9,447 matches
-
într-un poem al iubirii („Mamei”, „Înger de iubire”, „Aniversare”, Roua florilor”, „Dacă mă cauți”, „Tu să ierți”, „Rămâi”, De-aș fi...”, „Când voi veni...”, „Și dacă...”, Zi toridă”, „Floarea tinereții”, „Nostalgie”, „Așteptare”, „Umbra”, „Un alt fel de surâs”, „Dulce amar”, „Lacrimă de frunză” și altele). Acest poem al iubirii, sumă a versurilor din astfel de poezii, este ca un joc de lumini și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la dulce melancolie la amintiri dureroase, de la zâmbet sau râs
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
Toate Articolele Autorului În apa vieții-s val, un oarecare... Mă duc spre mal, dar mă trag înapoi, Viața crudă e neîndurătoare M-azvârle dur de malul cu nevoi. Și colții de necazuri mă sfâșie Mă sparg în lovitura de amar Și mă împrăștii-n stropi de apă vie Ca să mă adun în valuri iar și iar... Mai prind o rază-n coama-mi înspumată Și c-o fi vremea bună m-amăgesc Că pe o plajă de bine presărată Cu
SUNT DOAR UN VAL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363268_a_364597]
-
voi nu știți că marfa asta se vinde proaspătă? Pleșcan continuă afectat: --Dar, nu ai vrut tu să faci o afacere cu noi? Acu’, dacă a venit și șefu’...dai înapoi? Pe urmă, nu ne-am mai văzut de atâta amar de vreme. Să stăm și noi ca oamenii. Acolo...măcar un sfert de oră. --Hai, mă Dane, interveni și Buhăianu, mă exciți cu afacerea ta și mă lași așa? --Mă, băieți, mă! Cu proxima ocazie reluăm discuțiile privind afacerea. Acum
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
îngroapă și pe mine odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă, Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră, Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită, Ma-nghit tot mai adânc și adânc, Până la strămoși, Până la origini, Până la neființă... Referință Bibliografica: Rădăcini / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753, Anul V
RADACINI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368328_a_369657]
-
orice drum pare-abrupt Mă apropii c-un rând de-alt poem de nisip Și-mi pun umbrele-n rând pe-o oglinda de chip Ce se-ncruntă mai des și zâmbește mai rar. Mă dezlegi de cuvânt... mă hrănesc cu amar... Referință Bibliografică: Contrapunct răsturnabil / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1334, Anul IV, 26 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CONTRAPUNCT RĂSTURNABIL de AURA POPA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368368_a_369697]
-
mugur, Când buzele-ți vor aromi a strugur Din via-n care-ai ațipit pe vise. Îmbată-te c-un strop de primăvară, Purtând printre miresme prinse în păr Dulcea povară a florilor de măr Și-nchide-n fluturi lacrima amară. UMBRE Iar sângerează-amurgul... Pe boltă trec cohorte Calești de nouri stranii ce vânturile-nfruntă Și roibii albi, bezmetici, se-nfruptă din retorte - Din jarul care-ncinge, azi, tâmpla mea căruntă. Doar umbrele valsează pe grinzi de floare castă De crini
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
cu indicații clare să lase turma la pășunea fermei, pentru că turma reprezenta tot un avut obștesc. Man se îndoia de acest lucru, dar nu putea să se opună unor dispoziții de partid. Observarea tuturor acelor aspecte îi lăsase un gust amar. De pe băncile facultății, văzuse producția cu alți ochi. Avusese anumite așteptări, anumite idealuri. Nu se vedea renunțând prea ușor la ele. Apoi, veniseră studenții de la Economie agrară în practică. Două fete și doi băieți, împiedicându-l cu curiozitatea și cu
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
ornamentat. L-am lăsat acolo și m-am ocupat să-mi întind untul pe feliile de pâine prăjită și să mânânc din delicatesele de pe masă. A trecut ceva timp și când să gust din ceai, era atât de tare și amar, încât m-am înecat. Suzana s-a speriat și m-a întrebat ce am pățit. I-am dat să guste din cana cu ceai și, fiind atentă când a gustat, și-a dat seama ce s-a întâmplat de fapt
