3,682 matches
-
al Poloniei". În funcție de perspectivă, el ar putea fi considerat o componentă pozitivă a identității naționale poloneze. Pe de o parte, el poate fi perceput ca un stimulent al demnității naționale și un element motivant pentru punerea în aplicare a proiectelor ambițioase, atât pentru stat și instituțiile sale inclusiv la nivel internațional, cât și pentru cetățenii din diferite contexte. Pe de altă parte, confruntarea ambițiilor naționale amplificate de realitățile situației economice din Polonia poate genera o decepție considerabilă, și, în același timp
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de (re)numele de savanți. Dar am rămas un cititor sistematic de neurologie, fiindcă mi s-a părut că evidentele avansuri în cercetarea empirică, făcute posibile de o adevărată revoluție științifică și tehnologică, susțineau ipoteze, viziuni și teorii tot mai ambițioase, în care se regăseau foarte multe din întrebările și răspunsurile pe care alte domenii nu le puneau, respectiv, nu le găseau. Filozofia minții, nu întâmplător, și-a găsit în ultimele două decenii calea de consolidare a propriului demers tocmai prin
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
În 1956, Amy era o frumusețe inteligentă și curajoasă. La 75 de ani, e mai mult o umbră macabră, purtând pe craniu cicatricea nemiloasă a unei tumori extrase prin lobotomie. Cea care a fost odată iubita lui E.I. Lonoff, scriitor ambițios, prețuit și admirat de Zuckerman, îi trezește emoții ciudate. Prin ea se vede, ca într-o oglindă nemiloasă, decrepit, însă tot ea îi acutizează unul dintre simțurile sale esențiale de scriitor - acela că biografia, oricât de complicată și fascinantă, nu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Chomsky sau Parsons, pot fi considerate drept paradigmatice? Pentru a putea vorbi de o paradigmă, trebuie să fie îndeplinită o condiție: teoriile trebuie să privească un aspect esențial al realității sociale, o problemă majoră. Dar în științele sociale marile teorii ambițioase nu pot fi testate în mod empiric. În aceste discipline nu există "descoperiri fundamentale" (cu excepția arheologiei, dar în acest caz meritul revine unor tehnologii din științele naturale). Dimpotrivă, se construiesc teorii greu de verificat, iar acest lucru este datorat, parțial
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
paradigmă. Or pământul se rotește în jurul soarelui, or invers. Dar cele două paradigme nu pot fi acceptate în același timp. La confluența dintre mai multe discipline, Talcott Parsons a elaborat acum mai bine de o jumătate de secol o teorie ambițioasă, considerată de către istorici drept ultima tentativă de construire a unei teorii paradigmatice în științele sociale. Departamentul de sociologie al Universității Harvard a fost, în anii 1930, teatrul unei rivalități acerbe între Pitirim Sorokin și Talcott Parsons. Sorokin, care a publicat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
21. După lupte feroce, Sorokin a fost eliminat și Parsons a devenit marele maestru de la Harvard. A creat un nou departament de "Social Relations", format din patru aripi sociologie, antropologie socială, psihologie socială și psihologie clinică având o integrare teoretică ambițioasă. În 1951 a apărut Towards a General Theory of Action, un adevărat manifest. Această carte s-a bucurat de un mare succes în Statele Unite. În puțin timp structuro-funcționalismul lui Parsons a devenit școala dominantă în mai multe discipline, dar n-
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
oligarhia tradițională. James S. Coleman a distins între trei tipuri de țări în curs de dezvoltare: competitive, semicompetitive și autoritare; orientarea către modernizare a introdus o a doua axă care a permis elaborarea a cinci tipuri 14. Mai complexe, mai ambițioase și mai abstracte decât tipologiile actorilor, tipologiile globale dețin un loc crucial în cercetarea comparată. De la Aristotel la Max Weber, istoria a fost marcată de aceste construcții, iar cele mai bune dintre ele au fost adevărate unelte ale progresului în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și publicații specializate (în finanțe, educație sau sport) au comitetul de redacție la Paris și sunt tipărite tot aici. Vechea expresie "urc la Paris", care se găsește și în romanele clasice, trimite la itinerarul urmat de multe generații de tineri ambițioși din provincie. Cariera unui înalt funcționar începe îndeobște în provincie, chiar dacă a crescut la Paris, terminându-se, în caz de reușită, printr-o promovare în capitală. 85% dintre persoanele listate în versiunea franceză a Who's Who au domiciliul la
