2,625 matches
-
procurat o ambarcațiune pe care a denumit-o "Ostrogoth". Simenon, Tigy, bucătarul lor, menajeră Henriette Liberge și câinele Olaf și-au petrecut timpul la bordul acestei nave, călătorind prin sistemul de canale al Franței. Henriette, cunoscută ca "Boule" a ajuns amantă lui Simenon în următoarele decenii și a rămas apropiată familiei, făcând aproape parte din aceasta. În 1930, cel mai faimos personaj creat de Simenon, comisarul Maigret, și-a făcut pentru prima oara apariția într-o povestire din "Detective", scrisă la
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
Prințul Moștenitor a găsit-o pe Louise neatractivă și i-a fost necredincios deși ea era îndrăgostită de el. În prima perioadă a căsătoriei lor (1852-60), soțul ei a avut o relație cu doamna de onoare Josephine Sparre. Printre multele amante ale lui Carol s-au numărat actrițele Hanna Styrell (1860-69) și Elise Hwasser (1858), ultima fiind cea mai celebră actriță suedeză a epocii. Din 1869, el a avut o relație cu Wilhelmine Schröder, care era interesată de spiritism și cu
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
nas și la sâni. În preajma Primului Război Mondial invită la ea acasă atriști, scriitori și oameni politici. Are pe asuns legături efemere. Are o legătură cu șambelanul soțului ei, apoi în timpul războiului din Balcani, ea acordă primul ajutor răniților greci și devine amanta unui tânăr chirurg elvețian, Albert Reverdin. Cel mai celebru amant al prințesei a fost Aristide Briand. După ce îl cunoaște, prințesa devine republicană, se declară atee, merge la întruniri socialiste, îl citește pe Lenin. La 22 decembrie 1922 începe o îndelungată
Prințesa Marie Bonaparte () [Corola-website/Science/321786_a_323115]
-
că născuse șase fiice (din care doar două vor ajunge la maturitate), iar mult așteptatul fiu nu sosea. Absența unui moștenitor de sex masculin care să continue dinastia, a fost cauza unui conflict permanent cu soțul ei, care prefera compania amantei sale Bianca, care i-a dăruit un fiu, Antonio, în 1576. Pe Ioana nu o irita prea mult relația soțului cu Bianca, soț de care nu era legată sentimental, cât o deranja faptul că nu era tratată conform rangului ei
Ioana a Austriei () [Corola-website/Science/321995_a_323324]
-
tratată conform rangului ei de prințesă. Ne rămân câteva scrisori ale Ioanei, în care ea se plânge socrului său Cosimo I de' Medici și cumnatului său Ferdinando de' Medici. Cumnatul său s-a dovedit un aliat puternic al Ioanei împotriva amantei lui Francesco, care a fost exilată la Palazzo Pitti. Dar acest fapt nu i-a oprit pe cei doi amanți, care continuau să se întâlnească și să trăiască împreună. Ioana născuse șase fete, din care doar două au ajuns la
Ioana a Austriei () [Corola-website/Science/321995_a_323324]
-
unde își petrecea iernile. În timp ce erau acolo în 1905, au fost martorii revoltei de pe crucișătorului "Potempkin". În primăvară, familia s-a stabilit la reședința de la Peterhof, "Villa Sergievskaia Datcha" pentru vară. În timpul căsătoriei cu Anastasia, George s-a mutat cu amanta sa franceză, spre mânia împăratului Alexandru al III-lea. Când i s-a spus că George își petrece vacanța în orașul de coastă Biarritz din sud-vestul Franței, Alexandru a declarat: "Deci Prințul își spală trupul murdar în apele oceanului". Căsătoria
George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321362_a_322691]
-
ucis în Bătălia de la St. Albans în 1461, luptând pentru cauza Lancasterilor. Cei doi copii din această căsătorie au fost Thomas (ridicat mai târziu la rangul de Marchiz de Dorset) și Richard. Eduard al IV-lea a avut mai multe amante, cea mai cunoscută fiind Jane Shore, și nu deținea o reputație pentru fidelitate. Căsătoria sa cu văduva Elizabeth Woodville a avut loc în secret și, deși data nu este cunoscută cu exactitate, se spune că a avut loc la casa
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
petrecut perioade mai lungi și din ce în ce mai multe la Kiev în timp ce soțul ei își împărțea timpul între copiii lui cu Alexandra și cea de-a doua sa familie. Când Marele Duce a aranjat să schimbe rangul copiilor săi nelegitimi și a amantei sale, Alexandra Petrovna a apelat la Țarul Alexandru al II-lea să intervină, însă Țarul a răspuns: "Voi vedea. Soțul tău este în floarea vieții sale și are nevoie de o femeie cu care să se iubească. Uită-te la
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
