39,601 matches
-
forul interior posibilitatea și prețul libertății; trece printr-o secvență bulversantă de pierdere/ regăsire a controlului asupra propriului trup. Refugiat într-un hotel, decide că în ziua următoare va muri. Furtuna cu trăznete care izbucnește îi strecoară în vis, o dată cu amintirea copilăriei, ideea unei nevoi acute de contact cu umanitatea. Jonathan cel care se întoarce, plimbîndu-se cu entuziasm copilăresc prin bălți, acasă este un bărbat singur care nu se va mai feri de oameni. Ingeniozitatea lui Süskind în a individualiza, prin
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
cîteva minute, aruncînd o pajiște nemărginită, un culoar de foc infinit pe întinsul mării calme încă, adormită parcă, stăpînită încă de fiorul ori duhurile nopții... Și nu mai spuse nimic. Ceilalți doi, de pe rogojina fină de pai de orez, o amintire a celui dintîi, a economistului, care călătorise de mai multe ori în China...; ceilalți doi, vasăzică, economistul și matematicianul, profesorul, cel mai tânăr din cei trei noctambuli protestară la aprinderea țigării. Cu toate că fumau și ei, amândoi, dar numai după masa
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
1934) cu Firu-n patru, al doilea său roman. Nu erau romane corpolente, dar serioase sub raport estetic, care vesteau un romancier. În același an, la 10 aprilie, citește, în ediția de documente I.E. Torouțiu, volumul în care sînt publicate vestitele Amintiri fugare despre Eminescu ale lui Mite Kremnitz și o scrisoare a lui Maiorescu către poet. Mărturisește că această lectură i-a provocat o "extraordinară impresie", luînd "hotărîrea de a romanța". În vacanța sa văratecă anuală de la Fălticeni din acest an
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
colecție "Biblioteca pentru toți", romanul Mite nu e, cum afirmase Călinescu, doar popularizarea unor documente rare, nici, cum credea Lovinescu, acel recreat Eminescu la care rîvnise timp de treizeci de ani. Sigur, autorul a pornit - cum s-a văzut - de la Amintiri fugare... a lui Mite Kremnitz. Însă din acest episod amoros, recreat romanesc, nu s-a născut o imagine semnificativă și consistentă despre personalitatea marelui poet. Dar că din acest episod amoros se desprinde bine erotica lui Eminescu, aici Lovinescu avea
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
treizeci de ani Lovinescu. Ediția aceasta a romanului Mite e îngrijită de dl Ion Nuță. I-a adăugat, în obiceiul colecției B.P.T., un amplu tabel cronologic și note necesare. Editorul a găsit util să insereze la sfîrșitul ediției și acele Amintiri fugare despre Eminescu ale Mitei Kremnitz, în așa fel încît cititorul să poată realiza imensa distanță între această mărturisire memorialistică și romanul lui Lovinescu. E. Lovinescu, Mite. Roman. Ediție îngrijită, note și tabel cronologic de Ion Nuță. Editura Minerva, Colecția
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
explică prezentul, mai bine decât explicațiile propriu-zise oferite de analiștii politici. Procedeul nu este însă aplicat mecanic. Adrian Cioroianu își ia o mare libertate, compunându-și textele ca un scriitor, după logica maximei expresivități. El apelează, de exemplu, la o amintire din copilărie - scoaterea din pământ a unei cârtițe, de către bunicul său - pentru a-i portretiza pe bucureștenii care merg zilnic cu metroul și care - și la figurat vorbind - își petrec viața în subteranele istoriei: "Bucureștiul este alcătuit pe jumătate din
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
carnea vie a echipei guvernamentale. Dar, dacă tot vorbim de revista Hustler, deosebirea dintre poziția ministrului Culturii și cea a premierului îl lasă descoperit pe dl Răzvan Theodorescu. Acesta din urmă vrea să-și sacrifice omul - oripilat poate și de amintirea vechii afaceri a slițului care a dus la căderea unui ministru al Culturii din partea PDSR, dl Petre Sălcudeanu, pe vremea patrulaterului roșu. Premierul însă își lasă ministrul într-un fel de ofsaid umoristic și nu numai și față de opinia publică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
percepție a anumitor trăsături ale unui obiect, obiectul în sine fiind neimportant. În experiența cotidiană noi mai mult alunecăm peste, dincolo de obiecte, pentru că ne sînt atît de cunoscute încît nu le mai vedem cu adevărat. Apelăm pur și simplu la amintirile pe care le avem despre ele, la ceea ce deja știm, mizînd mecanic pe consecvența lor. Arta, însă, literatura în speță ne obligă să redescoperim lumea de ca și cum am vedea-o pentru prima oară. Ne obligă să o vedem și să
