7,971 matches
-
destul de des, nu numai dragostea de pescuit, ci și o altă dragoste, o fată frumoasă din clasa a XI-a, venită cu părinții pe șantier. A fost o dragoste de aproape doi ani. O chema Tiuța. Eh, ale tinereții... Am alunecat în melancolie. Dar să revenim. Era o primăvară splendidă. Mare sărbătoare pe șantierul Hidrocentralei de pe Argeș. Apele Râului Argeș și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
destul de des, nu numai dragostea de pescuit, ci și o altă dragoste, o fată frumoasă din clasa a XI-a, venită cu părinții pe șantier. A fost o dragoste de aproape doi ani. O chema Tiuța. Eh, ale tinereții... Am alunecat în melancolie. Dar să revenim. Era o primăvară splendidă. Mare sărbătoare pe șantierul Hidrocentralei de pe Argeș. Apele Râului Argeș și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
romantic, reîntâlnirea Roxaniei cu Andrei se datorează unei întâmplări imprevizibile când acceleratul 78 se oprește din cauza unei defecțiuni la frână și în vagonul 9 aflându-se Roxania îl vede pe Andrei, fiind cantonier, ,iar acesta ,la strigătul Roxaniei simțea cum alunecă”încet spre pământ,”că nu-i mai aparține... Profunzimea reflecției, relatarea unor întâmplări dramatice din timpul când membrii societăți noastre erau cobaii unui experiment utopic numit socialism multi lateral dezvoltat găsim în romanul”Cobaii” de Dumitru Hurubă, Editura Eubeea, 2009
COBAII, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361882_a_363211]
-
Și era una la părinți/ Și mândră-n toate cele,/ Cum e Fecioara între sfinți/ Și luna între stele./ Din umbra falnicelor bolți/ Ea pasul și-l îndreaptă/ Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă. Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază,/ Pătrunde-n casă și în gând/ Și viața-mi luminează![...] Dar cum ai vrea să mă cobor?/ Au nu-nțelegi tu oare,/ Cum că eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare? [ ... ] De greul negrei vecinicii,/ Părinte, mă
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu scap inelele. Într-o zi, am nimerit cu piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
am făcut de marmoră de Cararra și genunchii calzi i-am șlefuit ca pe o piatră brâncușiană sărutându-i ca pe niște moaște la marile sărbători, suntem amestecați cu apă pământ și soare și mai ales cu primejdii; trece octombrie, alunecă umbrele, mă mistui, iluzie de aur, arzând ca Nessus răstignind dorințele și luminând neantul cu o clipă albastră ce înflorește ca o floare de colț pe inimă. sâmbătă, 13 septembrie 2014 Referință Bibliografică: amintirile, hoarde barbare / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe
AMINTIRILE, HOARDE BARBARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361976_a_363305]
-
de albastru Sunt roata cea tuciurie Pierdută pe drum De la căruța mileniului. Sunt roata-n vârtej, în sindrom în spirală, pe cele mai bătătorite poteci mi-am nevoit oasele de cauciuc printre meandrele lumii. Sunt roata cu rădăcini în zenit Alunec pe Calea Lactee, Un nor îmi revendică trupul golaș Devin una cu cerul și cu pământul... Sunt și nu sunt Mă oglindesc Și nu mai recunosc Sunt roata? Sunt roata, O, ce roată de-o șchioapă! Alerg laolaltă cu fluviul Limbi
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
amuțit, nu mai dau lecții, lumea merge într-o singură direcție, pământul se va învârti după nevoile noastre de dragoste, numărăm și suntem numărați, lipiți în dosare, cu cv-iuri cu tot, cu iubite, frați, părinți, așa mergem toți spre cer, alunecăm toți la vale, ca frunzele toamnei, ca apele, ca lacrimile, ca ploile, ca pietrele, prin anotimpurile lui vivaldi... toamna e ceasul minunilor, lasă-te, iubito, pe umărl meu, s-a trezit lacul, dansează nuferii, joacă lebedele, bate vântul, ți-am
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > REBUT Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului sunt produsul societății în care trăiesc sunt un avorton al ideii de bine alunecată prin lacrima sufletului răvășită de suspinul regretelor și-al unui timp întârziat între cioburi de clepsidră și vise opace restaurator de gânduri pierdute între cer și pământ udată de roua nocturnă a gingășiei rătăcite pe care zadarnic o caut în