acorde soțului ei divorțul pe care acesta și l-ar fi dorit. Mare Duce a sperat să supraviețuiască soției sale, așa cum s-a întâmplat cu fratele său Alexandru al II-lea care odată ce a rămas văduv s-a căsătorit cu amanta sa. Alexandra, deși nu în stare bună de sănătate, a supraviețuit atât soțul ei și amantei soțului ei. Ecaterina Chislova a murit în 1889 și Marele Duce Nicolae i-a supraviețuit iubitei lui numai doi ani. Când a murit în
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
să supraviețuiască soției sale, așa cum s-a întâmplat cu fratele său Alexandru al II-lea care odată ce a rămas văduv s-a căsătorit cu amanta sa. Alexandra, deși nu în stare bună de sănătate, a supraviețuit atât soțul ei și amantei soțului ei. Ecaterina Chislova a murit în 1889 și Marele Duce Nicolae i-a supraviețuit iubitei lui numai doi ani. Când a murit în Crimeea în 1891, Alexandra Petrovna a refuzat să participe la înmormântare. Chiar și atunci, ea nu
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
fost însărcinat să întreprindă o anchetă. Aceasta s-a dovedit a fi una scurtă, anchetatorul fiind sistematic manipulat de statul major. I se spunea că adevăratul vinovat este locotenent-colonelul Picquart. Ancheta s-a îndreptat într-o direcție falsă după ce fosta amantă a lui d'Esterházy, doamna de Boulancy, a publicat în "Le Figaro" vechi scrisori ale acestuia, în care el își exprimase cu zece ani în urmă cu violență ura față de Franța și disprețul față de armata franceză. Presa militaristă a sărit
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
susțin că prima lor întâlnire a avut loc în Olmütz), a avut un copil nelegitim cu o altă femeie cu puțin timp înainte de întâlnirea cu Wilhelmine. Părinții lui i-au oferit 100.000 de florentini cu condiția să-și părăsească amanta. El a refuzat să facă acest lucru și în schimb a decis să renunțe la coroană, pentru a putea să se căsătorească cu ea. La 29 decembrie 1902 s-a anunțat că împăratul Franz Joseph I al Austriei a aprobat
Leopold Ferdinand de Austria () [Corola-website/Science/322433_a_323762]
-
în 2010. Toate cele șase piese agreate de autor pentru a fi reprezentate, în variantele lor definitive, se află în volumul "Teatru", apărut în 2010 la Editura Minerva. Sunt cuprinse "Bani de dus, bani de-ntors" (1999-2001), "Nunta lui Puiu" (2003-2005), "Amanta mortului sau Noua și adevărata Casă cu Țoape" (1979-2009), "Pescărușul lui Hamlet" (2004), "Săru` mâna tanti sau Pe pragul despărțirii" și tele-play-ul "Senvici cu infinit" (2006-2010). Din aceste piese au fost reprezentate până acum doar "Bani de dus, bani de-ntors
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
pentru viața clericală. Infantele a părăsit Roma la 22 noiembrie 1816. La Lyon în drum spre Spania, Francisco de Paula a devenit implicat într-un scandal care a deraiat călătoria. S-a descoperit că el și-a luat ca iubită amanta unuia dintre slujitorii lui, care a profitat financiar de situație. Infantele a cerut iertare. Ferdinand al VII-lea și-a iertat fratele dar a întârziat revenirea sa la Madrid, cerându-i să mai petreacă timp la alte curți europene. Următoarele
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
îl săruta. Sora ei, Adrienne, o înregistrează și tatăl ei folosește dovadă pentru a+l face pe Ian să fie concediat. Emma începe un contraatac, dezvăluind carieră secretă de modeling a Adriennei și făcându+i poze tatălui ei cu o amantă. Acest lucru îl intrigă pe Winston, care afirma că ea îi amintește de el însuși la vârsta ei. Tatăl ei o alege pe ea că moștenitoare a averii lui, însă după ce vede că tatăl ei îi trădează încrederea și îl
Emma Frost () [Corola-website/Science/316959_a_318288]
-
a despărțit de soția sa, Adriana (Gina Patrichi), și se află în proces de divorț cu aceasta. Cei doi au un băiat pe nume Bogdan (Sebastian Constantinescu), elev în vârstă de 13 ani. Inginerul s-a mutat și locuiește împreună cu amanta sa, manechinul Simona (Olga Delia Mateescu). Deoarece părinții săi sunt despărțiți, Bogdan își vede tatăl numai duminica. Concursurile de karting au loc numai duminica, iar tatăl își susține fiul din tribune. Într-o duminică călduroasă de octombrie, Mircea Danu face
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
coincidență... Dar parcă una singură? Plouă cu coincidențe asupra acestei melodrame în care un accident de muncă e anchetat tocmai de procurorul întâlnit la raliu, iar medicul (M. Constantinescu-Govora) care tratează victima, e tocmai cel pe care l-a abandonat amanta eroului. Distribuția e incapabilă să salveze neantul scenaristic și regizoral al acestei demonstrații didacticiste, cu atât mai mult cu cât personajele sunt maniheiste până și în vestimentație: Beligan, în negru, apare mereu ca un înger al morții care vine să
