3,631 matches
-
numărul sticlelor și al dozelor, însă ajunsese de un timp la concluzia că nu mai putea trăi fără ele. Și, în loc să ia o decizie - cea mai bună decizie dintre toate ar fi fost o cură de dezintoxicare, pe Lucia o amuza teribil ideea, atunci îi venea să se pună cu palmele pe ea, însă nu o făcea niciodată, chiar așa de rău nu ajunsese - ridicase din umeri și continuase să bea... Duse berea la gură și sorbi îndelung, aproape că simți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
A căzut un stâlp peste doi inși care făceau conversație întrun Land Rover. Nu contează despre ce discutau ăia, oricum n-o să afle nimeni, niciodată. Nu ți se pare o jignire să dai ortu` popii în felul ăsta? De ce se amuză Dumnezeu prin astfel de jocuri? - Habar nu am. Doamna cu Coasa - poate că Dumnezeu nu are nicio treabă pe aici - găsește de fiecare dată modalități interesante de a prelua pe cineva în custodie. Chiar și prin prăbușirea unui stâlp. Au
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
despre gălăgia sub formă de indivizi care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, în vreme ce bucuriile sunt pe cale de dispariție. Deveni meditativ (Lucia se amuza strașnic, de fiecare dată când poza în gânditorul măcinat de probleme fundamentale ale existenței) și gândi că liniștea te amăgește, te cheamă, tu te duci, te apropii, știi că te apropii, pe urmă observi surprins că nu ai făcut altceva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în seamă de cineva, Magicianul scoase bagheta de care nu se despărțea niciodată - ca orice magician care se respectă -, își atinse jobenul și se transformă în abur. O fracțiune de secundă mai târziu, era din nou pe pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-au făcut injecțiile cu marmeladă, apoi m-au aruncat în celula capitonată și acum se amuză, privindu-mă prin vizetă. Sunt toți prezenți, în spatele ușii, îi aud cum chicotesc ca niște nemernici și pun pariuri pe rezistența mea improbabilă - Magicianul, Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Vecinul, Detectivul, chiar și Lucia... Și tu, Lucia? (Și tu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Îl privy din nou pe bătrân. Cred că-i voi spune vreo două, doar așa, ca să mă țină minte... * Peste drum, într-o cafenea, așezat lângă fereastră, cu un ceai negru în față, Magicianul puse picior peste picior și urmări amuzat întreaga scenă. O chelneriță cu fustă scurtă se apropie de masa lui și îl întrebă dacă mai dorește ceva. Ceru un corn cu gem și încă o cană cu ceai. Apoi întoarse din nou privirile către stradă. * Reuși să rămână
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
printre celelalte, continuându-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule! Făcu mâinile pâlnie la gură și țipă din nou: - Hei, Magicianule! Știu că mă auzi, de fiecare dată ești aproape și pot să pun pariu că te amuzi, ca un parșiv ce ești. Aprinde reflectoarele, m-am prins. Gata, iată noua experiență personală, sunt martor la o ploaie inversă, ce dracu ` mai vrei? Nu era mai bine atunci când umblam beat toată ziua? Ar fi putut să plouă și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
strat considerabil de zăpadă. Nu a fost nici ger iar stratul de nea a rămas pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un om de zăpadă destul de mare, în grădină. S-au amuzat când l-au terminat pentru că i-au făcut și o mustață din tăciunii din sobă, arătând tare simpatic. Obiceiurile și tradițiile s-au ținut ca în toți anii; copiii mai mici au venit cu Moș Ajun, steaua, sorcova, cei mari
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Diri. Într-un târziu, aproape toată temnița a Înțeles că toate demonstrațiile lui Diri nu porneau din nevoia vulgară de a se Îmbăta cu puterea pe care o avea asupra destinelor noastre și nici din impulsul meschin de a se amuza cu un joc al terorii pentru care nu avea de dat socoteală nimănui, ci pentru a-și masca decepția profundă. Diri a venit În contact cu caractere puternice, cu valori morale de Înaltă spiritualitate, victime care Își surclasau schingiuitorii cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
