2,910 matches
-
orice. Prezența dumneavoastră o liniștește. Fără a desluși, cred eu, toate implicațiile spuselor Nastiei, locotenentul s-a simțit măgulit: "Sunt mulțumit să vă fiu de folos la ceva", spuse modest. Nastea râse din nou, arătându-și gingiile roz: "Sunteți prea amabil, domnule locotenent. Vă urez o ședere plăcută la noi și în Bugaz, în general. O să vedeți că nu e prea rău în mica noastră stațiune balneară. Chiar golită de turiști, nu e lipsită de farmec. Acum trebuie să plec, am
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
biserică la icoana Maicii Domnului, un glonț a străpuns sticla dar mai departe nu a trecut. Când ne-am întors la Parincea, casa noastră era plină de trupe nemțești, unde își aveau comandament. Îmi amintesc că soldații nemți au fost amabili cu noi, mă învățau nemțește iar eu îi învățam românește. Atunci când armata sovietică era aproape, din nou ne-am refugiat cu fratele meu mai mare și am ajuns aproape de Râmnicu Sărat, comuna Costești, unde ne-au ajuns rușii. După ce evenimentele
NĂSCUTĂ ÎN ROMÂNIA, REFUGIATĂ DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Georgescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1684]
-
urmelor, să nu fim leneși în asumarea obligațiilor și în respectarea cuvântului dat este prudență; a face față propriilor noastre îndatoriri și a avea simțul responsabilității este dreptate; a ști să depășești indulgența față de propriile comodități este tărie; a fi amabili, politicoși, gentili este temperanță. Să dea Domnul ca cei din lume să nu mai observe anumite lipsuri din cadrul vocației noastre; ca același acoperiș să adăpostească atât formarea evlavioasă, cât și disciplina unor virtuți naturale trainice și puternice; ca vocația religioasă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
privește-ne. Providență Divină, Maică iubitoare, zâmbește-ne. Providență Divină, Maică prevăzătoare, asistă-ne. Providență Divină, fă-ne să putem trăi și să murim abandonați la sânul tău matern. Providență Divină, Maică vigilentă, rămâi mereu cu noi. Providență Divină, Maică amabilă, primește-ne ziua de azi. Providență Divină, Maică admirabilă, fă-ne să merităm să fim ai tăi. Providență Divină, Maică inefabilă, ajută-ne să ne silim pentru sfințirea noastră. Providență Divină, Maică bună, consolează-ne și îndestulează-ne. Providență Divină
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
un foileton literar în ziarul Binele public. Stilul lui căutat, răzgâielile lui literare îl fac simpatic, dar, în același timp, nu-i dau o înfățișare serioasă. Gion este în literatură aceea ce a fost și în relațiile sociale: un om amabil, simpatic, vesel, comunicativ, dar cam copilăros la înfățișare. Breaslă veselă și ușoară. Barbu Delavrancea începe să se manifeste și el. Este tot la Paris și trimite de acolo „condeie“. Dar înainte de căderea lui Ion Brătianu cu vreo patru ani se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
hîrtii pe ea. Ion I.C. Brătianu era înalt, masiv, cu o privire caldă și o figură distinsă, împodobită cu o barbă încărunțită, care-l făcea mai bătrîn decît era. De cum m-am aflat în fața lui, mi-a întins mîna și amabil m-a poftit să iau loc pe un scaun chiar lîngă el, în fața mesei de lucru. Iată de ce v-am deranjat, a început să-mi spună: "Doresc să vizitez în primăvară Basarabia, pe care nu o cunosc, și țineam mult
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a-i cere o întrevedere. Era ora 8 seara și m-am gîndit că era o oră bună ca să-l găsesc la telefon. Mi-a răspuns chiar el. După ce i-am spus numele meu și că doream să-l văd, amabil și fără a mă întreba în ce scop, mi-a răspuns: "Cu plăcere, dar cînd și unde?". Cum eram foarte grăbit și dornic să lămuresc lucrurile, m-am oferit să merg eu la el, și chiar în seara aceea, deoarece
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vedeam adesea. Eram amîndoi deputați în Cameră, dar în tabere diferite. El era țărănist, iar eu eram liberal. Am păstrat, între noi, întotdeauna, raporturi de vechi cunoscuți. Ralea, aflînd că eram în căutare de locuri pentru New York, mi-a oferit, amabil, cabina lui, fiindcă își amînase plecarea pentru cîteva zile. Vaporul pleca din Olanda de la Rotterdam și nu atingea nici un port din Franța sau Anglia. Am plecat cu trenul deci la Rotterdam, care exista doar cu numele, căci nu mai era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