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
a spionat pe tatăl ei. El părăsește a doua oară castelul, de data aceasta cu intenția deliberată de a nu se mai întoarce. Căzut sub farmecele contesei, Arsène fură rând pe rând cele trei crucifixuri, cu Joséphine în calitate de parteneră și amantă. Tânărul hoț virtuos își multiplică loviturile difile: atac asupra unui tren care merge cu viteză maximă, acrobații pe acoperișurile Muzeului Luvru, zbor spectaculos la catedrala din Rouen. Aflat la Paris, Arsène află că cele trei crucifixuri arată calea spre o
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
, numit și "„Lupul din Rimini”", (n. Rimini, 19 iunie 1417 - d. Rimini, 9 octombrie 1468), fiu al lui Pandolfo al III-lea Malatesta și al amantei sale Antonia da Barignano, a fost un condotier italian, senior al Rimini și al Fano, din 1432, în timp ce fratele său, Domenico Malatesta a fost senior al Cesenei. Membru al "Casei de Malatesta", seniori ai Rimini între 1295 și 1500, Sigismondo
Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325913_a_327242]
-
1448. Acestea, se pare, au fost asasinate de Sigismondo. Cea de-a treia și ultima soție legitimă a lui Sigismondo Malatesta a fost Isotta degli Atti (circa 1432 - 1474), cu care s-a căsătorit în 1456, și care îi era amantă încă din 1445, pe când Polissena trăia. Relația lui Sigismondo cu Isotta a fost cunoscută de public din 1449. Doar această a treia căsătorie nu a fost încheiată pentru obținerea unui avantaj politic sau militar. În 1461, Papa Pius al II
Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325913_a_327242]
-
și cade în groapă înainte ca maestrul de ceremonii să-și termine rugăciunea. La scurt timp după ce soția lui îl amenință cu un divorț, Douvier, care are nevoie de respectabilitatea și tăcerea ei cu privire la crimele sale, îi spune secretarei și amantei Simone LeGree (Dyan Cannon) că trebuie să încheie relația lor. Furioasă, Simone iese din biroul lui Douvier. Pentru că ea a fost destul de intim implicată în afacerea sa, Douvier dă ordinul ca Simone să fie ucisă într-un club de noapte
Răzbunarea Panterei Roz () [Corola-website/Science/324979_a_326308]
-
bogate. În 14 aprilie 1659, Barbara s-a căsătorit cu Robert Palmer împotriva voinței familiei lui. Palmer era catolic. Barbara și Roger nu s-au înțeles și în 1662 s-au separat, fără să obțină însă divorțul. Barbara e devenit amanta lui Carol al II-lea în timp ce trăia încă cu soțul ei, iar Carol era încă în exil, la Haga. Familia Palmer, împreună cu un grup de nobili fideli lui Carol, au mers la regele exilat, la sfârșitul anului 1659. Drept răsplată
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
fideli lui Carol, au mers la regele exilat, la sfârșitul anului 1659. Drept răsplată pentru serviciile ei, Carol al II-lea, în 1661, l-a făcut pe Robert Palmer baron de Limerick și conte de Castlemaine. În 1662, Barbara ca amantă a regelui, avea mai multă influență la curte decât regina Ecaterina de Braganza. Astfel, Barbara a decis să nască cel de-al doilea copil la Hampton Court, în timp ce regele și regina erau plecați în luna de miere. Unul din cei
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
cu gentilețe i-a spus că într-o zi va fi și ea bătrână. Antipatia lui pentru ea, era provocată de faptul că prin căsătorie, Barbara era verișoară cu el, iar el personal, se simțea jenat de rolul ei de amantă. Dar curând situația ei a început să oscileze: se zvonea că regele are o relație cu Frances Stewart. În decembrie și-a anunțat convertirea la catolicism. Istoricii nu sunt de acord asupra motivului aceste convertiri. Unii cred că a făcut
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
al II-lea a numit-o baroană de Nonsuch, contesă de Southampton și ducesă de Cleveland. Dar nimeni la curte nu înțelegea semnificatul acestui gest: era unul din numeroasele favoruri sau era un cadou de adio. În timp ce regele avea alte amante, Barbara la rândul său avea alte relații amoroase. Printre noii săi amanți s-a numărat și verișorul ei de-al doilea John Churchill. După "Test Act" (Actul de Mărturisire), regele s-a debarasat de Barbara, care fiind catolică nu avea
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]