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
lase agățată pe stradă, cutreieră muzeele, discută literatură, amestecînd pe Celan, Kadare, Raskolnikov, anarhul lui Jünger, Alexanderplatz-ul din romanul lui Döblin, Michel Tournier, dar și Bettina von Arnim, Achim von Arnim și Clemens Brentano ale căror fantome rătăcesc încă prin amintirile scriitoarei din epoca studenției și prin sălile castelului Bellevue. Imaginile acestui oraș defilează într-un ritm accelerat ca în binecunoscutul film "Aleargă, Lola, aleargă" iar cititorul care nu o cunoaște pe Nora Iuga rămîne intrigat de fantastica ei tinerețe spirituală
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
mai gîndea să-l infirme pe Custine. La Petersburg, nu căuta nici subvenții oficiale, nici satisfacerea vanității... La întoarcerea în Franța, prin Berlin și Frankfurt, "nu încetează să viseze la serile din Petersburg. " Sufletele exclusiv tandre - scrie Balzac - au cultul amintirilor; iar amintirea dragei pisicuțe (Hanska!) se află neîncetat în inima mea și pe buzele mele." Ajuns la Paris, se îmbolnăvește. "I s-ar fi inflamat creerul". Deși Balzac crede că era vorba mai curînd de "dorul după pisicuță". Sentimentalisme de
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
să-l infirme pe Custine. La Petersburg, nu căuta nici subvenții oficiale, nici satisfacerea vanității... La întoarcerea în Franța, prin Berlin și Frankfurt, "nu încetează să viseze la serile din Petersburg. " Sufletele exclusiv tandre - scrie Balzac - au cultul amintirilor; iar amintirea dragei pisicuțe (Hanska!) se află neîncetat în inima mea și pe buzele mele." Ajuns la Paris, se îmbolnăvește. "I s-ar fi inflamat creerul". Deși Balzac crede că era vorba mai curînd de "dorul după pisicuță". Sentimentalisme de mare Comediant
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
uniforme. Poartă toți un fular albastru de mătase pe care scrie "Discipol AC" și niște pantalonași foarte strîmți pe care nu scrie nimic, dar se vede totul. Ce ziceați că scrie în volumele dumneavoastră de memorii? Scrie că aici stau amintirile - acum pot să uit.
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
asortează discursul, în care arhaisme și neologisme din limba engleză produc contraste comice. Spațiile în care autorul investighează cotidianul și evenimentele lui aparent banale, în care realitatea este microscopată, sunt: scara blocului, strada, magazinul, fragmente importante fiind ocupate (și) de amintirile din copilărie (aici își face loc o nostalgie călduță și asumată): "Mă uitam cu jind la vremea prunciei cum treceau aiurea căruțele cu țigani; se duceau în susul Mureșului, spre defileu, nici nu-mi puteam imagina spre ce depărtări cețoase apucau
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
nostalgie călduță și asumată): "Mă uitam cu jind la vremea prunciei cum treceau aiurea căruțele cu țigani; se duceau în susul Mureșului, spre defileu, nici nu-mi puteam imagina spre ce depărtări cețoase apucau dumnealor cu hărăbăraiele lor petecite." și de amintirile din armată - aici comicul de situație e la el acasă: "...tovarășul colonel Orădan Gheorghe, care s-a uitat la mai tînărul camarad de arme și i-a spus iritat următoarele cuvinte: "cum se poate, tovarășe Beselny, să ai numele ăsta
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
Marius Chivu Ultima carte, era să zicem năzbâtie, a profesorului (și liber-schimbistului) Ștefan Cazimir se lasă cu greu încadrată într-un gen anume. Găsim în ea de toate: articole de critică și de istorie literară, eseuri pe teme libere, amintiri, farse, anecdote, ba chiar câteva mici texte ce pot fi încadrate ca proză. Prima secțiune a volumului, intitulată Diorame, se deschide cu un interesant eseu despre "fin de siècle", o formulă în vogă în fiecare epocă aflată în apropierea unei
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
să facă asta. Sau cînd o făcea, juca un clovn. Glumele erau macabre. De exemplu, povestea cu un haz dement bătăile. Am cunoscut însă cîțiva dintre colegii lui din pușcărie care au venit la Bicaz în 1964. Păstrez însă o amintire, ca pe o anecdotă. Un evreu, contabil, fusese împreună cu ei și s-au întîlnit, în libertate, tot pe șantier. El fusese turnător în pușcărie și acum beau împreună. Se pileau și la întrebarea "totuși, de ce ne turnai?" el răspundea cu
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