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de excepție în istoria culturală. Aceste orașe adăpostesc cele mai importante creații ale omenirii, minoritățile privilegiate prin talent și bogăție, cele mai frumoase monumente, cele mai impresionante mărturii ale trecutului, templele retoricii și ale sportului, ca și indivizii cei mai ambițioși, întreprinzători și inovatori. Ceea ce constituie astăzi memoria civilizației noastre provine din istoria elitelor culturale care au trăit la Bagdad, Atena, Sevilla, Bizanț, Florența și în Parisul dinaintea revoluției 10. Istoria civilizației ar putea fi rescrisă sărind de la un centru cultural
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
partide ajungea la putere, principalii lideri deveneau miniștri, liderii provinciali, deputați ori senatori, cadrele superioare, prefecți, secretarii generali în ministere, directori ai marilor instituții ale statului etc., iar cadrele medii obțineau alte funcții publice mai puțin importante, ca și tinerii ambițioși și capabili, care deveneau șefi de cabinet, secretari ai miniștrilor. Rotația în funcțiile publice practicată în România era asemănătoare spoil system-ului american, cu rezerva că în România, magistratura și administrația medie erau inamovibile. "Prada învingătorilor", "recompensarea amicilor și pedepsirea inamicilor
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
i-am oferit-o eu la România literară, În anul 1970, nebucurându-se, după câte știu, de nici un favor al conducerii presei literare centraleă, o astfel de „lansare” a unuia sau a mai multor tineri necunoscuți, Într-o mare de ambițioși, veleitari și oportuniști literari sau Într-un câmp literar În care unii scriitori consacrați, de valoare mediocră, Însă cu „nume răsunătoare”, păzeau cu strășnicie porțile lumii literare, atenți mai ales nu să se strecoare falsele valori veșnic numeroase și ambițioase
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ambițioși, veleitari și oportuniști literari sau Într-un câmp literar În care unii scriitori consacrați, de valoare mediocră, Însă cu „nume răsunătoare”, păzeau cu strășnicie porțile lumii literare, atenți mai ales nu să se strecoare falsele valori veșnic numeroase și ambițioase În jurul „marelui imperiu al literelor”, ci mai ales atenți să nu răzbată dincolo de hotarele care marchează zona anonimilor de cei „aleși”, inși care, printr-o reală vocație și instinct superior literar, le-ar putea face o incomodă, neplăcută concurență! Deoarece
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu puțini Îmi vor răspunde că da, cum să nu, ambiția curată, profesională, nu poate fi decât o calitate. Nu știu cum se Întâmplă În alte profesiuni, dar În literatură, În mediile literare și mai ales la debut, la Începutul carierei, inșii ambițioși sunt priviți cam pe sub sprâncene, dacă nu ocoliți, de-a dreptul. Confundați cu vulgarii carieriști. Și atunci, tinerii care visează, dacă nu gloria, marea, absoluta glorie, cel puțin un drum onest, o „acceptare” a calităților, a hărniciei și bunei lor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că scrie doar pentru „unica sa satisfacție privată” etc. Ba, ai să Întâlnești nu puțini tinerei - chiar și mai puțin tineri, binișor avansați În carieră! - care-i vor arăta scârbiți cu degetul pe unii colegi sau debutanți, categorisindu-i drept „ambițioși”, drept „perfizi carieriști”, deși propria lor viață socială e pardosită cu alianțe profitabile, cu ocolirea oricăror piedici care ar fi putut să le oprească sau să Întârzie cât de cât „progresul material sau social”, indiferent de concesiile sau trădările care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scopuri. Până târziu, În senectute, după mii de pagini publicate și sancționate de critica de prestigiu și de un lectorat destul de larg, de divers, aparținând unor generații diferite, nu reușesc să scap de această etichetă, infamantă În ochii multora, de „ambițios”. Ba, un critic prestigios, care mi-a dat impresia, ani În șir și În momente sociale dificile pentru mine și scrisul meu, de a-mi fi prieten și de a-mi Înțelege, de a fi solidar cu ideile și cărțile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de iadul ceaușist, În momente când, atât În Germania Federală cât și În Franța, pentru omul și scriitorul ce eram se creeau condiții mai mult decât onorabile, de existență și creație? Nu, acum știu cu siguranță că nu Eul meu ambițios, redutabil, de altfel, a acționat astfel, nu cel care a făcut din tinerelul anonim și stângaci, peste noapte, unul dintre liderii noului roman românesc; mai mult chiar, din acel paria politic, exclus de comuniști din școli, din UTM etc., un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și ale gândirii contemporane. Nu vorbim de Greci, la care limbajul filozofic era Înțeles de cercuri relativ largi, dar este suficient să ne amintim de cenaclul doamnei Schopenhauer (mama filozofuluiă la Weimar, unde Goethe Îi Întâlnea, printre alții, pe tinerii „ambițioși” Schelling, Hegel și fiul amfitrioanei, discutând Împreună temele lor, arătând că domeniile mari ale gândirii și literaturii se pot Învecina și comunica cu excelente roade nu numai pentru autori, dar și pentru acel public care era astfel antrenat În problemele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