REBUT de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365872_a_367201]
-
într-o tăcere“. Poeta este convinsă și încearcă să-și convingă și cititorii că „la țărmul făgăduinței se va odihni iubirea“...„când soarele învață să zâmbească“. Alexandra Mihalache lasă condeiul să „zburde“ în voie pe coala de hârtie, așa cum penelul alunecă pe șevaletul capabil să imortalizeze îmbrățișarea mirifică a culorilor: „...O rază de lumină/ M-a mângâiat pe tâmple cu ardoare,/ Iar toamna deveni atunci senină/ Și cerul meu a căpătat culoare.“ (Te-am cunoscut - pag.99) sau: „Doar alb și
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
mai întâi și, apoi, căldurile excesive, comportarea brutală a comandanților, aplicațiile de noapte făceau ca gândurile studenților să se îndrepte spre analiza condițiilor existenței umane. În scurtele momente de pauză, la umbra rarefiată dată de niște salcâmi firavi, discuțiile lor alunecau spre politică, condamnau mizeria la care este supus omul.” (Emil Bucureșteanu - „ Student în filosofie”) „Cu sau fără acordul nobilimii, muzica și dansurile de proveniență andaluză se răspândesc peste tot în lume, cu o forță de nestăvilit. Arta care își începe
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
Și astea sunt purtători, așa zicea ăla la aparat”. Ațâțat, înșfăcă un prosop și începu o vânătoare turbată în spațiul strâmt al băii. Câteva muște se refugiaseră deasupra rezervorului de la toaleta, hotărât, se sui pe cadă, învârti ștergarul și, poc, alunecă în cadă cât era de lung. Se ridică după un timp, amețit și icnind se privi atent în oglindă, pe frunte avea o rană sângerândă. Ieși în goană din apartament urmărit de privirea uluită a femeii care se apucase deja
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
minciuni. Eu vreau să zbor, iar aripile mele, sunt așa de frumoase... OCROTIRE alerg prin troiene de gânduri spre tine dragul meu să mă încălzesc la focul inimii tale. Mă cutremur de noaptea rece și abruptă. Mă prăbușesc și cad, alunecând pe gheața amintirilor. Mă doare sufletul obosit și plâng. Simt cum bratele tale, ca niște aripi de lumină, îmi înconjoară trupul, ocrotindu-l de răutatea Lumii. Îți mulțumesc că exiști. DECLARAȚIE Clopotele sentimentelor se mișcă ușor în bătaia vântului rece
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
mine și mă duc tot mai departe-n zare ca un râu care curge spre o mare pustie lăsând în urmă niște maluri nisipoase pline de sălcii cu miros de primăvară trece aprilie dulcele aprilie cu iz de liliac umbrele alunecă aerul pare de platină bat căutările briza primăverii și ochiul tău se face drum prin tălpile mele ca-ntr-un vers de valery părul de aur inelar trece prin coapsele mele ca un vis și șoldul cu unduiri de mătase
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
primi eterna cuminecătură pe drumuri fără întoarcere se-aude orga de mesteceni care limpezește fântânile iar zarea de centauri în lumina solară adulmecă foamea de iubire ne doare clipa care se duce suntem mireasmă și neant în deasa noastră desfrunzire alunecăm mereu spre toamne ascunzându-ne în rădăcini. marți, 2 aprilie 2013 Referință Bibliografică: lecție neînvățată / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 823, Anul III, 02 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
o amintire frumoasă asupra existenței lui. Erica, inundată până nu de curând de gânduri tandre legate de Albert nu-și putea explica noua simțire. În prezența lui Jen o cuprinsese dorul de Albert; îmbrățișată și sărutată de Albert gândurile îi alunecau către Jen. Oricât încerca să schimbe starea lucrurilor nu reușea decât să se aleagă cu un sentiment de falsitate împurpurându-se de rușine. Niciodată nu vor mai fi atât de aproape și totodată atât de departe unul de celălalt. * * * Abia
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
impulsul lor ancestral, se revarsă din toate direcțiile, țintind școlile, precum acul busolei spre nord, oricum am răsuci-o, se strâng în buchete, din mers pe drum și, bătându-se să-și audă fiecare propriile cuvinte geniale, ale pățaniilor vacanței, alunecă spre școli. Acesta era și este și acum miracolul începerii școlii și grădiniței, pentru frunzișul omenirii, copiii, începând de la cei ce gândesc în chiote, la cei ce se îndreaptă spre noua frontieră a complicării celei mai simple și vitale trăiri