i-a cîntat în strună. Iată autodefiniția pillatiană: "Toată poezia mea poate fi redusă, în ultima analiză, la viziunea pămîntului care rămîne același, la presimțirea timpului care fuge mereu.(...) Această poezie a pămîntului, spiritualizat în vreme, a timpului materializat în amintire e produsul direct al vieții trăite de mine în copilărie". Prin urmare, notificarea a două axe tematice, pămîntul (locul) și timpul, prima vizînd statornicia, a doua mobilitatea care dă preț celei dintîi: ""Împămîntenirea" viziunii, ca fapt creativ, a coincis nu
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și în etape sumbre, mă însoțește și azi, la o vârstă la care "infantilismul" nu se mai acceptă... Adolescența Dvs. a fost marcată de anii tulburi de la sfârșitul perioadei interbelice, apoi de anii celui de-al doilea război mondial. Ce amintiri aveți de atunci? Pe cât de încântată mi-a fost copilăria, pe atât de amară-amărâtă și dramatică mi-a fost adolescența. Pe la 11 ani, mă urâțisem. Ne mutaserăm (de la Brașov) la București, oraș lipsit de reliefuri și de feerie (cu excepția fântânii
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
de front. Nesfârșitele călătorii prilejuiesc peste ani rememorarea unor scene de o puternică expresivitate ("Ne era frică de avioane, care-și anunțau prezența printr-un zgomot înspăimântător. În timpul acesta, unchiul Gaétan cânta fără încetare "O, sole mio!"", sau de plăcuta amintire, cum este convorbirea telefonică cu președintele Roosevelt. Peripețiile sunt însă nenumărate: despărțirea de familie, înrolarea ca infirmieră în Maroc, Algeria și Italia, dresoarea unui cățel pentru a fura găini, întâlnirile întâmplătoare cu frații înrolați și ei în armată etc. Relatarea
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
și sfîrșiturilor, vechea reședință a marchizilor de Castelljussà își construiește ea însăși o personalitate întru totul pe măsura celor ce-o locuiesc și cărora nu ajunge să le supraviețuiască: cînd Sofia hotărăște s-o dărîme, ceea ce găsește nu e decît amintirea decăzută a fericirii de altădată, bîntuită de fantomele neamului stins Valldaura. Pe de altă parte, aluzia la romanul Isabelei Allende nu e întîmplătoare; dincolo de tehnica imaginilor fragmentate - a oglinzii sparte, multe din, să spunem, artificiile de construcție provin din arsenalul
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
moralmente și de aspectul său "secund", inadaptabil și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
1.000 de lei, cu chipul poetului, așezată sub titlu, într-o cam prea sofisticată antifrază iconografică, atrage totuși atenția că grupajul tematic e așezat pe nisipurile mișcătoare ale prezentului: un superlativ financiar la momentul primei emisiuni, bancnota care glorifica amintirea poetului, ca prim simbol identitar, a ajuns iute �monedă calpă", pe care-o irosești într-o clipită la piață. Argumentul lui Cezar Paul-Bădescu, îngrijitorul de număr, e și el echivoc în ce privește concepția grupajului: analiza receptării (�ce a mai rămas din
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
inevitabil al unui om superior. Cea mai bună dovadă că Monica Lovinescu nu-și datorează faima unui rol în care a fost distribuită în războiul rece o constituie faptul că textele ei, citite azi, când războiul rece a rămas o amintire, conving și copleșesc în continuare. Nu numai prin elocvență, ci și prin adevăr. Dacă le raportăm la comunism, aceste texte sunt anticomuniste. Dacă le raportăm la fascism sunt antifasciste. După cum dacă le raportăm la o gândire convențională devin de un
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
obicei. E atât de frumos! E viață, sunt oameni care trăiesc! E o realitate brută, fără mască de ipocrizie. Ți-ar fi plăcut să fie ascuns totul sub o perfecțiune aparentă? Să fie lăsat să putrezească în interior? Sunt toate amintirile pe care le-am lăsat aici. E tot ceea ce sunt. Iubesc țara asta! De ce nu poți înțelege? Pentru că eu nu cunosc și cealaltă parte și îmi doresc asta. Pentru că întotdeauna vrem ceea ce nu putem avea. Pentru că poate până și pe
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
rămîne o figură remarcabilă a literelor noastre, o schiță de geniu, impresionantă fie și pentru imensa reputație a cărei trenă exegetică încă nu dă mari semne de epuizare (cu toate că așteptatele clivaje negative s-au înmulțit). Și acum îngăduiți-mi o amintire, relevantă pentru ceea ce reprezintă tirania modei. După ce și-a publicat eseul despre Nichita Stănescu (Descrierea unui poet), Ion Negoițescu mi-a mărturisit: "în timp ce-l scriam, m-am gîndit mult la tine; aveam la îndemînă, de fapt, tot atîtea argumente pentru
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]