele în geamși-o rază mică în palma mea petrece,Din miezul nopții prin ramuri auzeamO voce ce-mi șoptea, -Privește, iarna trece!Un dor de ducă în mreje mă cuprindeNu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
înconjurați de neguri,Pândeam seninul din zori și până searaVisând la straiul alb și verdele din crânguri.Din raze de lumină un cuib am împletitCa pasărea-speranță la mine să revină,Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit,Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină.... XII. RUGĂ PENTRU ROMÂNIA, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. Doamne Mare, Doamne Sfânt Te coboară pe pământ, Vino, Doamne, mai degrabă Că ne e suflarea slabă. Tu, trezește-ne
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
și bolnavă Până înlăuntrul nostru de ploaie Și plouă, plouă cu melancolie E cenușie lumina afară În umbră de nori vrea parcă să piară Își poartă pe boltă zâmbetul rece Și plouă, ploaia asta nu mai trece Nehotărâte tonuri de albastru Le spulberă hapsân un vânt sihastru Ziua-și pune o trenă de-nserare Și plouă, plouă fără îndurare Cerul și-adună cenușă-ntr-un loc, Bezmetică ploia se prinde la joc. Dansează frenetic pe-asfalt cu noroi Și plouă și
ŞI PLOUĂ ŞI PLOUĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378944_a_380273]
-
da, l-am văzut călare pe Timp, a trecut prin vederea mea ca o aventură de parcă ar fi trecut un fulger pe cer cu flacăra înțelepciunii în mâini, am rămas cu mâna întinsă cerșind un dram de fericire, de-atâta albastru m-am speriat, mi-a căzut pe gene și a rămas sculptat în lacrima mea, de-atunci am luat glasul codrului și l-am făcut doină. joi, 26 mai 2016 Referință Bibliografică: două poezii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
DOUĂ POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378972_a_380301]
-
zid al uitarii se prăbușește, simți cum viscolul scormonește prin sângele tău. Plângi, asculți cântecul, n-ai vrea ca melodia să se termine... de parcă ar fi venit acum toamna sau primăvara, un alizeu printre roșul-galbenul-verdele frunzelor nedesprinse din mâinile copacilor, albastrul gândului unui nou cer și noi, două oglinzi. A te supune mereu dorințelor, noilor dorinți! Știi că nu poți să rupi petala unei flori fără să deranjezi undeva o stea... AȘTEAPTĂ, NU PLECA Desigur, iubirea există, cu sau fără titlu
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
timp din mine, îmbrățișată-n razele iubirii, privesc uimită comorile aduse din fiecare călătorie. Cu fiecare celulă, respir adânc, calm, lent, un spectru de culori și mă scufund în roșu intens, portocaliu și galben cald, în irizari de verde și albastru, ca, în final, în armonia octavei de tonuri înalte, doar violetul să-mi înfășoare cărarea de sunet și lumină spre Sinele-mi Înalt. Fărâmă de Lumină, simți inima ce pulsează în Câmpul esenței Infinitului? Ia-ți amintirile cu tine și
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
SĂ NU M-ATINGI CU UMBRA TA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului SĂ NU M-ATINGI CU UMBRA TA Să nu m-atingi cu umbra ta! Există-mi simplu...! Ca albastrul cerului, ca gingășia căprioarei... Bucură-te-n uitarea grijilor și-apropie-te de nemărginirea bunătății. Să nu m-atingi cu umbra ta ! Nu-mi curma libertatea,când poți să fii tu insuți . Privește-mi existența... ...pur și simplu... și-ntr-o clipă
SĂ NU M-ATINGI CU UMBRA TA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379047_a_380376]
-
iluzie dulce agățată-n inele” O metafizică a despărțirii supreme, deschisă delicat, cu o anume demnitate a durerii, o despărțire asumată, fără vaiete, fără lamentări, fără stridențe, într-un firesc al lacrimilor poetice: “nu pricep ce se petrece între acest albastru străin și drumul plin de noroi unde tu apari strălucind iluzie acoperită de ceară...” Nu am întâlnit nicio ostilitate, nicio aversiune, în fața fatalității, doar melancolie, resemnare și suferință, nicio revoltă, ci doar asumare și mers mai departe printre meandrele destinului
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
ultima zi, Te-nșeli, ea te învață viața. Bea-ți cafeaua în liniște, răgaz dă-i dimineții, Ridică-te și-nfruntă provocarea zilei În puterea spiritului! Privește lumină răsăritului prin ochi de copil, Ascultă-l... Îți va aminti-n fiorul albastrului,originea. De ce cu teamă umbrelor necunoscute Lupți, rănit de frici și de angoase, Pune gardieni gândului rău din minte Și nu alege să te-acunzi după cuvinte. Nu știi? Ele sunt vii, trăirea lor e-n ține, fără de sens vor fi
BALADA CĂLĂTORULUI GRĂBIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379151_a_380480]
-
ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte, care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
lacului se prelungește mult până se contopește cu râul, iar pe versantul de vizavi apare câte o casă răzleață. După ce traversezi râul, drumul se desfășoară în serpentine către înălțimi. Toamna foioasele și coniferele îți oferă o multitudine de culori, iar albastrul cerului este intens. Cu cât urci către pisc, cu atât ești mai fascinat de panorama amețitoare ce se deschide deasupra văii și a culmilor mai joase. Ajuns pe culme te trezești pe un platou presărat cu brazi răzleți, apoi dominant
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]