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp încoace primprejurul blocului cu garsoniere. Apoi se îndreaptă către stație și așteaptă răbdător, dar cu un gust amar în gură, microbuzul care îl duce zilnic la locul lui de muncă. Nimic nou sub soare. Referință Bibliografică: POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2094
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
ba chiar raportul cu ea mi-a adus mari daune morale, din cauza caracterului ei cumplit. Se spune că persoanele din viața noastră nu apar întâmplător. Poate din acest motiv am dus eu crucea acestui raport cu o asemenea persoană, atâta amar de vreme. Aș fi putut pleca oricând. Mi-a fost foarte bine cât am fost departe de ea! Dar m-am întors și îmi detest slăbiciunea! Sunt nefericită și furioasă permanent, mă arde pământul sub tălpi, visez să fug, să
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
de zece metri, „Ciontu” te cheamă. Așa e nația asta a noastră, care a fost mult prea încercată în vâltorile istoriei. Am învățat să râdem, ca să nu plângem, atunci când viața ne-a lovit. Ne-am înecat necazul într-un zâmbet amar, am făcut haz de necaz și am venit din străfundurile vremurilor până azi, strecurându-ne printre rele și bune, în felul nostru, unic, nemaiîntâlnit la alte popoare. Da, da! Ia gândiți-vă dacă nu am dreptate. Noi, în felul nostru
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
de mai mult timp și care era concretizarea unui vis mai vechi. Visul meu era să-i aduc acasă pe scriitorii care alungați de vitregia istoriei și de ingratitudinea românilor au fost obligați să ia calea exilului. Să mănânce pâinea amară a străinătății și să scrie în afara universului cultural românesc. Mă gândeam că prin aceasta le fac scriitorilor plecați din țară dreptate, că îi ajut în existența și în creația lor, că îmi fac datoria față de literatura română, și că demersul
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
Acasa > Literatura > Proza > PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ploaia ștergea amintirile din ochii roși de caniculă a cumpănii ce odihnea linul apei, pe tâmple. Puhoaiele, cucereau ca niște hoarde rebele, stârvurile lăsate de
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
găleata. Din cer, luna privea mirată, la neputința pământului. Văzu ca prin ceață, chipul dragei lui, bucurându-se de pantofii pe care-i împletiseră, cu atâta decădere de sine. Niciodată nu mai văzuse petale de flori, bucurându-se pe sub roua amară, că au fost încălțate!... Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
chipul dragei lui, bucurându-se de pantofii pe care-i împletiseră, cu atâta decădere de sine. Niciodată nu mai văzuse petale de flori, bucurându-se pe sub roua amară, că au fost încălțate!... Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
Acasa > Manuscris > Foileton > INFINITUL PRIVIT DE UN INGINER Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O pastilă amară este greu de înghițit. Să o îndulcim cu o glumă. Inginerul lucrează cu numere cu adevărat mari. Construiește case cu sute de etaje, poduri la peste ¼ km față de firul apei traversate, mașini cu puteri de mii de cai și multe
INFINITUL PRIVIT DE UN INGINER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367843_a_369172]
-
lor, dar, vai! Se pare, că nu spre bucuria tuturor! V-ați întrebat cam câți micuți nu văd lumina zilei? V-ați întrebat cam câte milioane aveam acum în țară, viețuitori și mândri cetățeni, cu pâine albă ori, poate, mai amară? În douăzeci de ani, trecuți recent doar cu speranța-n suflet, alți douăzeci de milioane s-ar fi născut la noi, fetițe și băieți, dacă acolo, în camere cu alb, nu s-ar fi dat pierzării ori morții, dacă vreți
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
