5,281 matches
-
În sensul acelor de ceasornic). În partea de sus, În locul titlului volumelor, o inscripție: „Sunt multe lucruri În cer și pe pământ...” În paginile interne, erau celebrate gloriile editurii Manuzio aflate În slujba culturii, apoi niște sloganuri grăitoare, se făcea aluzie la faptul că lumea contemporană are nevoie de certitudini mai profunde și mai luminoase decât acelea pe care le poate da știința: „Din Egipt, din Chaldeea, din Tibet, o Înțelepciune uitată, pentru renașterea spirituală a Occidentului”. Belbo Îl Întrebă cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceva, apoi renunță. Cred că se obișnuise să audă de la Lorenza că frecventează cele mai Îngrijorătoare medii, dar hotărâse să se arate preocupat doar de cele care puteau arunca o umbră asupra legăturii lor amoroase (oare o iubea?). Iar În aluzia aceea a ei la Picatrix, el Întrevăzuse nu atât fantoma colonelului, ci pe aceea a uruguayanului mult prea simpatic. Dar Lorenza vorbea deja despre altceva și ne dezvăluia că dânsa frecventa multe dintre acele mici librării unde se vând cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după Împrăștierea lor, iar acolo exercită misiuni de supraveghere. Altceva?” „Dar... vorbea serios?” am Întrebat eu. „Eu cred că el lua povestea asta literal. La Început noi l-am considerat un exaltat, pe urmă ne-am dat seama că făcea aluzie, poate În sens vizionar, la o direcție ocultă a istoriei. Nu se spune că istoria e o enigmă sângeroasă și neînțeleasă? Nu e posibil, trebuie să existe un plan al ei. Trebuie să fie aici un Creier. De aceea unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fond, a căuta idei Într-un fișier e meseria mea. Dacă-mi pică-n mână vreo informație bună, Îmi voi aminti de dumneavoastră.” În timp ce se ridica, lăsă să cadă o ultimă Întrebare: „Iar printre manuscrisele dumitale... n-ai găsit nici o aluzie la Tres?” „Ce este?” „Nu știu. Trebuie să fie vreo asociație, sau ceva de genul ăsta, nu știu nici măcar dacă există cu adevărat. Am auzit vorbindu-se de ea și mi-a venit În minte apropo de nebuni. Salutări prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmă mai putem sta aici vreo două ceasuri bune. Lorenza, aveai o geantă?” Nu știu dacă și-au spus ceva pe drumul până la gară. Belbo se Întoarse după vreo douăzeci de minute și-și reluă lucrul fără să facă vreo aluzie la incident. La două am găsit un restaurant confortabil În piață, iar alegerea felurilor și a vinurilor i-a permis lui Belbo să evoce și alte amintiri din copilăria lui. Dar vorbea ca și cum ar fi citat din biografia altcuiva. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dinainte, evident, un beculeț roșu În interiorul capului, pentru că ochii Îi străluceau incandescenți, iar gura părea că scoate flăcări. M-am gândit că trebuia să fie aici mâna domnului Salon și mi-am dat seama la care anume clienți ciudați făcea aluzie În ziua aceea, În mina de la München. La masă ședea Bramanti, Îmbrăcat ceremonios Într-o tunică purpurie cu broderii verzi, o rasă albă cu franjuri de aur, o cruce scânteind pe piept, și pe cap având un fel de mitră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
glagorie-n cap dacă văd cuptorul alchimistului, Închis bine peste tot și cald pe dinăuntru, se gândesc la burta mamei care face copilul, și numai diabolicii tăi, invers, văd Fecioara pregătindu-se să nască pruncul și se gândesc că-i o aluzie la cuptorul alchimistului. Astfel că și-au petrecut mii de ani căutând un mesaj, când totul era chiar sub nasul lor, ajungea să se uite În oglindă”. „Tu-mi spui Întotdeauna adevărul. Tu ești Minele meu, care nu-i altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Eu cum alerg?și mă simt destul de bine. Eu nu mă simt fericit și nici nu pot învăța, dacă nu primesc ce este al Cezarului. — Canci!revine Teofana la vocabularul din șatră și se depărtează fugind, știind la ce făcea aluzie studentul. El aleargă, o ajunge, o prinde, o îmbrățișează în timp ce ea râde amuzându-se și-o sărută lung simțindu-i buzele calde și fragede. În acel moment au simțit din nou fiorul dragostei care le încălzea inimile provocându-le o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
