17,219 matches
-
ascundeam de el ca să nu ne certe. Știi ce-a făcut alaltăieri? —Ce? — Niște copii care mergeau la școală s-au oprit la castanul din fața porții să se joace. Au lăsat ghiozdanele și punguțele cu mâncare lângă castan și au alergat, strigând unii după alții. Lupaș a deschis poarta cu laba, după obiceiul lui, a ieșit în stradă, a văzut lucrurile copiilor lângă castan, a luat un ghiozdan în gură și l-a pus la noi pe scară. —Ioai! Așa ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei. Observă doi băieți care o depășesc dintre care unul semănând cu Robert. Să fie el? se gândește ea. Îl strig, fie ce-o fi, își continuă gândul. —Robert! Băiatul întoarce capul surprins. Se oprește și o zărește. —Cecilia! Cecilia! alergă spre ea, o ia în brațe, o învârtește extrem de bucuros până îi cade acadeaua. — Tot nebun ai rămas, mi-a căzut acadeaua. — Lasă că-ți iau alta. Este iubita mea din România, i o prezintă celuilalt. Își dau mâna, se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
chiar și în Germania. Mi-e dor de tine, mi-e dor de tine... ar fi vrut să-i spună cât de fericit l-a făcut telefonul ei, dar n-a mai apucat, că ea a întrerupt convorbirea. Fericit, a alergat la logodnici. Este încă supărată pe mine, dar m-a felicitat. —Cecilia te-a sunat la telefon? — Atât de bucuros sunt că i-am auzit vocea după atâta timp. — Ai avut dreptate că te iubește, că nu se gândește la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ori pentru a admira natura în splendoarea ei. La una din opriri, Matei a revenit cu întrebarea. Când îmi arăți dovezile logodnei tale? —Ești nerăbdător? Foarte mult. Și dacă nu ți le arăt, ce ai să faci? s-a îndepărtat alergând prin zăpadă. — Nu mă poți minți, a fugărit-o Matei. A ajuns-o, a prins-o în brațe și poruncitor i-a cerut dovada. Cecilia ca să nu mai lungească jocul i-a spus că nu s-a logodit, dar a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să le transmiți sărutările mele. Acum suntem și noi “logodnicii”. Se vor bucura când le voi spune că ne-am logodit. Ei logodnicii nr.1, noi logodnicii nr.2. După biserică au mers pe drumeagul către cota 1400. S-au alergat, s-au bulgărit, și au dat cu zăpadă pe față încât s-au mirat și ei de comportarea pe care o aveau. — Ce naiba, Matei, parcă n-am fi trecuți de douăzeci și cinci de ani. Nu jucăm ca niște puștani. Eu ditamai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ai împărțit banii cu prietenul tău? — Da! Cecilia și Matei au mai urcat puțin mai sus pe o cărare înzăpezită fiind ahtiați după aerul proaspăt de munte cu miros de brad. Din vorbe, din glume iar s-au luat la alergat unul după altul, la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ști cât m-a durut gestul tău, Matei! Dar ce să mai vorbim acum. Crezi că pe mine nu m-a durut acea ieșire tâmpită a mea? Mi-am dat imediat seama că am greșit și îți amintești c-am alergat după tine, că te-am strigat cerându-ți iertare, dar tu te-ai ascuns. N-ai mai vrut să dai ochii cu mine. Venisem cu gânduri pașnice să-mi iau rămas bun de la tine, bucuroasă că plecam în Germania și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
apropiate și inevitabile. Apropiindu-se de locul unde se logodiseră, Cecilia îl face atent: Să ne oprim puțin la altarul imens al naturii unde ne-am logodit, își rotește inelul pe deget. — Au oprit, au coborât repede, repede și-au alergat ținându-se de mână într-acolo. — Desenul a rămas intact, observă Cecilia. — Fiindcă nici n-a mai nins și nici n-a bătut vântul. —Iai! simt rece în spate. Strânge-mă tare în brațe, Matei! Matei îi apropie spatele de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ai pățit? Se îndreaptă speriată Leontina și văzând-o lată la rădăcina cireșului, dă s-o ridice dar se oprește știind că în asemenea situații nu este indicat. Tușico, unchiule, veniți repede! strigă Leontina. —Ce e? Ce s-a întâmplat, aleargă părinții Nataliei. — A căzut Natalia din cireș. —Au, Doamne apără-ne!, se apropie ei speriați. Natalia zăcea leșinată în poziția în care căzuse. —Trebuie să chemăm salvarea. — Imediat sun eu, că am mobilul la mine, își caută telemobilul Leontina. Până la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plapoma i-a alunecat și ea a simțit puțin, foarte puțin această alunecare pe unul din picioare. Și-a pipăit picioarele. Pe piciorul stâng a simțit atingerea, pe piciorul drept nu. —Simt piciorul! Simt piciorul! a strigat plângând. Bolnavele au alergat cu vestea la Matei. Acesta a venit împreună cu neurologul. —Simt piciorul, le-a spus cu lacrimi în ochi. — Ia să vedem, au pus mâna pe piciorul stâng. —Vă simt mâna dar nu chiar atât de bine, dar simt. — Să vedem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și n-o scuteau de căzături. La aceste „antrenamente” era asistată de multe ori de Matei și ei îi plăcea foarte mult să lucreze cu el, fiind mai tolerant și mai glumeț. — Hai, încearcă să vii la mine ca și cum ai alerga la Aurel, o îndemna Matei. Făcea câțiva pași nesiguri, gata să cadă. — Nu te grăbi, că Aurel te așteaptă, o sprijinea Matei. Domnule doctor, râdeți de mine, zâmbea Natalia. —Te-ai echilibrat? Pornește din nou!se depărta Matei de ea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și acelea care înainte au avut mici probleme de sănătate. Într-o seară, pe când copiii se mai măriseră, Cecilia stăpânită iarăși de nervi, a vrut să-l scoată pe Matei din apartament. Ea pregătea cina. Matei se juca cu