stiloul ! Am nevoie de el În clipa asta ! Curajul meu provenea din furia pe care mi-o provocase stafia care, În obrăznicia sa nemăsurată, Îmi șterpelise stiloul pe care Îl avusesem cu câteva clipe mai devreme În mână. Acum se amuza pe seama mea, văzând cum mă dădeam de ceasul morții să-l găsesc. Am simțit cum, surprinsă de noua mea atitudine, stafia stătea În cumpănĂ. Dacă nu-mi dai imediat stiloul, te bat de-ți sar dinții, am amenințat-o eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un pantof stricat, ba forma precipitat un număr de telefon, ca să discute ceva urgent legat de niște reparații iminente la mașină. iar când stătea, rar, pe loc, Își trăgea Încontinuu umărul stâng, ca și cum un drăcușor de dinăuntru s-ar fi amuzat gâdilindu-l Încontinuu la subțiori. Tot timpul, cu excepția orelor de prânz, când Își făcea siesta, se afla În misiune - altfel viața ar fi fost de neconceput pentru el. iar când, În mod excepțional, nu se găsea nimic care să-l țină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
toate acestea dau farmec Québecului. Ultimii ani de la București mă pregătiseră sufletește să plec din țară. Ajunsesem la concluzia că un duh rău pusese stăpânire pe românia, un duh căruia Îi plăcea să stoarcă bucuria din oameni și care se amuza făcându-i să se chinuiască unii pe alții. mai era, bineînțeles, Jean-Claude, În preajma căruia totul devenea intens. Dar mai era ceva care Îmi scăpa, ceva nedefinit, care mă făcea să simt că, oriunde aș fi fost, cerul cu stelele era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stiloul ! Am nevoie de el în clipa asta ! Curajul meu provenea din furia pe care mi-o provocase stafia care, în obrăznicia sa nemăsurată, îmi șterpelise stiloul pe care îl avusesem cu câteva clipe mai devreme în mână. Acum se amuza pe seama mea, văzând cum mă dădeam de ceasul morții să-l găsesc. Am simțit cum, surprinsă de noua mea atitudine, stafia stătea în cumpănă. Dacă nu-mi dai imediat stiloul, te bat de-ți sar dinții, am amenințat-o eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un pantof stricat, ba forma precipitat un număr de telefon, ca să discute ceva urgent legat de niște reparații iminente la mașină. Iar când stătea, rar, pe loc, își trăgea încontinuu umărul stâng, ca și cum un drăcușor de dinăuntru s-ar fi amuzat gâdilindu-l încontinuu la subțiori. Tot timpul, cu excepția orelor de prânz, când își făcea siesta, se afla în misiune - altfel viața ar fi fost de neconceput pentru el. Iar când, în mod excepțional, nu se găsea nimic care să-l țină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
toate acestea dau farmec Québecului. Ultimii ani de la București mă pregătiseră sufletește să plec din țară. Ajunsesem la concluzia că un duh rău pusese stăpânire pe românia, un duh căruia îi plăcea să stoarcă bucuria din oameni și care se amuza făcându-i să se chinuiască unii pe alții. Mai era, bineînțeles, Jean-Claude, în preajma căruia totul devenea intens. Dar mai era ceva care îmi scăpa, ceva nedefinit, care mă făcea să simt că, oriunde aș fi fost, cerul cu stelele era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ale unui trai conjugal; Thomas, amuzat, o lăsa să bată cîmpii; Ingrid poate nu făcea asta cu metodă, ci dintr-un tic verbal. Pornit din instinctul de perpetuare: Dumnezeu spusese: Înmulțiți-vă! - Adam al ei parcă era surd. Thomas se amuzase aflînd. Apoi devenise curios: exista Într-un ocean un fel de melc, iepure-de mare. Treaba lui, dar la un cap era mascul, iar la celălalt femelă! Folosea, după Împrejurări, una sau alta dintre extremități! Mai mulți indivizi formau un adevărat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să exagerez, fiind vorba de ea, este una dintre cele mai bune în profesiunea ei, să știi! Toți elevii au iubit-o și o iubesc și acum. Nimeni nu o uită... - Dacă spui tu, sunt convins! exclamă Eugen, râzând ușor, amuzat de exprimarea ei ce se dorea a fi cât mai convingătoare. - Nu glumesc! Fii atent! La al doilea bloc, după ultima scară, virezi stânga și intrăm în spatele lui. Este o parcare acolo. - Perfect! Mulțumesc