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
Tănase Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Deseori, căutăm refugiu pe cărările trecutului și-ntâlnim gândurile odihnindu-se-n neuitare, sufletul așteptând, parcă, răsăritul prezentului, iar fiorul poetic ne cuprinde într-o-mbrățișare. Gândurile alunecă prin cuvinte, ca și arcușul pe corzile de vioară, iar poemul prinde aripi, răcorește travaliul suferinței, ca niște stropi, iar de pe soclul creației, îi cuprindem zborul. Coborâm din prezent pe treptele melancoliei și-nveșmântați cu har, prin binefacerile muzei, sufletul
BINECUVÂNTAT AN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365368_a_366697]
-
ascunși printre suspine incluși în vrerea noastră topiți printre destine Nu-i margine din tine ce eu să nu ating cu boarea mea de cântec să nu cuprind în brațe fiorul ce-l inspir din zbaterea ce te-a înlănțuit Alunecăm întruna pe panta unui vis și ne topim în jarul ce trupul ți-a aprins Tu nu ești om femeie doar universul știe ce-a pus în carnea ta de umblă închipuirea aprinsă ca o stea în care frăgezimea din
ŞI MAI FRUMOASĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365413_a_366742]
-
o stea în care frăgezimea din forța dragostei învinge mângâierea cu atingere de zei Rămâi ondulatoriu în ochii mei pierduți doar cântecul m-ajută să-ți mângâi sâni ce stau așa cuminți să-ți sorb nemărginimea pătrunderii în fior să alunec ca o taină ascunsă într un dor de anghel zamfir dan Referință Bibliografică: ȘI MAI FRUMOASĂ / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate
ŞI MAI FRUMOASĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365413_a_366742]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DRĂMUIRE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2359 din 16 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Am cumpănit înclinația gândurilor și tot mă ispitește viața cu furtul orelor. E incredibil cum alunec dintr-o stare în alta contemplându-mi neputința! Voiam să mă ridic dincolo de chemarea aceea, și iar drămuiesc timpul la roata pătimirii. Mă trezesc trasă galopant de frâul sângelui, perpelind pielea vremii la focul încercării. Pradă atracției solare, drămuiesc apropierea
DRĂMUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365434_a_366763]
-
-n Iubire. Lumina arde într-o firidă îngerească răspândind curcubeie de gând, razele i se împlântă în albul Zilei-Mireasă, furișându-se-n zările mele. Cu sufletul meu îi ating sărutul de pe frunte. Se răsfiră Frumusețea în fiorul arzând al iubirii. Alunec în leagănul ramurilor pe care mugurii zămislesc chemarea. Mă cufund tot mai mult în cântecul Dorului Dacic. Acum toate mă bucură: lumina, aerul, doinele, apele cu cântecele lor, liniștea serii, ciripitul zilei, florile înmiresmate, poemele creștine, călăuzirile strămoșilor, Filocalia lui
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
lui, Dumnezeu a fost darnic cu el, înzestrându-l precum pe zei, cu cele mai alese însușiri. El a fost și este un ORFEU al românilor, câtându-le suferințele, iubirile și dorurile lui ancestrale. Muzicalitatea versurilor lui este intraductibilă, cantabilitatea lor alunecă spre bocet și romanță. Rămânând un magister perpetuus pentru noi, Eminescu se identifică cu Luceafărul străbătător de timp și spații, „ aceste lumi eterne”, care nu pot fi înnegurate de trecerea timpului. El stă alături de Homer, Shachespeare, Gothe, Dante, Pușkin, Hugo
EMINESCU-125 DE ANI DE LA INTRAREA ÎN NEFIINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365476_a_366805]
-
preajmă care avea între labele sale un os pe care-l rodea. Am exclamat: „Ce fericit este animalul! El nu gândește la ziua de mâine!” Scrie un eseu pe tema asta! mi-a replicat persoana respectivă. Și iată cum am alunecat spre Gândire, proces al cunoașterii pe care-l alăturăm senzațiilor, percepțiilor, reprezentărilor, memoriei, imaginației. „Gândirea este un act, un cutremur al nervilor” spunea Mihai Eminescu; o îndeletnicire doar a omului, una dintre puținele însușiri care ne diferențiază de celelalte regnuri
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]