ei alergând, strigând, ceea ce a deranjat-o. —Potoliți-vă, că vă bat, îi amenința Cecilia, fără rezultat. În jocul lor au doborât o statuetă care s-a spart, pe care Cecilia o avea din Germania și la care ținea foarte mult. —Ce-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-și vadă copiii care l-au întâmpinat cu bucurie dar și cu multe întrebări, fiindcă știau că mama lor în urma unui accident a fost internată în spital. —Tati, tati, ce bine c-ai venit! Ne era dor de tine, au alergat să-l îmbrățișeze. —Și mie de voi, scumpilor, i-a sărutat Matei. — Ce face mama? l-a întrebat Florina. —Doarme. — Are capul spart? s-a interesat Sorin. Din fericire, nu. Are vreo mână ruptă sau vreun picior, era curioasă să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai L 68 Rareș Tiron abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu ochii!, exclamă îndurerată femeia. Mă îngropi, puțin câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. Istorisiri nesănătoase fericirii 177 „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un bec, să bată un cui sau să împacheteze un colet. La poștă, plicul îi este închis și timbrat de funcționar, care se ocupă, firește, și de ambalarea pachetelor (între paranteze fie spus, zelul lucrătorilor nu cunoaște limite: poștașul literalmente aleargă de la casă la casă pentru a livra corespondența în cel mai scurt timp posibil). La magazin, de cele mai multe ori, vânzătoarea îi aranjează minuțios cumpărăturile în plasă și, dacă observă, în coș, fructe sau legume bătute, se oferă să i le
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
autobuzul frânând discret lângă mine și cu șoferul care, zâmbind, mi-a întins o piesă de cincizeci de yeni pe care o scăpasem, din neatenție, pe jos. Același lucru mi s-a întâmplat, de nenumărate ori, în magazine, când vânzătoarele alergau disperate după mine, să-mi dea restul pe care, neglijent, îl lăsasem pe tejghea. Ați putea obiecta, bineînțeles, că bunătatea și amabilitatea sunt rezervate străinilor, niponii fiind tratați cu altă monedă. Nicidecum... Odată, o bună prietenă, Yoko, a luat autobuzul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
modulează, în chip de imperativ categoric, comportamentul întregii comunități. Iar lucrurile nu se opresc aici. Așa cum este o imposibilitate să fii japonez fără să participi la hanami sau la tsukimi, tot la fel de absurd este să fii japonez și să nu alergi, din octombrie până în noiembrie, după frunzele colorate ale toamnei (momiji). Atunci, se produce un adevărat exod, pe întreg teritoriul Japoniei, spre acele Mecca tradiționale ale frunzișurilor înroșite sau îngălbenite, din regiunea Tohoku sau de la Nikko, unde peisajele montane îți răpesc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
imediat expulzați din cuib. De către ei înșiși, de fapt. Așa că iată-ne muncind silitor la planuri defalcate pe ore, zi de zi, pentru grupuri de japonezi venite cu ghid, cu autocarele, să-și petreacă vacanța pe insula Oshima instruindu-se, alergând de la o acțiune la alta: gimnastică la ora cinci dimineața, pe plajă, seminar despre fauna și flora insulei, urmat de drumeție cu profesorul pentru punerea în practică, live, a cunoștințelor teoretice acumulate, vizită de documentare la făbricuța locală de alge
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se gândea că va trece printre fruntași clasa acelui an, astfel să aibă timp berechet a se zbengui după pofta inimii în vacanța ce va urma după puțin timp. Pe imașul ce se întindea de la pârâu până sub pădure, cornutele alergau după iarba gustoasă și, pentru că soarele își întețea dogoarea, pe unele le necăjeau bondarii și începea strechea, dând de furcă văcarului. Fiind absorbită de minunata priveliște, își petrecu o mână peste spate pentru a-și scutura rochia de praful pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
doar în imaginea mea... nu ești aievea, nu ești nimic... Nu, Spirite, nu se poate, mergi în pace, vântul să te poarte. Trebuie să înțelegi că mai mult ai suferi dacă te-ai căsători. Preferi, tu oare prin veacuri să alergi și-n nemurire să culegi o posibilitate? Nu, așa ceva nu se poate! exclamă Magnolia, în speranța că l-a convins pe Spirit să renunțe. -O zână! Ori prea mult te doresc, ori am mintea rătăcită, dar știu că în veacuri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
familii, părinții o iubeau ca ochii din cap. Anii au trecut și Viorela, așa o chema, a crescut mare și pe zi ce trecea, era din ce în ce mai frumoasă, dar alintată peste măsură. Cât era ziua de mare, împreună cu alți copii, Viorela alerga pe câmpii, pe dealuri, prin lunci și prin păduri, după păsări cărora le distrugea cuiburile și le spărgea ouăle, dacă găsea pui îi omora. Călca și rupea plantele pe unde trecea apoi le arunca, copacilor în care se urca rupea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vadă ce se poate întâmpla. A simțit cum o adiere de aer împreună cu o ușoară febră îi străbat corpul iar în fața lui se așeză persoana despre care credea că mai mult zboară decât merge. -Norocel, trebuie să știi că am alergat mult ca să te găsesc și acum sunt tare bucuroasă să ascult ce necazuri ai, zise aceasta. -Dar cine ești de crezi că ai fi în stare să mă ajuți? -Sunt Zâna curajului și de aceea cred că pot să te
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din pădure în drumul mare pentru a se îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]