pentru grijă! În stradă, așa aglomerată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a alungat. L-a privit apoi pe cel care se apropia cu pași târșiți pe zăpadă. Aplecat din mijloc ca un om experimentat în urcușuri și dozarea efortului depus, purtându-și cu o mână schiurile legate pe umăr și trăgând amuzat sania cu cealaltă mână, tânărul s-a apropiat zâmbind. Ajuns la doi pași de femeie, se opri și o salută, înclinându-se ușor: - Bun găsit, doamnă! Presupun că săniuța vă aparține... Mi-am permis să vă scutesc de efort și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spre hazul șoferului, nu a știut unde să-i ceară acestuia să-l transporte. A hotărât să meargă la baza pârtiei pe care s-au cunoscut. În același timp, Laura se deplasa zâmbind pe stradă de parcă toată lumea îi aparținea. Se amuzase teribil când și-a dat seama că nu au fixat locul de întâlnire și se îndrepta agale spre aceeași pârtie. „Eu sunt atât de zăpăcită uneori încât îmi vine să râd, dar el?! L-am văzut mai cu capul pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să răspundă. Îi evită privirea. Simți obrajii cum i se aprind. Nu știu de unde a izvorât întrebarea ta..., dar simt că dorești un răspuns sincer, chiar dacă au trecut mulți ani de atunci și... - Nu ești obligat să răspunzi, chicoti Iuliana, amuzată de ezitarea lui Eugen și gândindu-se că nu va fi sincer. „Hm! Oare Marian Malciu ce mi-a venit să-l întreb? Ce simt eu? Ce mă îndeamnă pârdalnica asta de inimă?... Nu aveam dreptul să-l iscodesc. Sper
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ei în cele două zile... Se legase un fel de amiciție... Ei au băut mai mult. Eu nu obișnuiam, dar am ciocnit paharele și am gustat... Unul din ei arăta, la un moment dat, fotografii... pe telefonul său și se amuza copios cu ceilalți... Dădea explicații pline de vulgarități... Curiozitatea m-a împins să privesc și eu, să înțeleg de ce râd... Nu pozele erau de râs, ci amănuntele despre... persoanele din poze. Tainicele cărări ale iubirii Numai femei... Printre multele imagini
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mic oricum toată lumea te ghidează și îți predă lecții de viață. Victor o făcea însă într-o formă cu totul și cu totul deosebită, cu un zîmbet special pe buze, ca și cum operațiunea de ghidare a persoanei mele l-ar fi amuzat continuu. Practic nu exista întrebare la care Victor să nu aibă un răspuns imediat și foarte clar. Ca să mă ajute să cîștig însă și mai mult timp, Victor a început la un moment să-mi furnizeze nu numai răspunsurile, dar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
simtă sînii, undeva pe la paginile 30-32. Primul veritabil sărut, undeva pe la paginile 80-82. Prima scenă veritabilă de pat cu descrieri de nuditate, undeva pe la paginile 160 162... aceste construcții, uneori savante, dar în fond de o naivitate sinistră, m-au amuzat dar m-au și iritat întotdeauna, iar treptat am căpătat o veritabilă alergie la ele. La 18 ani preferam deja romanele de aventuri ale lui san antonio, pentru că majoritatea începeau cu o scenă de dragoste, uneori chiar foarte hard. Ceea ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nimic. Ce putea să se întîmple ? „Poate că nu e decît o farsă”, spune ea. Bineînțeles că e o farsă, în orice caz povestea are aerul unei farse. „Poate că ei sunt ascunși undeva și te pîndesc. Vor să se amuze de reacțiile tale, vor să te vadă speriat, panicat.” ei bine, X nu are de gînd să se lase înfricoșat. „Cu siguranță că spre seară vor ieși din ascunzători.” Bineînțeles că spre seară vor ieși din nou pe străzi. Cît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în care mă priviți clipind de trei ori pe secundă, modul în care mă mîngîiați, fără să mă atingeți și modul în care îmi vorbiți înghițindu-vă cuvintele m-au făcut de la bun început să pufnesc în rîs, să mă amuz copios și să izbucnesc în hohote. Cum mi-am dat seama însă că nu trebuie să vă destabilizez prin rîsul meu, mi-am cultivat capacitatea de a rîde cu hohote interioare, rîsul nu mai iese înafara creierului meu, înafara gurii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]