3,529 matches
-
copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă juma, da pă grăsunica de Juana Musante am devorat-o după pofta inemii cu vizualii; iera cu hălățoiu roș și șlapii cu pufuri și mandea a trebuit să mă las pă unu dă la 0,95. Limardo, negru și amenințător ca noru, s-a pus drept la mijloc. Unu mai mult, altu mai puțin, toți au băgat atuncea la cap că Imparțialu o să schimbe dă patron. Ne trecea fiori reci pă spinări, la auzu palmelor care Limardo avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Zece metri. Pentru moment, uriașa vietate se Întoarse lateral către habitat și avură prilejul să o admire din profil: enormul corp strălucitor, lung de nouă metri, cu un ochi imens și imobil; coroana de brațe, unduindu-se ca niște șerpi amenințători; cele două tentacule lungi, terminându-se cu câte o porțiune aplatizată, În formă de frunză. Calmarul continuă să se Întoarcă până când brațele și tentaculele se Întinseră spre habitat și putură vedea ciocul cu margini ascuțite, clămpănind dintr-o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry. — Sunt aici, răspunse Norman. — Norman, pentru numele lui Dumnezeu... În acel moment, Norman văzu strălucirea verzuie și Își dădu seama de ce se legănase submarinul. Calmarul se afla la numai zece pași, răscolind sedimentele de pe fundul oceanului, zvârlindu-și tentaculele amenințătoare spre el. — ... Norman, vrei să... Nu era timp de stat pe gânduri. Norman făcu trei pași mari, sări și se strecură prin trapa deschisă În DH-7. Trânti ușa tambuchiului În urma sa, dar tentaculul plat ca o cazma ajunsese deja Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ajunsese să-l Întrebe de ce fusese internat În spital. Pacientul nu-și mai amintea de ce. Îi părea rău, dar pur și simplu nu-și amintea. La insistențele lui Norman, devenise mai puțin fermecător, mai iritat. În final, Începuse să bată amenințător cu pumnul În masă, cerând imperios ca Norman să vorbească despre altceva. Abia atunci Norman Își dăduse seama cine era acel om: Alan Whittier, care, adolescent fiind, Își omorâse mama și sora Într-un camion, În Palm Desert, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-mă că vin! a șoptit el, neputincios în încercarea de a striga tare. S-a deplasat cu greu. Nu putea privi în altă parte. Fixa încordat doar coada care alunga prin mișcarea ei continuă o sumedenie de muște ce zumzăiau amenințător. Când a ajuns aproape de iapă a înțeles că ea este legată de o creangă puternică crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi gemene
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din mâini și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-ți-le în secunda asta. —Iartă-mă, Helen, m-am bâlbâit. Dar nu aveam nimic altceva. O să-mi cumpăr haine noi și poți să le împrumuți pe toate. —De asta să fii sigură, m-a asigurat ea pe un ton amenințător. După care n-a mai comentat. Slavă Domnului! Probabil că era în toane bune. Cine e flăcăul ăsta pe care l-ai adus? a întrebat-o mama. —Îl cheamă Adam, i-a răspuns Helen. Iar voi trebuie să fiți drăguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stai, mi-a venit să strig, nu închide încă. Mai vorbește măcar un minut. Dă-mi numărul tău ca să te pot suna și eu. Putem să ne vedem mâine? Lasă mâine, putem să ne vedem astă seară? —Claire, a tunat amenințător tata din sufragerie. —OK, pa, am zis închizând telefonul. Printre altele, mă simțeam complet epuizată. În secunda în care am închis telefonul, în sufragerie s-a iscat un adevărat iureș. Tata și Helen au început să se lupte în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răutate, cruzime și insensibilitate. Dar să-l faci iresponsabil era o lovitură sub centură. Cum ai putut să ne abandonezi? Aveam nevoie de tine. Am terminat pe o tonalitate ridicată și pasională. Apoi a fost tăcere. James a rămas nemișcat - amenințător de nemișcat - preț de-o clipă și un soi de emoție, dar nu una pe care o cunoșteam, i-a scânteiat pe chip. Când a început din nou să vorbească, a fost limpede că ceva se schimbase în el. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lucrurile, a continuat ceva mai blând. Un chelner zâmbăreț s-a apropiat de masa noastră cu pas țanțoș. Dar s-a oprit, după care a făcut scurt stânga-mprejur, îndreptându-se spre o altă masă când a văzut ce privire amenințătoare i-a aruncat James. Așa că te-ai gândit să mă ajuți să mă maturizez. Ai crezut că dacă mă părăsești, o să fiu atât de șocată încât o să încep să mă comport ca un adult, am spus realizând adevărul gradual, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci de ce arăți așa de nenorocită? a vrut ea să știe. N-ar trebui să fii fericită? Bărbatul pe care îl iubești te-a primit înapoi. Chiar dacă ți-a fost infidel. —Helen, încetează, i-a zis mama pe un ton amenințător. Tu n-ai cum să înțelegi. N-ai fost niciodată măritată. N-ai avut niciodată un copil. Păi, nici nu vreau dacă înseamnă că din cauza asta o să înnebunesc ca ea, a turuit Helen uitându-se la mine cu dispreț. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