își atârna pupilele micșorate, de ochii bătrânului și hârșitului polițai, aducându-și aminte de o expresie dragă aceluia (Dom'le, cum mai lucram noi, pe vremuri, cot la cot, la meserie, milițian și procuror, nu polițist și parchetar, ca astăzi! aluzie străvezie la schimbarea denumirii instituțiilor represive dominante, Poliție-Miliție și Procuratură-Parchet, dar și la calitatea și la motivația personalului. Eh, alte vremuri, alte fețe, alte boacăne!). A terminat de completat datele... Acu-i acu'! E momentul să-l mint. Doamne, ajută
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără nicio aluzie la vreun deficit de igienă corpoporală, raportat la persoanele proprietarilor, Mariusache și soția sa Liliana, alias Gladiatoarea, oameni altminteri de ispravă și unanim respectați, în mediul lor. Observând, într-un sfârșit, apariția noctambulilor musafiri, stăpânul birtului, un roșcovan ca la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cei doi copilași ai ei, Mircea și Ioana, voinici și ștrengari, ar fi părut frați și cu ea, dacă mândria și dragostea de mamă n-ar fi strălucit atât de fierbinte în privirile ei. ― Mulțumesc de compliment, dacă ai făcut aluzie la noi, interveni sora Doamnei Predeleanu, cu o cochetărie familiară, dar nu primim, fiindcă... ― Atunci, îl retrag în ce te privește pe dumneata și-l ofer numai Teclei, căci ea cu siguranță nu-l va refuza! întrerupse Grigore. ― Așa e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de vorbă la toamnă, când el a observat modest că amatori ar fi, dacă ea n-ar pune condiții prea grele, fiindcă banii s-au scumpit rău în timpurile din urmă, iar pământul nu mai rentează ca odinioară. Firește, făcuse aluzie că el ar fi amatorul și ea a înțeles. Era grec născut în țară. Nu știa grecește decât vreo zece cuvinte. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice, băiatul Aristide și fata Elena. Altfel se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca să nu se mai îndoape cu piramidoane... Fusese prezentat de vreo lună fiicei subdirectorului său de la minister, o fată drăguță și cu zestre, singură la părinți. Domnișoara părea să-l simpatizeze, iar el, la a treia întrevedere, i-a făcut aluzii că ar avea intenții serioase. Era o partidă strălucită, dublată de o protecție eficace în cariera lui funcționărească, subdirectorul fiind un stâlp important al ministerului. Asigurîndu-și adeziunea fetei, se consultă în mare taină, ca să nu prindă de veste Tanța și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totuși, el nu și-a mărturisit niciodată că s-ar putea ca vizitele și mesele lui cotidiane la Predeleanu să aibă și alte motive. Nu s-a gândit că iubește pe Olga, cu toate că iubirea îi umplea inima și nici vreo aluzie de dragoste nu i-a făcut măcar în glumă. Cel mult ochii lui au vorbit, fără voia lui. Se învinovățea însă că, în momentele acestea de durere generală, preocuparea lui cea mai mare e o iubire nouă. Îi mijea în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eventuale mici jigniri involuntare și provocate de împrejurările anormale! exclamă dânsul patetic. Nu-i așa, domnule Her-delea? Titu ridică din umeri, parc-ar fi vrut să spuie că astea n-au nici o importanță. Grigore se uită mirat la Baloleanu, neînțelegînd aluziile. ― A, nu ți-a spus nimic? zise prefectul surprins. Ei, iacă, domnilor, sufletul fin și delicat! Vedeți cum se cunoaște imediat?... Și după ce dumeri pe Grigore în câteva cuvinte, goli un pahar de vin pentru uitarea incidentului. Maiorul Tănăsescu strânse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alte amănunte. ― În privința unei posibile reduceri a greutății, replică Ash liniștit, informația nu trebuia să apară neapărat. Diferența de greutate a fost foarte simplu transferată la creatură. Sonda "autodocului" a înregistrat totul la subiectul Kane. La ce "alte amănunte" faci aluzie? Dallas încercă să-și ascundă furia și dezamăgirea, nereușind pe deplin. ― Nu știu; Nu sunt sigur de nimic. Nu sunt decât un pilot. Analizele medicale nu fac parte din pregătirea mea. ― Într-adevăr, zise Ash cu înțeles. Acestea țin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
două ori despre aceeași problemă decît după ce toți cei care au ceva de spus au vorbit măcar o dată”. Elementar, nu ? Mai departe : „comentariile trebuie să fie curtenitoare în limbaj și ținută - să nu facă referință la persoană sau să facă aluzie la nume sau motive”. Și lista merge mai departe, punct cu punct : nu se discută nimic ce nu este în agendă („la subiect”) ; cum se deschide și cum se închide - sau amînă - dezbaterea unei moțiuni ; cum și dacă se poate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