însumi sînt un mare schivnic, și am publicat totuși prin toate revistele, deși nu i-am plictisit aproape niciodată cu textele mele, doar la mari intervale trimițînd poezii și niciodată unor poeți sau critici în care nu cred, chiar dacă sînt amabil cu oricine și... nu mă interesează. Desigur s-ar putea să fiu așa și fiindcă încrederea pe care mi-a arătat-o de la început un ilustru necunoscut (în plan fizic ca să zic așa!) D.R. Popescu, să-mi fi dat încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Suceava că le caut: "Un veac de singurătate" și Lautrémont. Sînt fericit! Te-am căutat prin revistele din anii trecuți. Mi-a plăcut tot ce-am găsit de tine! Nu o spun de complezență. În poezie nu știu să fiu amabil. Pentru că o cultură nu se face din amabilități. Și nici prieteniile mari. Dacă mă primești în parohia sufletului tău, scrie-mi! Vreau să citesc și revistele stud. ale Iași-ului. Literare, desigur! Poate mi le trimiți tu! Și să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
red.). Zilele din urmă, bucurie la P. Neamț: a venit Liviu Ioan Stoiciu. Dincolo de discrepanțele organizatorice, a fost important că ne-am văzut. Păcat că n-a fost destul timp de discuții serioase. Și Ulici (Laurențiu n. red.) a fost. Amabil. Dar nu știu niciodată ce gîndește cu adevărat. Și poate că nici n-are importanță să știu așa ceva. Nu știu în ce măsură aș putea veni acum la Iași, să citesc la JUNIMEA (cenaclul de la Casa "Pogor" sediul muzeelor literare ieșene, coordonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
tiraj, nu știu dac-am formulat bine. O să apară și cartea mea! Ce chestie! Va costa în jur de 9 lei, ca și a lui Bogdan Lefter (sper să nu fie seacă precum a lui Bogdan, totuși!). Cei din Neamț, amabili la toate nivelele, au cerut 1000 de exemplare. Sigur, nu vor aproba atîtea, dar e bine c-au cerut așa multe. Pentru prieteni, mie îmi trebuie vreo 230 de exemplare. E-n regulă! A, să-i scriu totuși o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
alte republici! Dar să-i dea Dumnezeu numai bine năzdrăvanei de T! Mi-a dăruit, totuși, doi ani nemaipomeniți! De neuitat! La București: pe 10 oct. cartea mea se va duce spre tipografie. Gabriela Negreanu o femeie tare frumoasă și amabilă. Dar nu mai am voie decît la 1000 de versuri. Cultură cu centimetrul! S-au țăcănit. Mi-amintesc o poveste: prin nu știu ce an, Hrușciov (nu Stalin?!) a închis o expoziție de artă modernă, zicînd că dacă ar fi adus un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Motto: (Nicolae Iorga) Dumnezeu a creat învățătorul și a întrebat îngerii cum ar trebui să fie acest dascăl. Îngerii au răspuns: „Să iubească copiii!”, „Să rămână veșnic tânăr, amabil, înțelegător, modest, creativ și corect”, „Să stăpânească prin tact pedagogic și talent un grup mare de învățăcei, fiecare având propriile idei și aspirații”. La auzul acestor cuvinte, Dumnezeu a spus: „Acestei ființe care primește atât de puțin și dă sau
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Valeria Avasîlcei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1846]
-
amețit, Mihai sări din pat, se spălă și se îmbracă în grabă. Ieșind din Casa Nouă, traversă pajiștea din fața Palatului și intră în Sala Tronului, unde Antonescu îl aștepta în tăcere alături de patriarhul Nicodim, un bătrân gârbov și cu barbă, amabilul domn Lupu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, și alți câțiva membri ai guvernului”. Nu mai există nici o îndoială că Mihai, înainte de a intra în Sala Tronului pentru a depune jurământul, a discutat cu tatăl său, probabil și cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a ars câțiva cărbuni și m-a descântat de spăriet. Acasă, nu le-am povestit întâmplarea toată, căci prea frumos a fost la stână! Conviețuirea între oameni . A fi politicos, înseamnă a avea o comportare conformă cu bunăvoința, o atitudine amabilă, politicoasă. Depinde de fiecare dintre noi, cum înțelegem politețea, neexistând anumite reguli sau texte de legi. Însușirea lor de către oameni și trăirea lor ca pe niște impulsuri interioare, trebuie să pornească din proprie convingere. Putem învăța însă să purtăm cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
celor doi nepoți ce locuiesc 3 Sursă: Shinya Inoguchi, Emiko Inoguchi, Mary și Kenji Shibata acolo. Cu alte cuvinte, în locuință se îmbină tradiția cu modernul. Deși nu este conservatoare, totuși respectă tradiția; este o femeie cultă cu o fire amabilă, zâmbitoare și ospitalieră. Ikebana - Calea florilor Expresie a sensibilității și gingășiei, florile au un limbaj aparte, un limbaj codificat. Ele ne vorbesc fără cuvinte, dar mesajele, exprimate prin culoare, parfum și delicatețe, conțin simboluri înțelese doar de cei ce iubesc