publică un lung și incitant studiu, Eminescu Dialectica stilului, ce-l așază în primele rânduri ale cercetărilor eminescologice. Să amintim, mai întâi, că ultimii cincisprezece ani au marcat un serios reviriment al interesului pentru poetul național, concretizat în multe și ambițioase exegeze, datorate unor critici și istorici literari din toate generațiile, de la Edgar Papu și George Munteanu la Dan C. Mihăilescu și Petru Mihai Gorcea, preocupați de mai dreapta situare a operei eminesciene în orizontul actualității. Fapt cu atât mai îmbucurător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
excepțional pretutindeni, nu numai în capitală sau la Paris!" (Expresie valabilă, totalmente, și pentru autorul romanului .) Ajuns în Varvara, tânărul profesor este marcat de un fenomen misterios, descoperind că "satul din mine amenința să nu se oglindească în cel dinafară". Ambițiosul maximalist însă nu se lasă intimidat: "Mi-am înțeles menirea: trebuia să rămân și să scormonesc la rădăcinile primejdiei ce plutea deasupra Varvarei și, de-acolo, asupra lumii întregi". Nici mai mult, nici mai puțin! În ce consta, totuși, pericolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
COMPLEXUL BACOVIA, BUCUREȘTI-CHIȘINĂU, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2003, ED. A II-A, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI" Constantin CĂLIN Calea ontologică A apărut Complexul Bacovia (pe copertă și pe pagina de titlu: Complexul bacovian), de Theodor Codreanu (Ed. Junimea, 2003). O carte fabuloasă, ambițioasă, devoratoare de alte cărți. Fostă teză de doctorat, susținută în urma cu doi ani. Un volum masiv, de peste 500 de pagini, alături de care aproape tot ce s-a publicat până acum despre poet pare exiguu. Autorul e profesor la un liceu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bunul Dumnezeu a hărăzit-o doar florilor de câmp. Modest și harnic, cult și generos, Theodor Codreanu este omul de Duminica Mare atunci când vine la Chișinău. Complexul Bacovia este, cum foarte nimerit a spus-o Constantin Călin, "o carte fabuloasă, ambițioasă, devoratoare de alte cărți. Un volum masiv, de peste 500 de pagini (ediția de la Chișinău are 600 pagini, n.a.), alături de care aproape tot ce s-a publicat până acum despre poet pare exiguu". Subsolul cărții, abundent, delicios, conține 1249 (o mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din ultimii ani, viteza de publicare a cărților grele, unele reeditate rapid, din rațiuni tehnice și nu numai. Autorul pare ghidat de un legământ moral și intelectual, se simte cel ales, cel chemat să ducă la capăt un proiect cultural ambițios, acaparant, decisiv. O atare realitate, asociată cu izbânzile potențiale din viitorii ani, impune o repoziționare valorică a criticului. "...reacțiile subconștiente ale poetului seamănă iarăși izbitor de bine, dar tot prin contrast, cu ale lui G. Bacovia: unul încărcat de paradisul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dialectica stilului, Transmodernismul, aforist, în sfârșit, cu Fragmentele lui Lamparia etc.) aceasta înseamnă desigur: tradiția, protocronismul, transmodernismul. Apropiindu-și deja comentându-le marile romane ale lui Mihail Diaconescu temele, în acestea, sunt, se știe, insistente, neprefăcute, decise ideistic, destăinuind un ambițios program etnohermeneutic -, Theodor Codreanu va izbuti așadar, încă o dată, nu doar să-și repună în discuție conceptele doctrinare (omul s-a împătimit de ele, însă frumos, în cursul vremii), dar să le desfacă din severitatea inițială, să le limpezească. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
firesc, în prelungirea raționamentului, putem spune că "nici o cultură și nici o religie nu constituie locul privilegiat din care pot fi judecate celelalte culturi". Este chemat la rampă și transumanismul pentru a explica acel om "care se naște din nou", ca ambițios proiect educațional. În fine, dacă transdisciplinaritatea își leagă începuturile (în orizontul anilor '70) de numele lui Jean Piaget, Edgar Morin și Erich Jantsch, cam tot pe atunci descoperă Theodor Codreanu "germenii transmodernismului". S-ar părea ca abia asistăm la "înfiriparea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lectură, de reflecție pe marginea ei, de clarificare a unei etape, de punere în lumină a alteia. Flexibilitatea psihică și intelectivă, ca și efortul volițional transpar din cele peste 300 de pagini ale volumului și amintesc de un alt cărturar ambițios, pentru care, de altfel, Theodor Codreanu manifestă simpatie și dreaptă măsură, Titu Maiorescu. Din portretul criticului de la Huși lipsesc încrâncenarea autodisciplinei, meticulozitatea transformată în obsesie și precizia de ceas elvețian în împărțirea timpului personal între lecturi obligatorii, întâlniri mondene și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]