hipnotizat. Prim-plan cu hîrtiile de-o sută răsfirate de mîna reporterului În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești fîșÎie ca pe vremuri cauciucurile sicrielor negre cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător. Transportînd polițiști, militari, civili cu aer opac. Lumea e tot mai agitată. Totuși predomină cei bucuroși că vor putea circula din nou, În sfîrșit, cu mașina prin centru. Că s-a măturat gunoiul din intersecție. Celălalt, din noi Înșine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea răcitei figuri din Scornicești. O ploaie Înghețată de particule intrate-n putrefacție, dar căzînd de pe culmile de aur, udă făptura cititorului. Gingașul necrofil ne arată amenințător că nu e bine deloc să se nege „realizările, acele ramuri industriale cum sînt cele ale aeronauticii, electronicii și automobilelor, sute și mii de locuințe moderne”. Stegarul Îl sărută pe Ceaușescu pe dinți, pe falanga-i dezgolită, pe patriotism, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl repară paramedicii de la service și revine În arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura vedetei este un alt robot, mai bine dezvoltat tehnologic, dar aflat În slujba răului pentru că-i tîmpit. CÎnd apare, grohăie amenințător din calculator, te ia cu fiori pe șira spinării, Însă după ce Robocop Îl face țăndări cu bazooka se apucă să chițăie jalnic, ca un pierde vară, și cade mototol pe scară. Îmi aduc aminte de o cronică difuzată la radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Eul devenit conștient de sine se Întîmpla deliberat Într-un noi”. Se Întîmpla Într-un chip deliberat că deveneam ușor frustrați, altceva ne imaginam noi că Înseamnă noi. Ceva mai penetrant, mai cu prieteni vechi, mai constructiv, pe-o notă amenințătoare, În genul „(noi) vom fi ce-am fost și-nainte și mai mult decît atît”, refren. Dară nu, aici este totuși vorba de cultură și civilizație. Cultura și civilizația sînt reprezentate printre altele de o fotografie cu un om Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toată cartea, Tu, Marçal, mai taci, Lasă-l În pace, tată, șopti Marta, pentru că ce se-ntîmplă aici, de fapt ?, vechile obiceiuri și profesii dispar, există un Centru, un edificiu imens, unde oamenii trăiesc Într-un fel de realitate virtuală și amenințătoare, și ai cărui șefi nu-ți mai plătesc pentru farfurii pentru că nu le mai vor clienții, și atunci Îți vine ideea să faci păpuși din lut, șase, măscăriciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul și asirianul cu barbă, Al căror nume se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spus că Dudley Smith studiază dosarul cazului Englekling și că va Înainta curînd un raport. Lynn Bracken Încă rezista. Jack spuse: — Ce facem În privința asta? — Ne vedem la miezul nopții la Dining Car și discutăm. Fiorosul căpitan Ed se apropia amenințător. Jack conduse pînă la Ventura și prinse avionul. Exley sunase din vreme și-i rezervase biletul. Stewardesa Îi Înmînă ziarele. Luă un Times și un Daily News și-i sări În ochi „Nite Owl“. Băieții lui Dudley Întorceau Darktown cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scoase legitimația. Bătrînul Își freca degetele. — Plătesc, plătesc! Plătesc! Tu pleacă! — Papa, Spade Cooley! Du-te jos și spune-i că Natsky i-a adus lenjeria. Marș! — Spade plătește! Tu lași pace! Plătesc! Plătesc! Puștii Îi dădeau tîrcoale. Papa-san flutura amenințător satîrul. — Acum tu pleci! Du-te! Plătesc! Bud se uită țintă la o linie din podea. Papa păși peste ea. Bud Îl lovi cu uluca undeva pe la mijloc. Omul se prăbuși peste cuptor, se lovi cu fața de un arzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ori sexului lor) ori de lipsa de înțelegere și neacoperirea vorbei cu fapta Îdintr-odată vini cu mult mai mari ce țineau și de structură sufletească, dar și de educație și de trecere mult prea ușoară prin viață), nici chiar de amenințătoarea prăpastie dintre idealul imaginat și realul palpabil ce nu se suprapunea cu nici un chip celui dintâi, ci este posibil să fi fost acoperită de un fapt ce avea să dăinuie încă multă vreme neînțeles de el; adică nu putea înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grăbindu-se, grăbindu-se. Și deodată, glasurile, respirațiile, pașii, claxoanele, vociferările, zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în indiferența din jur. Îl ura, dar îi era necesar. Era convins că la fel simțise și doamna Marga Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Începea un drum suitor în serpentine, îngust, asfaltat, cu pereți abrupți de granit de o parte. Ținutul hlamidei de brazi. De cealaltă parte, la zeci și sute de metri în jos, se deschidea valea râului Arve. Plombe de piatră înaintau amenințător deasupra drumului dintr-odată umed, apoi cu petice de zăpadă, apoi înzăpezit, și serpentinele continuau. Au lăsat în urmă Les Carroz, unde doi frați țineau o brutărie și-o dugheană cu mezeluri deschise și duminica. Serpentinele au continuat până la Flaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
între timp eram dornic să profit de simptomul său imediat, care era un val de energie fizică și mentală fără precedent în viața mea din ultimul timp. O puzderie de treburi neplăcute se adunaseră de câteva luni ca niște nori amenințători la orizontul meu mental, dar în ziua aceea simțeam că scăpasem de povara lor și că ele zăceau în fața mea, neamenințătoare, chiar îmbietoare, ca un șir de lespezi pe care puteam să pășesc spre un viitor mai luminos. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
picioarelor. Era un spațiu dreptunghiular simplu, cu un pupitru în celălalt capăt, la care stătea o femeie blondă și uimitor de frumoasă, părând cu vreo cinci ani mai tânără decât Phoebe și care o salută zâmbind, într-o manieră clar amenințătoare, imediat ce intră. Phoeboe mormăi un răspuns și apoi timp de câteva secunde, prea speriată ca să mai înainteze, rămase să privească tablourile de pe pereți. O încurajau: erau oribile. Dar își aminti ceva, în timp ce trăgea adânc aer în piept și își târșâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]