2,596 matches
-
cuceririi romane a Daciei și a Galiei, inclusiv ale asemănării limbilor. Dialogul, afectiv și ideologic, al lui Michelet și al discipolilor săi, este deosebit de intens: în noiembrie 1848, istoricul se îndrăgostește de Athénaïs Mialaret. Tînăra femeie este apropiată familiei prințesei Alexandrina Cantacuzino, stabilită la Paris în iarna anului 1848. Surorile Cantacuzino frecventează casa Michelet. Quinet se căsătorește a doua oară, în 1852, cu Hermiona Asachi, care fusese căsătorită cu prințul Moruzzi. Ea a urmat cursurile ținute de viitorul soț la Collège
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
alimenteze spiritul unitar al poporului nostru". Pe linia acestui mesaj, Biserica împreună cu grupurile de laici se angajează, între 1923-1925, într-o acțiune misionară. În martie 1925, este trimisă în Basarabia o misiune culturală în vederea întăririi sentimentelor proromâne de acolo. Prințesa Alexandrina Cantacuzino prezidează Societatea ortodoxă care se arată foarte activă și caută să obțină o mișcare de conversie. Această mobilizare nu este străină de decizia, luată de Ministerul Cultelor și votată în unanimitate de Camera Deputaților, de a ridica sediul primatial
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Budai-Deleanu, Ion 26, 393 Buharin, Nicolai 148 Bukovski, Vladimir 304, 325 Bulganin, Nicolai 296 Burduloiu, Traian 269 Burebista 24, 25, 379 Bush, George 360 Buzdugan 189, 383 C Calimach, Ion Theodor 59 Calimachi, Scarlat 79 Canet, Louis 192, 403 Cantacuzino, Alexandrina 193 Cantacuzino, Andronic 36, 90 Cantemir, Dimitrie 21, 22, 25, 31, 32, 49-51, 60, 136, 393, 397 Capodistrias, loannis 80 Caragea (familia) 59, 60 Caragiale, Ion Luca 206 Carol de Hohenzollern (Carol I de România) 107, 108, 110, 111, 122
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
grave dezechilibre<footnote Adrian Tănase, op. cit., p. 12. footnote>. 1.2. Definirea comportamentului consumatorului Mecanismul prin care sunt create noi dorințe, care nu pot fi satisfăcute decât în condițiile creșterii veniturilor, explică în bună măsură comportamentul consumatorului<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, Microeconomie, Editura Mirton, Timișoara, 2000, p. 55. footnote>. Termenul de „comportamentul consumatorului” se referă la „comportamentul pe care consumatorii îl manifestă în cercetarea pentru cumpărare, folosire, evaluare și părăsire a produselor și serviciilor de la care ei se
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
conceptului de consum Consumul reprezintă procesul prin care sunt satisfăcute trebuințele economice de fiecare persoană, în parte, și de întreaga societate, în ansamblu, prin folosirea produselor și serviciilor, care antrenează pierderea imediată sau treptată a utilității lor<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, op. cit., p. 55. footnote>. În accepțiunea multor economiști, desfășurarea liberă a activității economice impune stabilirea unui raport precis de subordonare a mijloacelor de către scopuri; în acest sens, producția, nefiind un scop în sine, se subordonează adevăratului scop
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
Băcescu, Compendiu de macroeconomie, Editura Economică, București, 1993, p. 161. footnote> 2.2. Funcțiile consumului Indiferent de modul cum este definit, consumul are menirea de a satisface trebuințele umane. De aceea, el îndeplinește diferite funcții: • Funcția utilitară<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, op. cit., p. 56. footnote>. Este prima funcție pe care o realizează consumul. Nevoile de hrană, de transport, de securitate etc. sunt necesități vitale, care condiționează, practic, viața individului. În acest sens, Michel Didier preciza că „muncim pentru
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
în societate, consumul îndeplinește și funcții sociale (de comunicare, de mediere și integrare cu mediul în care acesta conviețuiește). Acceptarea „normei” impuse de simbolistica bunurilor înseamnă acceptarea codului social, a uzanțelor, normelor, tradițiilor, obiceiurilor grupului și locului<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, op. cit., p. 56. footnote>. Astfel, unele produse și servicii au, pe lângă utilitatea rațională, și o utilitate secundară, care arată că bunurile și serviciile respective sunt „dovada abilității persoanei de a achita facturi mai mari”. Cu cât un
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
consecința, rezultatul nu mai poate fi circumscris sferei raționalului. Efectul de cod, și în general, funcțiile social simbolice trec pe primul plan ca importanță. Creșterea consumului în această direcție nu mai antrenează o sporire a efectelor utilitare.”<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, op. cit., p. 57. footnote> 2.4. Relația nivel de trai-calitatea vieții Volumul, structura, dinamica și calitatea consumului reliefează gradul de satisfacere a multiplelor trebuințe fiziologice, spirituale și sociale ale populației, consumul fiind principalul indicator al nivelului de
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