inima ușoară, transformîndu-se ușor, peste noapte, într-o practică legitimă a vieții noastre de zi cu zi ! Statul interlop — Am ajuns să fim conduși de clanuri ! ? exclamă retoric, în plin Senat, un venerabil profesor, uns însă cu toate alifiile politicului. Aluzia este, evident, la evenimentele tragice de la Giurgiu care au inflamat în ultimul timp întreaga opinie publică. Dar oare chiar așa să fie ? Oare despre asta să fie cu adevărat vorba ? Să luăm puțină distanță, să privim puțin mai de departe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Egipt. Totuși, poate părea surprinzător, cel puțin la prima vedere, dacă cercetăm izvoarele egiptene și documentele epocii despre acest eveniment, rezultatul este, din nou, mai degrabă nesatisfăcător: savanții, istoricii și arheologii nu au reușit până acum să găsească nici măcar o aluzie clară la exod în papirusurile sau în materialul epigrafic egiptean. I. Cadrul istoric al relatării biblice Cu toate acestea, este posibil să schițăm un plan al situației Israelului în Egipt datorită picturilor, basoreliefurilor și a câtorva documente scrise. Această cercetare
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
8; 33,16-17; 147,10-11; Prov 21,31). Prov 21,31 sintetizează bine această concepție: „Se pregătește calul pentru ziua bătăliei, dar victoria aparține Domnului”. Faimosul text din Iob 39,19-25 descrie calul sub acest aspect războinic. Unele povestiri fac aluzie și ele la această tematică. Absalom, fiul răzvrătit al lui David, și-a procurat un car și cai pentru a-și arăta ambițiile sale (2Sam 15,1). Nu a fost foarte norocos în întreprinderile sale pentru că a murit în bătălia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
succesor legitim al dinastiei precedente, foarte cunoscută asirienilor. Regele Iehu este menționat în stela de la Tel Dan, după cum am văzut mai înainte, dar această parte este foarte fragmentară. Se spune numai că „Iehu a domnit peste Israel”. Probabil se face aluzie și la un asediu al unei cetăți a Israelului de către regele Damascului, Hazael. Textul este într-adevăr dificil de înțeles, însă situația nu pare imposibilă pentru că Hazael și Iehu aveau politici opuse față de Asiria. În plus, Biblia spune că Hazael
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
final (Mc 1,15; 3,11.22-27; Lc 10,17-19; 11,20). Cum așadar se potrivește în acest tablou martiriul Alesului lui Dumnezeu? De fapt, moartea lui Isus era motiv de rușine pentru primii urmași ai lui Isus. Paul face aluzie la această jenă când declară că el „nu se rușinează de evanghelie” (Rm 1,16). În gândirea lumii romane, fiii lui Dumnezeu, eroii și salvatorii nu mor pe cruce. În acel timp, moartea lui Isus nu putea fi privită cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
O astfel de intrare răspundea unei vechi profeții care prevedea venirea unui rege umil (Zah 9,9). Nu numai gestul lui Isus evocă speranțele fiului lui David care vine, dar și răspunsul mulțimii reflectă aceeași interpretare populară. Osanalele lor, ca aluzie la Ps 118, erau o recunoaștere că cel care intră în templu „în numele Domnului” nu este nimeni altul decât David, cel destinat să fie regele și domnitorul lui Israel (cf. Ps 118,19-27, după parafraza aramaică). Un astfel de eveniment
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
oracolul lui Isaia sugerează că autoritățile templului au eșuat în îndeplinirea datoriei lor. Templul nu a devenit un loc al rugăciunii pentru toate neamurile. Dimpotrivă, a ajuns o „peșteră a tâlharilor”. În a doua parte a cuvintelor sale, Isus face aluzie la critica tăioasă a instituției templului din zilele sale (Ier 7,11), avertizând că Dumnezeu va distruge templul. Clasa conducătoare a preoților, scribii și bătrânii trebuie să se fi simțit profund jigniți de critica și cuvintele ofensatoare ale lui Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în pericol. El ne dă exemplul unui anume Isus, fiul lui Anania, care începând cu anul 62, profețea pieirea cetății Ierusalimului și a faimosului său templu. Ca și Isus din Nazaret, Isus ben Anania, aflându-se în vecinătatea templului, făcea aluzie la Ier 7 (Josephus, Războaiele iudaice, 6.300-305; cf. Ier 7,34). Acest Isus a fost mai norocos. El nu a fost executat (în ciuda apelurilor liderilor religioși de a fi ucis), ci a fost eliberat. În orice caz, norocul l-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]