profesionalism și precizie, precum acele unui ceasornic elvețian. Astfel, cei de la ISU tăiau crengile teiului, îndepărtându-le de trunchi ca pe niște copii ce-i smulgi de la sânul mamei, lăsând-o cu brațele goale. Brațe ce le fuseseră sprijin atâta amar de ani. Era o imagine cumplită, dar necesară, având în vedere viețile nevinovate care pâlpâiau să se stingă, căzute în mâna destinului..., la mâna și la mila lui. Echipajul de descarcerare avea pregătite sculele pentru tăierea autoturismelor, pentru a putea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
ar putea să pară nici independent, De aleargând hăituit către aceea falsă, Părăsind nebănuind pe cea mai ''aleasă''..! Goana după idealuri cam ne-existente, Reprobând credințe pre-ne-existente, Uitând că idealul e doar o cale interioară, Nu materialul uscățiv din frunza amară.. Gonind tare după dorul ce-i tot nedor, Uitând sintamintele bune prin pridvor, Sau intre părțile minții necercetate, Ori in partea jurămintelor ușor ‘nedate'.. Uitarea căci cine nu comunica profund, Dinspre oceanul muțeniei se și scufund.. Va fi de singurătatea
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
voi m-ați trădat pentr-o zare grăbită! / Și voi v-ați dus cortul departe de-al inimii mele hotar...! / Când v-am strigat, m-ați lăsat în țărână zdrobită...! / Când mi-a fost dor, / Mi-ați umplut amintirea cu-amar!” În clipele de meditație apăsarea și tristețea se accentuează, amintirile răscolindu-i trecutul pe care-l raportează la un prezent imprevizibil ca-ntre ruinele unei cetăți: “E miezul nopții. Singur, uitat în inimi, dorul / A adormit flămând, plângând în somn
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
pân` la Crăciun când voi primi din ceruri taină la izvorașul de lumină ce pruncul ne-a adus prinos m-oi adăpa și orice vină se va schimba în gând frumos iar sărăcia poa` să fie așa de lucie și amară Crăciun înseamnă bucurie măcar o oră într-o seară *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: colind sărac / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu
COLIND SĂRAC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367926_a_369255]
-
nu și pentru cele necesare scrisului... -A! Sunteți poet?! exclamă admirativ vocea de doamnă. Neluând în seamă intervenția, vocea profesorului mărturisi cât regreta că nu putea să aștearnă pe portativ muzica pe care o auzea în mintea-i de atâta amar de timp! Și cât ar fi vrut... Cât n-ar fi dat să asculte si alții muzica sa! Îți imaginezi ce spaimă am tras pentru câteva momente?! Dar mi-am potolit bătăile inimii și am ascultat în continuare dialogul celor
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Din inimi sparte-n doruri multe Ce răzbat printre copaci, Stoluri de iubiri pierdute - Mii de îngeri, mii de draci ! Mi-s sătul de-o viață amară Dor de tine îmi e iar, Te-am pierdut în astă vară Tu c-un suflet nord polar. Te-aș cuprinde-n brațe calde Ți-aș strivi cărnoase buze, Dar tu joci în vagi rocade Și mi-aduci numai acuze
SIMFONIA IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368006_a_369335]
-
în momentul în care mă aplecam să cercetez capsula, m-am simțit smucită de păr și trântită pe spate. La impactul cu solul umed, mi-am mușcat limba, după care mi-am pierdut cunoștința. Unde erau cei trei sori? Gustul amar îmi invadase gura în mod neplăcut. Lângă mine, un trup se mișcă, lovindu-mă peste picioare. Ah, bine, e So-Kaar, sora mea. Eu sunt My-Kaar, cea de-a treisprezecea și ultima născută a căpeteniei clanului Kaar. Totul e în regulă
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
suflet fără pată. Traiul rosturi nu mai are Pentru omul stors de vlagă; Moarte-ar fi o ușurare După viața-i ca o plagă. ............ O poveste tristă-n sine Ce-aduce suferință mare, Ea în schimb mereu revine Bătucind destine amare. Otrava dragostei pierdute Se prelinge-n inimi multe; Cine stă plângând s-asculte Pe cei cu sufletele slute ? Referință Bibliografică: AMOR SIBERIAN / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]