-le necesar pentru existența, formarea și dezvoltarea personalității lor. Aceasta constituie latura subiectivă a nevoilor umane. Întipărite în conștiința oamenilor și intrate în obiceiurile lor, ca și în tradițiile de consum, nevoile umane dobândesc un caracter obiectiv<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, op. cit., p. 15. footnote>. Nevoile sunt acele resorturi care, peste un anumit prag specific de intensitate, motivează individul să acționeze într-un anumit sens<footnote Rodica Boier, op. cit., p. 43. footnote>. Desigur, motivația este un fenomen complex
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
Dar, chiar dacă pentru moment această nevoie nu se manifestă, nu peste mult timp ea va fi din nou resimțită. Înmulțirea și diversificarea nevoilor, ca urmare a dezvoltării economico-sociale, au făcut necesare eforturi pentru ordonarea și clasificarea acestora.<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, op. cit., p. 16. footnote>, <footnote Rodica Boier, op. cit., pp. 43-44. footnote> Astfel: a) În funcție de importanța lor în ceea ce privește existența umană, nevoile pot fi clasificate în: − nevoi primare (sunt cele indispensabile vieții: hrană, locuință, îmbrăcăminte); − nevoi secundare (sunt, de
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
dimensiunilor economiei naționale, a rezultatelor economice ale acesteia, exprimate în venit național (sau în produs intern brut pe locuitor) sau în creșterea nivelului real al produsului național net, sub una din formele sale de măsurare<footnote Ilie Băbăiță, Grigore Silași, Alexandrina Duță, Macroeconomie, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 1999, p. 151. footnote>. Conceptul de creștere economică îl precede pe cel de dezvoltare economică, relația dintre ele fiind una de la parte la întreg. Dezvoltarea economică are o sferă mai largă de cuprindere, incluzând
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
urmele aceluiași Chiril al Alexandriei, Karsavin accentuează dimensiunea pneumatologiei: noi suntem îndumnezeiți prin Duhul Sfânt care ne face asemănători Fiului. Opusă contemplării platonice, teologia Sfântului Chiril al Alexandriei, revalorizată de Karsavin, plasează izvorul cunoașterii în Duhul Sfânt. De fapt, teologia alexandrină își găsește, în secolul V, expresia desăvârșită în gândirea Sfântului Chiril al Alexandriei, gândire dominată de ideea îndumnezeirii ca scop suprem al ființelor create. Este tradiția Sfântului Atanasie cel Mare, îmbogățită prin aportul teologic al celor trei mari Capadocieni: Sf.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Alexandriei, gândire dominată de ideea îndumnezeirii ca scop suprem al ființelor create. Este tradiția Sfântului Atanasie cel Mare, îmbogățită prin aportul teologic al celor trei mari Capadocieni: Sf. Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz și Grigore de Nyssa: o teologie alexandrină a unei îndumnezeiri eliberate de orice urmă de origenism și de idealul său spiritualist de evadare prin contemplare. Prin urmare, desăvârșită în veacul viitor, cunoașterea lui Dumnezeu va fi rezultatul îndumnezeirii finale. Vederea lui Dumnezeu față către față va fi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
9 Pentru o privire de ansamblu asupra ofertei educaționale a noii Facultăți de Teologie de la Chișinău, prezentăm componența catedrelor: 1. Introducere în Vechiul Testament și arheologia ebreilor; 2. Limba ebraică și exegeza Vechiului Testament; 3. Introducere în Noul Testament și gramatica dialectului alexandrin; 4. Exegeza Noului Testament și teologia biblică; A) O conferință pentru hermeneutică, enciclopedie și metodologie teoretică; 5. Istoria bisericească veche până la 1543, în Orient, și 1517, în Occident; 6. Istorie bisericească nouă, cu privire specială asupra Bisericilor Ortodoxe; 7. Patrologia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Bacovia cu trei poezii. Sadoveanu colaborează și cu povestiri (Dușman, Bine crescută, O frază nemerită), trimise de la Iași, și tot cu o scriere în proză, În flux, e prezent N. D. Cocea (sub pseudonimul Nelly). Nuvele mai dau D. Caselli, Alexandrina Mihăescu, N. Gr. Mihăescu-Nigrim, Gh. Becescu-Silvan, G. Russe-Admirescu, D. Nanu. Manuscrisul Varvarei Dobroselov de Dostoievski e tradus de D. Negreanu. Tălmăciri din Goethe, Herder, Lenau, Heine și Byron sunt semnate cu inițiale. D. Nanu transpune Ochii morților de Sully Prudhomme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290553_a_291882]
-