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
te acordezi la lungimea de undă a acestei exotice „planete”, Japonia. Diferența dintre noi și ei este ca de la Cer la Pământ. Și, nu exagerez... În primul rând, serviciile de orice fel sunt excelente, dispunând de personal instruit și foarte amabil. Ca să ne refacem forțele pentru „saltul” cuantic (că tot se vehiculează expresia asta), ne-am oprit la un bar, unde ni s-au oferit, fiecăruia, câte un pahar de apă cu gheață și mici prosopele din bumbac de un alb
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
familie. Atât bărbatul, cât și femeia pun mult suflet în relație, asigurându-le copiilor educația conform normelor morale japoneze. Fiind posesorii unei culturi deosebite, e greu să-i înțelegi pe japonezi din exterior. Sunt foarte muncitori, punctuali, pricepuți, răbdători, perseverenți, amabili, sufletiști și își țin promisiunile făcute, cuvântul dat fiind lege. Ca străin însă, nu poți percepe adevăratele sentimente ale japonezilor, și nici nu poți citi în inima pecetluită a acestora. Pentru un japonez timpul este prețios, de aceea sunt foarte
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să rămână pentru totdeauna, iar strălucirea ei să aparțină veșnic pământului. Japonezii sunt posesorii unei culturi deosebite și a unei moșteniri culturale fără pereche. Priviți din exterior, e greu să-i înțelegi ca să-i poți caracteriza ca popor. Sunt demni, amabili și își țin promisiunile făcute, cuvântul dat fiind lege pentru ei. Niponii mai au încă acel cult al onoarei moștenit de la samurai. „Codul Bushido” se practică și azi. Sunt muncitori, punctuali, pricepuți, răbdători și perseverenți, pun munca pe primul plan
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
08. 2008 Este deja ora 21:02 Am avut o zi plină. Am făcut cumpărături, am vizitat două prietene, mi-am notat câteva rețete de mâncăruri japoneze, am cumpărat un șirag de perle și două brățări de la o vânzătoare deosebit de amabilă: o brățară este din „ochi de tigru”, iar cealaltă din ametist. Vânzătorii ne surâd înțelegători când facem tot felul de gafe privind felul de a ne adresa. Asakusa Marți, 26. 08. 2008 M-am trezit ca de obicei, și am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
exotism și veselie. Toată lumea privește și se distrează, indiferent de vârstă. În puținele cuvinte pe care le cunosc în japoneză, am rugat două „personaje” să facă o fotografie cu mine. Erau un băiat și o fată, frumos costumați, dar și amabili. După ce m-am fotografiat cu acele frumoase „personaje”, am avut senzația unei victorii. Copiii mei se îndoiau că acea pereche va accepta să se fotografieze cu mine. La urma urmei, toți suntem oameni și, pretutindeni există, oameni și oameni. Samba
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mult bocancii, purtați în toiul verii). Ne-am întors la drumul spre Slătioara, fiindcă spre Râșca ne abătusem de la șoseaua principală. Prin sate n-am găsit unde să dormim. Doar la un depozit de scânduri, portarul s-a arătat relativ amabil, în schimbul unui bacșiș. Pedalând mai departe, s-au deschis priveliști minunate în dreapta, specifice muntelui de care ne apropiam. Drumul prost, contrasta cu peisajul și ne îngreuna mersul. Undeva, în stânga s-a ivit o biserică în construcție, impresionantă prin stilul arhitectonic
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
măcar pentru o noapte. Într-adevăr, proprietarii s-au arătat binevoitori, ne-au dat o cameră la etaj, iar bicicletele au "dormit" într-un hambar. Obosiți, n-am mai plecat nicăieri în acea zi, deși planificasem să ajungem la Arbore. Amabilă, gazda ne-a servit cu lapte și ouă. Am adormit devreme în acea seară! A doua zi dimineață am ajuns la Arbore, localitate pe care voiam demult - din copilărie - s-o văd, stimulat de piesele de teatru ale lui Delavrancea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
se vedea uscat, (pe un drum lutos, pieptiș, devenit după vreo două sute de metri o cărare mâloasă, pe alocuri și cu glod uscat), după care voi ajunge "la țigani”. Credeam că era o zonă numită așa, numai că omul amabil, m-a lămurit că este, de fapt, un sat de țigani, dar să nu-mi fac probleme, că nu-s agresivi ca cei din Roman. Auzi, să nu-mi fac probleme! M-a atenționat că e posibil să se ia
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]