Deși izvoarele literare, exceptând opera voluminoasă a filozofului Filon din Alexandria (20 a.Chr.-45 p.Chr.), sunt rare în acest sens, ideile sale nu-i aparțin în totalitate, fiind rezultatul atitudinilor teologice și filozofice ale elitei intelectuale a iudaismului alexandrin, căreia îi sunt atribuite și alte opere scrise în greacă. Alexandria era metropola intelectuală incontestabilă a iudaismului elenist. Documentele epigrafice constau îndeosebi în prezența unor inscripții funerare foarte laconice, grecești sau latinești (foarte rar). Cuvintele evreiești reduse la prezența unor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în ochii lor toți erau fiii aceleiași seminții și erau numiți sau considerați laolaltă creștini, după cum s-a văzut pe durata persecuțiilor, când i-au pus pe toți pe aceiași linie, condamnându-i la moarte deopotrivă. Evitând orice suspiciune, Clement Alexandrinul (+216), renumit maestru al școlii catehetice din orașul omonim, considera sprijinirea statului și prestarea serviciului militar o necesitate pentru un creștin, în orice împrejurare: Cultivă pământul, îi spunem, dacă ești agricultor, dar cunoaște-l pe Dumnezeu în timp ce cultivi pământul; navighează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care îți poruncește ceea ce este drept. De aici aflăm că episcopii impuneau credincioșilor ascultarea față de legile civile chiar și în privința serviciului militar, pentru că unii soldați, după ce primeau botezul, renunțau la armată (acuzațiile lui Celsus aveau un fundament de realitate!). Pentru alexandrin, creștinul trebuie să fie totdeauna fidel superiorilor legitimi, chiar și în vreme de război, pentru că fidelitatea este mama tuturor virtuților: Trebuie să fim fideli în toate împrejurările, în timp de pace și în vreme de război, ca și în tot
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
copiii scoși din apă (cei botezați). De fapt, nu trebuie să se graveze fețe de idoli, fiindu-ne interzis să îndreptăm mintea spre ei, nici o sabie sau un arc, deoarece noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim sobri. Învățătura alexandrinului se regăsește și în Tertulian care, în Apologeticum, se mândrește cu creștinii care, considerați străini de către păgâni, se țineau departe de lăcomia onorurilor și a gloriei și colaborau alături de păgâni în arte, în studiu, în comerț, în navigație și în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de la care primiți și plata. Să nu fie găsit careva dezertor. Botezul vostru să vă rămână armă, credința coif, dragostea suliță, iar răbdarea armură. 2.1.2. Scrisoarea către Diognet Puțin mai târziu, Ad Diognetum (Scrisoarea către Diognet), opuscul grecesc alexandrin, deși nu aduce în discuție problema etică a serviciului militar, ne prezintă un tablou desăvârșit despre atitudinea creștinilor în lume și față de autorități: Creștinii nu se diferențiază de ceilalți oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin obiceiuri de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
școlii filozofice din Alexandria susținând unitatea și continuitatea dintre filozofia greacă și cea creștină. Unii cercetători au voit să vadă în acest teolog un susținător al militarismului, bazându-se pe Protreptikos pros Ellenas (Exortația către greci), 10, 100, 4, unde alexandrinul nu intenționa furnizarea unei judecăți de evaluare asupra serviciului militar, ci numai sublinierea faptului că plecând de la condiția de viață și de la meseria exercitată nu trebuie pierdută sintonia cu Dumnezeu. Serviciul militar nu era văzut ca o îndatorire a cetățeanului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apărătorul antimilitarismului. Dacă în Paedagogus II-III ne-a fost prezentată o dezbatere a problemelor de caracter moral, analiza care ne rezultă este destul de diferită față de cea plină de severitate a unor scriitori latini, precum Tertulian sau Ciprian. Spiritul creștin al alexandrinului este pătruns de un elenism specific, cu toate influențele stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu seamă din considerente teologice: convertirea întregului pământ de la starea de război la aceea a unei păci prefigurate, prin coincidență cu venirea lui Isus și actualizarea conținutului evanghelic. Arătând că dreptatea și pacea sunt în directă legătură cu Cristos, teologul alexandrin nu identifică pacea romană cu cea creștină, din moment ce cea dintâi o prefigurează pe cea de pe urmă, ca prin analogie, potrivit interpretării alegorice pentru războaiele descrise în Vechiul Testament despre luptele spirituale. Pacea lui Cristos nu este proiectată numai în escatologie, înfăptuindu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
homerică, care voia împăratul legitimat de divinitate, Origene repune în discuție elementele elaborării doctrinei dreptului divin al suveranului, răsturnând critica filozofului, precizând că este posibilă ispășirea fiecărei persoane, fără nici o constrângere, și poate duce la prosperitatea unei comunități civile pacificate. Alexandrinul arăta prin aceasta că toți creștinii se supun cu bucurie legilor civile și puterii imperiale, cu condiția ca împăratul să rămână în sfera competenței sale, fără pretenții de ingerință în domeniul religios. Dacă nu se creează un asemenea conflict, creștinii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este condamnat și războiul pentru a lăsa liberă calea bătăliei spirituale, exercițiu ce oferea creștinului, păstrându-i intactă integritatea fizică, instrumentele necesare convertirii sale. În Contra Celsum, IV, 82, se pare că Origene ar voi să justifice războiul. În realitate, scriitorul alexandrin e foarte departe de formularea chiar și fugitivă a vreunei teorii despre războiul drept. El vrea să afirme doar necesitatea unei limite în cazul violenței din timpul său. Dacă oamenii nu reușesc să înțeleagă mesajul de pace și nonviolență al
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]